Prestaţie periodică

Sentinţă civilă 179 din 15.03.2010


Prestaţie periodică

139. Pensii

sentinţa civilă nr.179/ 2010

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede, reclamanta V.L. a solicitat obligarea pârâtului R.I. la plata sumei de 300 lei lunar, cu titlul de prestaţie periodică pentru  studii, până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Prin sentinţa civilă nr.179/ 2010, instanţa a admis, în parte, cererea şi l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 150 lei, lunar, cu titlu de prestaţie periodică pentru studii începând cu data înregistrării cererii şi până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea de către reclamantă a vârstei de 25 ani.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr.332/ 25.06.1998 a Tribunalului Militar Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 421/8.10.1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi Decizia penală nr. 32/ 18.01.1999 a Curţii Militare de Apel, pârâtul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi părăsirea locului accidentului, fiind obligat sa plătească, între alte despăgubiri materiale, mamei reclamantei, pentru aceasta, cu titlul de prestaţie  periodică lunară, suma de 500.000 lei Rol, începând cu data de 11.04.1998 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 417/11 aprilie 2006 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, s-a dispus majorarea prestaţiei periodice la 100  lei Ron, până la majoratul reclamantei Voicu Laura, respectiv 31 octombrie 2009. Reclamanta a făcut dovada că, în prezent, a devenit majoră şi este elevă în anul 2009- 2010, clasa a-XII-a, curs de zi, la Liceul Economic Administrativ Roşiorii de Vede (conform  actelor de stare civilă şi adeverinţei, de la dosar).Instanţa a respins, ca neîntemeiată, apărarea pe fond a  pârâtului (în şedinţa publică din data de 8 februarie 2010, înţelegând să nu o invoce ca o excepţie), în sensul că, în speţă, operează autoritatea de lucru judecat, întemeiată pe faptul că instanţele militare s-au pronunţat în mod definitiv asupra despăgubirilor civile cuvenite reclamantei ,neputându-se retine că nu s-a prevăzut la acel moment că aceasta ar putea urma cursuri şi după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru următoarele considerente: instanţele militare au soluţionat latura civilă a litigiului penal ce a urmat săvârşirii de către parat a infracţiunilor de ucidere din culpă a tatălui reclamantei şi fuga de la locul accidentului, luând în considerare tocmai caracterul previzibil şi determinat al acestuia şi anume împrejurarea că reclamanta era minoră, iar tatăl ei ii aloca o sumă de bani pentru întreţinere, datorită stării ei de nevoie. Mergând tocmai pe considerentele pârâtului, la data pronunţării sentinţei penale de condamnare nu se putea şti cu certitudine dacă reclamanta îşi va continua studiile şi după împlinirea vârstei de 18 ani.

In prezent, caracterul cert al prejudiciului este de necontestat, reclamanta făcând dovada că, şi după împlinirea vârstei de 18 ani, urmează cursurile liceale şi doreşte să urmeze şi cursurile unei facultăţi, în mod normal tatăl său, în cazul în care nu ar fi decedat ca urmare a infracţiunilor (fapte ilicite) săvârşite de către pârât, contribuind la întreţinerea ei şi după vârsta majoratului pentru a-şi putea continua studiile, potrivit dispoziţiilor art. 101 din Codul familiei, astfel nu se poate susţine că prejudiciul încercat de reclamantă este doar eventual. Reclamanta ar fi putut să solicite părintelui său, în cazul în care ar mai fi trăit, oricând, plata unei contribuţii de întreţinere pentru continuarea studiilor, potrivit dispoziţiilor art. 86 si 101 din Codul familiei (s-a indicat în acest sens, Decizia penală nr. 690/12 mai 1989 a fostului Tribunal  Suprem – Secţia Penală).