Uzucapiune

Sentinţă civilă 4338 din 13.09.2011


sentinţa civilă nr. 4338/13.09.2011-uzucapiune

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 04.02.2011, sub nr. 1102/279/2010, reclamanta xx a sesizat instanţa, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să elibereze titluri de proprietate pentru două trupuri de teren aflate pe raza comunei Pângăraţi, pe care la deţine de la părinţi, din 1961.

În drept, nu au fost invocate dispoziţii legale.

În susţinere, au fost depuse înscrisuri.

La data de 12.04.2011, reclamanta a precizat faptul că, împreună cu soţul, Berea Gheorghe, înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtele xx şi sora sa, xx ( fila 47 ). A menţionat faptul că , încă de când s-a căsătorit, părinţii i-au lăsat ca zestre, cele două suprafeţe de teren, în suprafaţă de 2715 mp şi 4326 mp, pe care, împreună cu soţul, le stăpâneşte sub nume de proprietar şi netulburat de nimeni, din 1961.

În drept, au fost invocate prevederile art. 645, 1837 şi următoarele din Codul civil.

Au solicitat reclamanţii încuviinţare probei cu înscrisuri şi testimonială.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 2600 lei taxă judiciară de timbru.

Legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare, însă xx s-a prezentat în instanţă, precizând că este de acord cu solicitarea reclamanţilor de a se constata dreptul lor de proprietate asupra terenului.

În temeiul art. 167 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri şi testimonială, apreciindu-le pertinente, concludente şi utile în dezlegarea pricinii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

În fapt, instanţa reţine că reclamanta şi pârâta xx sunt surori, fiind adoptate de soţii xx şi xx, după moartea părinţilor naturali, aspect probat prin copia certificatului de înfiere seria A.a nr. 069329/17.03.1954 ( fila 12 ), a certificatului de moştenitor nr. 89/1976 ( filele 65-66 ) şi depoziţia martorului Jitaru Dumitru ( fila 148 ).

Conform extraselor din certificatele de deces de la filele 54-55, soţii xx şi xx au decedat la data de 08.08.1968, respectiv 10.03.1975, cu moştenitori reclamanta şi pârâta xx, fiecare cu o cotă de 1 din succesiune, după cum rezultă din certificatul de moştenitor evocat anterior.

La data de 23.10.1959, reclamanta, fostă xx, s-a căsătorit cu xx, astfel cum reiese din copia certificatului nr. 502168/23.10.1959 ( fila 3 ).

Potrivit declaraţiilor martorilor xx şi xx ( filele 148-149 ), coroborate cu adeverinţa nr. 4153/18.05.2011 eliberată de Primăria com. Pângăraţi ( fila 96 ), cei doi reclamanţi posedă în mod util două suprafeţe de teren situate în punctul „Câmp”, respectiv punctul „Acasă”, din comuna Pângăraţi, primite de la părinţii adoptivi ai reclamantei, individualizate după cum urmează:

 - 4318 mp teren intravilan com. Pângăraţit, pct. „Acasă”, învecinat cu Ghelase Ioan, drum Sătesc, NCP 50308, Coscaru Constantin, cale acces, identificat în schiţa efectuată în cadrul planului de situaţie din dosarul OCPI Neamţ nr. 27522/25.08.2011 între punctele 17, 21, 63, 67, 68;

- 2552 mp teren intravilan com. Pângăraţi, pct. „Câmp”, învecinat cu Ghelase Ioan, NCP 709, NCP 708, NCP 50202, identificat în schiţa efectuată în cadrul planului de situaţie din dosarul OCPI Neamţ nr. 27524/25.08.2011 între punctele 1, 2, 6, 4.

În drept, potrivit art. 645 Cod civil, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii şi în acelaşi timp o sancţiune împotriva adevăratului proprietar, iar din interpretarea art. 1890 şi următoarele Cod civil, rezultă că acţiunea în uzucapiune este acţiunea prin care posesorul invocă prescripţia achizitivă împotriva adevăratului proprietar. Ca mod de dobândire a proprietăţii, uzucapiunea se fundează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil. Deci nu se poate aborda acest subiect al uzucapiunii în absenţa posesiei care, pentru a putea produce efecte juridice, este necesar să fie exercitată în anumite condiţii expres prevăzute de art. 1847 Cod civil.

Invocându-se uzucapiunea de 30 de ani, instanţa va analiza îndeplinirea celor două condiţii cumulativ prevăzute de art. 1890 Cod civil şi anume: posesia să fi fost exercitată timp de 30 de ani, fiind irelevant dacă uzucapanţii au fost de bună sau de rea–credinţă, respectiv să se exercite o posesie utilă.

În privinţa celei dintâi condiţii, instanţa o consideră îndeplinită, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi din adeverinţa menţionată în cele ce preced, rezultând că reclamanţii au stăpânit imobilul în discuţie pentru o perioadă mai mare de 30 de ani, chiar fără a uni posesiile ce ale autorilor lor. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că terenul în discuţie ar face parte dintr-o zonă naţionalizată sau cooperativizată, pentru a se urma legile speciale din materia proprietăţii, pârâta com. Pângăraţi necontestând situaţia de fapt probată de reclamanţi.

Cât priveşte cea de a doua condiţie impusă de art.1890 Cod civil, aceasta va fi analizată prin raportare la art. 1847 Cod civil conform căruia posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Astfel, sub aspectul continuităţii, instanţa a reţinut din depoziţia martorilor audiaţi, vecin cu reclamanţii, că posesia nu poate fi considerată viciată sub acest aspect dat fiind că bunul a fost stăpânit cu regularitate, potrivit naturii sale.

Nu se poate vorbi în speţa de faţă nici de întreruperea posesiei care, în realitate nu reprezintă doar un simplu viciu al posesiei, ci înseamnă însăşi absenţa acesteia. Întreruperea posesiei implică aşadar o pierdere a acesteia ca urmare a posesiei unui terţ pentru o perioadă mai mare de un an sau putând rezulta din cauze de întrerupere naturală sau civilă a uzucapiunii prevăzute de art. 1863 - 1973 Cod civil, ceea ce nu se confirmă în cauza de faţă.

Cât priveşte cerinţa ca posesia să fie netulburată, prin aceasta înţelegându-se, dintr-o interpretare per a contrario a art. 1851 Cod civil, acea posesie ce nu se fundează pe acte de violenţă, de asemenea, această cerinţă este îndeplinită. În plus, art. 1847 Cod civil, sugerează ca posesia să fie publică, adică exercitată în văzul tuturor, şi sub nume de proprietar, condiţii considerate îndeplinite de instanţa prin prisma declaraţiilor martorului audiat.

Prin urmare, instanţa consideră că, pe de o parte, sunt întrunite elementele posesiei, respectiv corpus şi animus, pe de altă parte sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1847 Cod civil, precum şi condiţiile art. 1890 Cod civil, fiind vorba despre o posesie utilă exercitată în termenul prevăzut de lege şi ca atare va admite acţiunea, urmând a constata că reclamanţii au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren anterior menţionate .

În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă şi al principiului disponibilităţii, instanţa va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.