Răspunderea anteprenorului sau executantului lucrărilor pentru prejudiciul rezultat din starea defectuoasă a drumurilor

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 180/274/2009 din 23.02.2009, reclamantul O.G.M.  a chemat în judecată  CNADNR, reprezentată de DRDP – SDN, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 7.240 lei, despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că  în data de 11.01.2009, în jurul orelor 15:30, fiind împreună cu familia, în timp ce se deplasa spre Orşova, pe viaductul de la Coramnic pe E 70, datorită gropilor nesemnalizate şi cu intenţia de a evita producerea unui accident, maşina marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare MH a fost accidentată.

A chemat organele de poliţie, care au constatat că accidentul s-a produs datorită stării necorespunzătoare a drumului şi nesemnalizării acestei situaţii.

În urma accidentului a dus autovehiculul la un service specializat pentru reparaţii, iar devizul estimativ, întocmit la 14.01.2009, estimează contravaloarea înlocuirii pieselor deteriorate ca urmare a accidentului cât şi contravaloarea înlocuirii acestora la suma de 7.240 lei.

Legat citată, pârâta CNADNR a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea  acţiunii.

În motivarea întâmpinării, a susţinut că drumul naţional DN6, pe care s-a produs evenimentul, se afla în lucrări de reabilitare în conformitate cu procesul verbal de predare-primire sector DN6 km 358+000  - km 388+000, proces verbal în care s-a consemnat că CNADNR, a predat pentru executarea lucrărilor de reabilitare sectorul de drum menţionat, executant fiind  JV GCTS.

În conformitate cu prevederile textului de lege invocat de reclamant, „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii”.

Astfel, pe cale de excepţie, faţă de aceste dispoziţii coroborate cu faptul că executantul lucrărilor pe sectorul de drum pe care s-a produs evenimentul este JV GCTS, în baza art. 137 Cod procedură civilă, pârâta arată că  invocă lipsa calităţii procesuale pasive a SDN.

Pe fond, pârâta  a considerat că  în condiţiile în care se solicită obligarea sa la plata despăgubirilor civile, pentru angajarea răspunderii civile delictuale reclamantul trebuie să facă dovada întrunirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 998-999 C. civil.

Instanţa a dispus conceptarea şi citarea pârâtei  JV GCTS şi a unit excepţia invocată cu fondul.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta, cu sediul în localitatea S,  a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantul O.G.M.  , privind obligarea sa la plata sumei de 7240 lei şi a cheltuielilor de judecată, precum şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta CNADR – SDN prin întâmpinare, motivând că reclamantul nu a demonstrat existenţa condiţiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale a pârâţilor;  potrivit  procesului verbal întocmit la data producerii accidentului, cauza producerii este viteza cu care reclamantul a circulat, ignorând condiţiile de trafic semnalizate corespunzător (drum în lucru); contractul de reabilitare a DN6 lot 2 semnat cu administratorul drumului CNADNR SA nu cuprinde întreţinerea pe timp de iarnă pentru  sezonul 2008-2009, în concluzie, ea nu avea nici un fel de obligaţii în acest sens;  contractul de reabilitare a DN6 lot 2 avea valabilitate până la data de 30.11.2008;  calitatea de administrator al drumului  naţional pe care pârâta CNADNR o are în baza legii nu încetează la data semnării unui contract de reabilitare; pentru ca subscrisa  să îşi continue activitatea de reabilitare în sezonul rece 2008-2009 era necesar ca administratorul drumului să încheie un act adiţional în acest sens şi să achite contravaloarea lucrărilor executate.

Prin sentinţa civilă nr. 375 din data de 22.05.2012 pronunţată de JO în dosar nr.3637/113/2010, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNADNR; s-a respins acţiunea formulată de reclamantul O.G.M. în contradictoriu cu C.N.A.D.N. cu sediul în mun. B, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a JV GCTS.; s-a admis  acţiunea, aşa cum a fost precizată, de reclamantul O.G.M. domiciliat în mun. O, jud. MH, în contradictoriu cu pârâta JV GCTS cu sediul în loc. S, jud. C; s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert F.C.; a fost obligată pârâta  JV GCTS  în favoarea reclamantului O.G.M. la plata sumei de 10.925 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturismul marca A, cu nr. de înmatriculare MH; a fost obligată pârâta JV GCTS  la plata sumei de 2213,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, J.O. reţinut următoarele:

La data de 11 ianuarie 2009, în jurul orelor 15,30, aflându-se împreună cu familia şi două cunoştinţe în autoturismul marca A cu nr de înmatriculare MH, deplasându-se  pe direcţia BH – O, fiind la volanul autoturismului, reclamantul O.G.M. intenţionând să evite gropile existente şi nesemnalizate pe DN6 – Viaductul Coramnic  a pierdut controlul volanului, avariind autoturismul pe care îl conducea.

Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr.  întocmit de PO (fila 39 dosar, primul ciclu procesual), reclamantul a fost sancţionat contravenţional  cu 360 lei amendă contravenţională în baza art. 101 alin. 1 pct. 9 din OUG 195/2002 republicată, pentru faptul că în ziua respectivă  pe E70 – V.C. condus autoturismul marca A cu nr de înmatriculare MH pe direcţia T – O, iar la km 364 nu a redus viteza de deplasare, a derapat, lovind cu partea stângă parapeţii, ricoşând pe partea dreaptă pe celălalt sens de mers.

Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond  care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei JV GCTS  instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, pentru următoarele considerente:

Prin contractul  încheiat între CNADNR SA şi JV GCTS  (fila 19 dosar, I ciclu procesual)  la data de 29 august 2005, părţile contractante au convenit ca prima să plătească secundei preţul de 18.471.988,72 euro fără TVA, cu obligaţia corelativă a secundei de a executa şi finaliza lucrările de reabilitare a DN6 km 358+000 – 388+000 B – M.

Prin procesul verbal de predare-primire sector DN6 (fila 12 dosar 180/274/2009- primul ciclu procesual), încheiat între CNADNR  reprezentată de DRDP T şi pârâta J JV GCTS la data de 14.11.2005 s-a predat către prima executarea lucrărilor de reabilitare DN6 km 358+000 – km 388+000 B - M.

Conform aceluiaşi proces verbal  s-a predat şi semnalizarea verticală pe întreaga distanţă a contractului, care va fi întreţinută de constructor pe toată durata execuţiei lucrărilor.

Potrivit punctului 6 din procesul-verbal mai sus menţionat, predarea-primirea amplasamentului este valabilă până la recepţia finală a lucrărilor de reabilitare.

Potrivit art. 5 pct. 2 din O.U.G. 195/2002, republicată „administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestora.”

Instanţa constată că pârâta  JV GCTS  invocă în apărare faptul că  la momentul producerii evenimentului rutier valabilitatea contractului expirase şi că pentru sezonul rece 2008-2009 obligaţia de întreţinere a DN 6 lot 2, nu a fost în sarcina acestora.

Examinând înscrisurile depuse în cauză care privesc termenii contractuali între cele două pârâte instanţa constată acestea au încheiat convenţia la 29.08.2005, fiind stabilit ca punct terminus al contractului  momentul  finalizării lucrărilor de reabilitare DN6 B – M km 358+000 – km 388+000.

Este adevărat că la data de 07.08.2007 a fost încheiată între părţi o minută, în care s-a consemnat că în urma negocierilor antreprenorului i se acordă o extindere de timp de 206 zile, fiind stabilit ca termen de finalizare a lucrărilor data de 30.11.2008, dată după care beneficiarul este îndreptăţit la aplicarea penalităţilor de întârziere însă antreprenorul nu a făcut dovada încetării contractului între părţi, motiv pentru care se apreciază că acesta era în vigoare la data producerii evenimentului rutier.

Instanţa constată că, deşi la termenul de judecată din 12.01.2012 s-a pus în vedere pârâtei JV GCTS  să depună procesul verbal de recepţie a lucrărilor în eventualitatea în care acesta a fost încheiat şi orice alte documente din care să rezulte termenul de finalizare a lucrărilor la viaductul Coramnic, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, argument în plus care formează convingerea că lucrările nu au fost finalizate şi predate de antreprenor beneficiarului.  La 11.01.2009.

Având în vedere că obiectul contractului era reabilitarea drumului DN 6 pe sector B -M, iar părţile nu au stabilit obligaţiile de întreţinere antreprenorului numai pe anumite perioade sau sezoane,  antreprenorul nu se poate prevala de faptul că pe sezonul rece 2008-2009 nu avea obligaţia de întreţinere a DN 6 lot. 2 atâta timp cât acesta era în vigoare la data producerii evenimentului rutier, iar semnalizarea era în posesia sa.

Cu privire la suspendarea contractului pe motivul neplăţii de către beneficiar, instanţa constată că la 26.09.2008 antreprenorul a notificat inginerul, conform art. 16.1 din Ordinul cu privire la dreptul de a suspenda în 21 zile de la notificare de a suspenda lucrările.

Suspendarea lucrărilor înseamnă oprirea execuţiei acestora pe o anumită perioadă şi nu suspendarea contractului sau o repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului referitor la paza juridică a drumului.

