Succesiuni

Sentinţă civilă 1579 din 02.10.2009


Reclamanta HAG a chemat în judecată pe pârâta PM, solicitând obligarea acesteia să îi plătească suma de 1600 lei reprezentând cota parte din sulta pe care a achitat-o integral şi la care au fost obligate în solidar în dosarul civil nr. 2096/2006, având în vedere că numai împotriva ei a fost pornită executarea silită.

Prin sentinţa civilă nr.1579/2.10.2009 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede a fost admisă acţiunea reclamantei şi obligată pârâta să îi plătească suma de 1600 lei reprezentând cotă – parte sultă, în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză (obligaţia la sultă stabilită prin sentinţa civilă nr. 535/2007 nefiind solidară).

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că prin sentinţa civilă nr. 885/22.03.2002 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitiv şi irevocabilă, a fost dezbătută succesiunea defunctului DP, dispunându-se ieşirea din indiviziune a părţilor în sensul că soţiei supravieţuitoare DM i s-a atribuit casa şi 389 m.p. teren , iar reclamantei HAG i s-a atribuit suprafaţa de 411 m.p. teren. Prin aceeaşi sentinţă s-a mai dispus ca soţia supravieţuitoare DM să plătească sultă către ceilalţi moştenitori, şi anume DS, RC şi PM câte 10.452.000 lei , iar HAG să plătească sultă de 2.000.000 lei mamei sale DM. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 535/2005 a Judecătoriei Roşiorii de Vede , definitivă şi irevocabilă, s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafaţă de 800 m.p., împărţit anterior prin sentinţa civilă nr. 885/2002, reţinându-se că acest teren a rămas în masa succesorală a defuncţilor DI şi DV , de pe urma cărora au rămas moştenitori legali, pe lângă DP prin moştenitorii săi şi DS, ZM, DA, DG prin unic moştenitor DC. S-a lichidat starea de indiviziune şi s-a atribuit în indiviziune pârâtelor DM, DC, DS, PM şi HAG suprafaţa de 800 m.p. teren , acestea fiind obligate să plătească sultă, reclamantului DS şi fiecăruia dintre pârâţii ZM, DA şi DC , suma de câte 2455,83 lei. S-a reţinut că prima partajare a terenului s-a făcut în mod echitabil între moştenitorii defunctului DP, considerat atunci singurul proprietar al acestui bun. Prin cea de-a doua sentinţă civilă pronunţată în anul 2007 s-a constatat că de fapt acest teren provine de la părinţii defunctului DP care îl culege împreună cu fraţii şi surorile sale şi între aceştia, personal sau prin moştenitorii lor, după caz, realizându-se  o împărţeală justă, potrivit cotelor succesorale. Nu s-a făcut dovada că reclamanta sau mama ei , cărora li s-a atribuit terenul în natură, ar fi primit mai mult decât aveau dreptul , de vreme ce şi acestea au fost obligate la plata sultei către celelalte surori ale reclamantei precum şi către unchii şi, respectiv moştenitorii acestora.