Acţiune în revendicare

Sentinţă civilă 98 din 20.01.2011


Prin actiunea înregistrata la Judecatoria Rosiorii de Vede la nr. 3622/292/2009 si completata ulterior, reclamantii C St. si CI în contradictoriu cu pârâtii A Fl.  si SC, au revendicat de la primul pârât suprafata de 179 mp si ca un capat subsidiar sa fie obligat acesta sa-si ridice constructia tip vila construita pe terenul proprietatea acestuia . Un alt capat la constituit si constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare – cumparare autentificat în anul 1992 prin care pârâta S.C. i-a vândut  pârâtului A Fl., teren în suprafata de 184 mp,  pretins a fi proprietatea reclamantilor.

În motivarea actiunii reclamantii în esenta au aratat ca li s-a stabilit dreptul  de proprietate pentru terenul revendicat în baza Legii nr. 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. 5300191/nedatat si depus la dosarul cauzei.

În continuarea actiunii, au pretins reclamantii ca dupa eliberarea titlului lor de proprietate a fost pusa în posesie si pârâta SC pentru aceeasi suprafata de teren pe care o revendica, teren ce l-a vândut în anul 1992 prin act autentic pârâtului A Fl.

Au considerat reclamantii ca actul autentic de vânzare – cumparare este lovit de nulitate absoluta, întrucât a fost încheiat prin  fraudarea legii, deoarece vânzatoarea nu detinea titlul de proprietate valabil la momentul vânzarii.

Pe parcursul procesului, pârâtul A F  s-a aparat sustinând ca a fost cumparator de buna credinta si a solicitat pe calea cererii reconventionale sa se constate  în situatia în care se stabileste ca  reclamantii sunt proprietarii de drept ai terenului revendicat, ca a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafata de 184 mp, prin uzucapiunea de 10-20 ani, conform art. 1895 Cod civil.

Pârâta SC, a formulat si ea cerere reconventionala prin care a solicitat  sa se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 530019/nedatat emis pe numele reclamantilor, cu motivarea ca în mod eronat li s-a reconstituit dreptul de proprietate acestora cu o suprafata în plus de 200 mp.

A mai solicitat si modificarea titlului sau de proprietate.

Instanta a disjuns aceasta cerere reconventionala a pârâtei SC, care a fost repartizata unui complet specializat în materia fondului funciar si a suspendat cauza în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedura civila, pâna la solutionarea acesteia apreciind ca dezlegarea pricinii atârna de solutia privind actul de proprietate al reclamantilor, respectiv modificarea titlului de proprietate.

În dosarul disjuns a fost pronuntata sentinta civila  nr. 1240/29.06.2010  ramasa definitiva si definitiva si irevocabila prin decizia penala nr. 697/R/1.10.2010, potrivit careia s-a constatat nulitatea absoluta partiala a Titlului de proprietate nr. 5300191 emis pe numele reclamantilor care a fost modificat tocmai pentru suprafata revendicata de 179 mp, retinându-se ca în mod eronat a fost înscrisa  în titlul de proprietate al acestora.

Prin aceeasi hotarâre a fost modificat si titlul de proprietate al pârâtei SC în sensul ca în loc de suprafata de 200 mp situata în P – 380, s-a trecut suprafata de 179 mp în P – 379.

În raport de aceasta hotarâre, reclamantii nemaifiind proprietari exclusiv ai lucrului revendicat au solicitat respingerea actiunii ca ramasa fara obiect, punct de vedere pe care instanta nu l-a primit.

Instanta a respins actiunea însa ca fiind nefondata, pornind de la lipsa conditiilor de exercitare a actiunii în revendicare, care este definita ca fiind actiunea prin care proprietarul ce a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la cel la care se gaseste.

Astfel spus, prin aceasta actiune proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului, având ca temei juridic art. 480 Cod civil.

Cum în cazul în speta reclamantii nu mai erau titularii dreptului de proprietate pentru suprafata  revendicata de 179 mp, ci pârâtul A.F.(în urma hotarârii de modificare a titlului de proprietate) actiunea acestora în revendicare este nefondata  si nu ca ramasa fara obiect, ceea ce ar fi presupus ca pârâtul sa-si fi îndeplinit obligatia pretinsa de reclamanti în cursul procesului.