Oprirea execuţiei lucrărilor până la efectuarea plăţilor nu îl exonerează pe antreprenor de la îndeplinirea obligaţiilor contractuale atâta timp cât acesta a preluat  tronsonul de drum B – M, km 358+000 – km 388+000, inclusiv semnalizările rutiere pe toată durata execuţiei lucrărilor, fără ca la momentul suspendării să le predea beneficiarului, având practic drumul în administrare.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  a pârâtei CNADNR, instanţa  o apreciază ca fiind întemeiată, urmând să o admită  pentru următoarele considerente: 

În condiţiile în care prin procesul verbal de predare-primire, pârâtele din cauza pendinte au procedat la predarea respectiv primirea tronsonului de drum B – M, km 358+000 – km 388+000, inclusiv semnalizările rutiere pe toată durata execuţiei lucrărilor şi cum nu s-a făcut dovada execuţie acestora sau a predării semnalizării către beneficiarul lucrării, se apreciază  că pârâta  JV GCTS este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat reclamantului, în sarcina pârâtei CNADNR neputându-se reţine nici o culpă, motiv pentru care aceasta nu are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte  fondul cauzei, instanţa apreciază acţiunea întemeiată, urmând să fie admisă pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie prejudiciul cauzat reclamantului prin producerea unui accident rutier ca urmare a neîndeplinirii de către administratorul drumului public a obligaţiilor ce-i revin potrivit legii, respectiv O.U.G. 195/2002 şi O.G. 43/1997, temeiul de drept fiind art. 998 şi următoarele Cod civil

Potrivit art. 5(6)  din O.U.G. nr. 195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.

Art. 21(1) din O.G. nr. 43/1997 prevede că  M T I este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin CNADNR îşi realizează atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în condiţiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta şi MTI. Pentru drumurile de interes naţional nou-construite administrarea se poate realiza de către MTI şi prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condiţiile legii.

 Conform alin. 2 al art. 21 din aceeaşi ordonanţă sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor/reşedinţelor de judeţ sunt în administrarea consiliilor locale respective.

Apoi, potrivit art. 40 din acelaşi act normativ drumurile trebuie să fie semnalizate şi menţinute în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă de către administratorul drumului.

În perioadele în care pe sectoarele de drum se desfăşoară lucrări de întreţinere, reparaţii, modernizare, reabilitare sau consolidare, această responsabilitate revine executantului lucrării drumului public.

Potrivit art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează  altuia prejudiciul obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.

Conform art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”

Acest text de lege consacră principiul răspunderii  pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, care pentru a fi antrenată trebuie ca victima prejudiciului să facă dovada  existenţei prejudiciului, a faptei ilicite,  a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi  prejudiciu precum şi a existenţei  vinovăţiei celui care a produs prejudiciul.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că la data producerii evenimentului rutier responsabilitatea executării lucrărilor de reparaţii, precum şi obligaţia semnalizării acestora a revenit executantului lucrării – respectiv pârâtei JV GCTS. 

Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert F C (filele 25-30 dosar, al II-lea ciclu procesual) a concluzionat că în raport de cele menţionate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie încheiat pe numele reclamantului, de fotografiile existente la dosar şi de modul de amplasare a indicatoarelor de semnalizare, cauza ce  a determinat producerea evenimentului rutier a reprezentat-o depresurizarea roţii stânga faţă a autoturismului cauzată de pătrunderea acesteia într-o groapă aflată pe partea carosabilă a drumului public şi că la momentul producerii evenimentului rutier V C era plin de gropi cu adâncimi mari, pe sectorul respectiv de drum  nefiind amplasate indicatoare rutiere de avertizare a denivelărilor de pe V C si nici delimitare a vitezei, pe acest sector de drum  viteza maxima de deplasare fiind de 60 km/h.

Prin acelaşi raport de expertiza s-a concluzionat ca viteza de deplasare a autoturismului condus de reclamant, in momentul impactului cu parapetul de beton era in jur de 40-45 km/h, aspect determinat in raport de avariile suferite de acesta la impactul cu parapetul de beton pe baza simulărilor efectuate referitoare la un impact intre un autoturism si un obstacol fix, astfel cum acestea au fost întocmite  de către specialiştii in dinamica producerii evenimentelor rutiere.

Potrivit expertului auto, evenimentul rutier a avut loc pe DN6 – V C km 364 şi s-a datorat depresurizării roţii stânga faţă, datorită unei gropi adânci existente în carosabil, fapt ce a determinat  pierderea controlului volanului autoturismului marca A cu nr. de înmatriculare MH condus de reclamant şi pătrunderea cu partea din faţă în parapetul din partea stângă a drumului public.

Este adevărat că în cuprinsul procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 2114045 din 11.01.2009, agentul constatator nu a reţinut faptul că accidentul s-ar fi produs ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului, a nesemnalizării sau semnalizării necorespunzătoare, însă această omisiune nu este de natură a forma convingerea că în realitate tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul a fost semnalizat corespunzător.

Din planşele foto realizate la 10.01.2009 şi 13.01.2009,  filele 67-80 depuse la dosarul 180/274/2009 de reclamant se poate constata  fără putinţă de tăgadă  starea precară a tronsonului respectiv de drum precum şi faptul că nu exista  montat nici un indicator de semnalizare la intrarea pe viaduct şi pe parcursul acestuia.

Se poate observa însă din planşele foto efectuate la 03.03.2009 şi 10.10.2009 (filele 60-66 dosar) că ulterior,  au  fost amplasat la ambele capete ale  viaductului câte un indicator cu semnificaţia ”drum cu denivelări” şi un indicator pe direcţia O-T cu semnificaţia”limitare de viteză”, inexistente la data producerii accidentului.

Cum pârâta CNADNR a făcut dovada  că a transmis JV GCTS sSectorul de drum DN 6 B – M km 358+000 – km 388+000 în baza procesului verbal de predare-primire din 14.11.2005 vinovată de producerea prejudiciului este societatea care executa lucrările de reabilitare.

În ceea ce priveşte dovada şi cuantumul prejudiciului, instanţa apreciază că din probatoriul administrat, reclamantul  a dovedit că urmare a nesemnalizării corespunzătoare a gropilor existente pe V C s-a produs avarierea autoturismului marca A cu nr. de înmatriculare MH, existând o legătură de cauzalitate între faptul nesemnalizării gropilor şi prejudiciul creat, după cum urmează:

Martora BPA (fila 87 dosar, I ciclu procesual), relatează că la data de 11.09.2009 se afla în maşina condusă de reclamant, iar la  pătrunderea pe viaductul C pe drumul european s-a auzit un zgomot, o bubuitură puternică, înainte de asta fiind multe gropi, maşina a început să trepideze şi intrând în coliziune cu un parapete de beton de pe marginea drumului.

De altfel această stare de fapt este relatată şi de martorul BPO, care de asemenea s-a aflat în maşină împreună cu reclamantul, iar la V C a  constatat că maşina a început să trepideze puternic din cauza gropilor, iar după vreo 5-10 m de mers pe denivelările respective, roata din stânga faţă a explodat, maşina  fiind proiectată în parapetul din partea dreaptă existent pe marginea drumului.

Din bonul de comandă – chitanţă nr.200912 (fila 92 dosar, I ciclu procesual) se constată că autoturismul marca Audi a necesitat reparaţii în partea din faţă al căror cuantum s-a ridicat la suma de 10.925,20 lei, sumă ce a fost achitată de reclamant cu factura nr.200914/18.02.2009 (fila 91 dosar,I ciclu procesual).

De altfel existenţa şi  cuantumul prejudiciului sunt confirmate şi de conţinut raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert F C care  evidenţiază fiecare piesă ce a trebuit să fie înlocuită, cât şi valoarea manoperei, concluzionându-se că valoarea totală a reparaţiilor autoturismului marca A cu nr. de înmatriculare MH este de 10.925 lei.

Cum s-a stabilit că pârâta a săvârşit fapta ilicită, faptă prin care a fost provocat prejudiciul reclamantului se constată că este îndeplinită şi condiţia existenţei uni raport de cauzalitate pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Nefiind dovedită nici o împrejurare care să înlăture vinovăţia cum ar fi  fapta victimei însăşi, fapta unei terţe persoane pentru care autorul nu este ţinut a răspunde şi nici cazul fortuit sau cazul de  forţă majoră, se apreciază, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de concluziile raportului de expertiză tehnică auto, că în persoana pârâtei JV GCTS sunt întrunite condiţiile răspunderii civile pentru fapta proprie.

Cu privire la cererea formulată de reclamantă cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, având în vedere că a fost investită cu judecarea cererii principale, nu se va pronunţa asupra actualizării sumei solicitate, reclamanta având posibilitatea să formuleze această cerere pe cale separată la instanţă sau organului de executare.

În raport de soluţia adoptată, constatând culpa procesuală a pârâtei JV GCTS, văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa o va obliga pe aceasta la plata sumei de 2213,8 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentinţă definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de pârâta JV GCTS.

Domenii speta

Spete similare