Drept de retenţie.Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova sub nr. 1238 din data de 18.10.2006 ( nr. în format nou 225/274/2006) reclamantul I.I.T.G. a chemat în judecată pe pârâtul A.N.,  solicitând să se constate că el este proprietarul terenurilor  înscrise în CF nr. 154 topo 76 Plavişeviţa,  CF nr. 153 Plavişeviţa,topo 81 şi CF nr. 684 Plavişeviţa şi ocupate în mod abuziv de către pârât, care a făcut casă pe aceste terenuri şi a îngrădit zona,  fără a avea acceptul său şi fără a avea autorizaţie,  să fie obligat  pârâtul să-i elibereze terenul şi să-i lase folosinţa acestuia.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenurilor menţionate anterior, în baza actelor de donaţie  şi vânzare încheiate cu vecinii proprietari, respectiv  a contractului de donaţie nr.1320 din 07.11.1996 încheiat la notarul public Ş.I. între petent şi B.M., a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2496 din 21.12.1998 încheiat la Notarul public  Ş.I. între petent şi I.P. şi I.P. şi a s.c. nr. 696/07.07.1999 a Judecătoriei Orşova, în cuprinsul căreia s-a luat act de tranzacţia dintre el, G.I. şi I.P.

Reclamantul  mai arată că pârâtul a ocupat terenurile sale, care se află lângă terenul său, fără să aibă acceptul său.

La termenul de judecată din 20.12.2011 pârâtul, prin apărător, a depus la dosar  note scrise prin care a solicitat instituirea  unui drept de retenţie asupra construcţiei până la achitarea contravalorii despăgubirilor de către reclamant, autorizaţie de construire  nr. 10/05.11.2002,  autorizaţia de construire nr. 7/12.10.2000,  încheierea nr. 1269 c.f./01.09.2003,  proiect nr. 8/2000 întocmit de ing. D.I.

 Prin încheierea din aceeaşi dată instanţa  a dispus disjungerea precizării de acţiune formulată de pârât de acţiunea introductivă şi în consecinţă  formarea unui nou dosar având ca obiect instituire drept retenţie,  reclamant fiind A.N., iar  pârât I.I.T.G.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova sub nr. 1411/274/2011 la data de 22.12.2011.

Prin sentinţa civilă nr.117/28.02.2012 pronunţată de Judecătoria Orşova în dosar nr.1411/274/2011, s-a respins cererea formulată de reclamantul A.N. împotriva pârâtului I.I.T.G.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Orşova a retinut ca pe terenul din litigiu, reclamantul A.N. a construit un imobil casa de vacanţă notat cu C5 pe schita anexa la raportul de expertiza topo intocmit in dosar nr.31/274/2010, constructie executată în baza autorizaţiei de construire nr. 7/12.10.2000 si  proiectului nr. 8/2000 întocmit de ing. D.I.

Potrivit art.2495 Noul cod civil cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Din interpretarea acestui text de lege, instanta apreciaza ca dreptul de retenţie este un adevărat drept real de garanţie imperfect, în virtutea căruia cel ce deţine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să reţină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea acelui bun.

Conditiile recunoasterii sau instituirii dreptului de retentie sunt: creanta creditorului sa fie certa, lichida si exigibila, dreptul de retentie, sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului respectiv, între lucru si creanta sa existe o conexiune contractuala sau extracontractuala.

Insa ceea ce este esenţial spre a  putea fi  invocat dreptul de retenţie este aceea ca datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuită de acesta, să fie deci un debitum cum re iunctum.

Cu alte cuvinte, pentru a putea fi instituit un drept de retenţie este necesar ca prin  hotărâre judecătorească să fie stabilită în sarcina creditorului lucrului o obligaţie de  plată a unor sume de bani ce au legătură cu lucrul respectiv, tocmai datorită caracterului dreptului de retenţie, ca drept real de garanţie  imperfect, opozabil atât faţă de terţii străini de raportul juridic cât şi creditorilor chirografari ai titularului lucrului, precum şi creditorilor privilegiaţi şi ipotecari privind lucrul respectiv şi subdobânditorilor ulteriori ai lucrului, funcţionând ca un  important  mijloc de constrângere a celui  ce trebuie să restituie cheltuielile, ca acesta să-şi execute obligaţia.

In conditiile in care prin sentinta civila nr.113 din 28 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria Orsova a fost admisa în parte acţiunea precizată de reclamantul I.I.T.G. în contradictoriu cu pârâtul A.N., obligat acesta din urma să lase în deplină proprietate  şi paşnică folosinţă suprafaţa  de teren de 1.910 mp curţi construcţii situată în comuna Dubova, cu vecinii: N - DN 57, E - moştenitor U.S. - fără număr topografic, S- fluviul D., V - NC 67 - fost teren reclamant şi teren Primărie si respins petitul privind  obligarea pârâtului la demolarea construcţiilor edificate pe acest teren  şi ridicarea materialelor pe cheltuiala sa, instanta constata ca in sarcina paratului I.I.T.G. nu a fost instituita nicio obligatie de restituire a vreunei sume de bani care sa fie în conexiune, să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuită de acesta, să fie deci un debitum cum re iunctum, in acceptiunea data de legiuitor si care sa justifice retinerea bunului de catre retentor pana la restituirea vreunei sume de bani cheltuita de acesta cu lucrul sau echivalentul prejudiciului pe care bunul i le-a cauzat.

Cum in cauza nu sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile de instituire a dreptului de retentie, in sensul ca retentorul nu detine o creanta certa, lichida si exigibila iar in sarcina proprietarului bunului instituita vreo obligatie de plata a unei sume de bani care sa fie in conexiune cu bunul, se apreciaza actiunea neintemeiata, urmand sa fie respinsa actiunea ca atare, iar cererea pârâtului de  obligare la plata cheltuielilor  de judecată ca nedovedită, in conditiile in care desi a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecata la dosarul cauzei nu a fost depus nici un document sau inscris justificativ in sensul suportarii vreunor cheltuieli cu acest titlu.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare