Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 704 din 08.02.2011


SENTINŢA CIVILĂ NR. 704 din data de 08.02.2011 -  plângere contravenţională -

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. xx, la data de 08.07.2010, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, petentul xx a formulat, în contradictoriu cu intimatul xx, plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AP nr. 1771804, din data de 22.06.2010, prin care a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru fapta de a fi tulburat ordinea şi liniştea publică.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ziua respectivă, urma să fie primit în audienţă de către directorul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, pentru a lămuri problemele referitoare la sumele care îi sunt reţinute din pensie, însă, în urma dispoziţiei date de conducerea acestei instituţii a fost târât pe scări de către jandarmi, drepturile sale fiind astfel încălcate.

Cererea nu a fost întemeiată pe nicio dispoziţie legală.

Petentul a depus, în susţinerea afirmaţiilor sale, procesul-verbal contestat, copia cărţii sale de identitate (filele 3-4).

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, şi de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 32/1995.

Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că actul de constatare şi sancţionare a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001, nelipsindu-i elemente de natură a atrage nulitatea absolută, iar fapta a fost comisă în împrejurările descrise de agentul constatator, care a ţinut cont de faptul că petentul adresat cuvinte jignitoare directorului Casei de Pensii Neamţ, personalului acestei instituţii şi clienţilor aflaţi în sediu, manifestând şi un comportament violent.

În susţinerea apărărilor formulate, intimatul a ataşat întâmpinării  raportul agentului constatator (fila 7).

La data de 29.11.2010, petentul a formulat un răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele din plângerea contravenţională, precizând că a fost sancţionat pentru că i-a numit hoţi pe cei care îi reţin pe nedrept sume de bani din pensia care i se cuvine (fila 14).

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiat martorul-asistent Rusu Petru, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

La data de 22.06.2010, petentul Z Za fost sancţionat contravenţional de către un agent de poliţie cu amendă în cuantum 500 lei, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 2 punctul 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a reţinut în procesul-verbal seria AP nr. 1771804 că, la data de mai sus, orele 12:30, petentul, aflându-se în incinta Casei Judeţene de Pensii Neamţ, a tulburat ordinea şi liniştea publică prin strigăte şi larmă, a ameninţat personalul cu acte de violenţă de natură să lezeze demnitatea acestora.

În temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are îndatorirea de a verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancţiunii.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de contravenţie contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanţa, analizând din oficiu conţinutul acestuia prin prisma dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, întrunind toate cerinţele impuse de dispoziţiile articolului menţionat sub sancţiunea nulităţii absolute.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa constată că acesta îndeplineşte condiţiile pentru sancţionarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, analizând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel împotriva României, instanţa reţine că trebuie respectate în materie contravenţională garanţiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumţia de nevinovăţie şi incidenţa principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar şi la existenţa unei prezumţii relative că reflectă adevărul, în favoarea conţinutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepţiilor proprii ale agentului constatator.

Astfel, în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Convenţiei, s-au conturat trei criterii alternative în vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, în vederea atragerii garanţiilor şi drepturilor corespunzătoare în beneficiul persoanei care a săvârşit-o, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generală a acesteia) şi natura şi gravitatea sancţiunii aplicate.

Potrivit ultimului criteriu, fapta petentului Z Zpoate fi asimilată unei fapte penale sub aspectul naturii sancţiunii aplicate, deoarece amendarea cu suma de 500 lei are un caracter deopotrivă sancţionator şi preventiv, nefiind destinată acoperirii vreunui prejudiciu.

În consecinţă, contravenientul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituţiei al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.

Sub acest aspect, instanţa reţine că procesul-verbal, beneficiind de o prezumţie relativă de autenticitate şi veridicitate, face dovada deplină a celor reţinute de agentul constatator şi constatate personal de acesta.

În acest context, instanţa aminteşte că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenţie dreptul de a învesti organe administrative cu competenţa de sancţionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenţiei procedura de aplicare şi executare a unei sancţiuni contravenţionale pe baza unui act necontestat în faţa unei instanţe, având implicit şi valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestaţii judiciare împotriva unui alt act de acelaşi gen, acordarea unei relevanţe probatorii acestuia să contravină CEDO.

Astfel, instanţa observă că petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 2 punctul 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Potrivit acestei prevederi legale, constituie contravenţie săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice.

Instanţa observă că aspectele consemnate în procesul-verbal, cu privire la săvârşirea de către petent a contravenţiei menţionate, sunt confirmate de declaraţia martorului-asistent Rusu Petru, audiat în cauză, care a învederat instanţei faptul că petentul, fiind nemulţumit de faptul că i se reţin anumite sume din pensie, s-a manifestat într-un mod nepotrivit, vorbind mai tare în sediul instituţiei.

Deşi martorul a evitat să precizeze dacă a fost jignit de către petent (el fiind cel desemnat cu soluţionarea problemei acestuia în ziua respectivă) din informaţiile prezentate rezultă fără echivoc indicii ale conflictului iscat cu acest prilej, martorul arătând că a încercat să aplaneze situaţia la sosirea echipajului de poliţie, însă nu a reuşit. De altfel, în mod indirect, petentul a recunoscut parţial fapta, arătând că îi consideră „hoţi” şi „infractori” pe cei care îi reţin abuziv sumele de bani care i se cuvin.

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că intimatul şi-a îndeplinit obligaţia de a dovedi îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravenţional.

Totuşi, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele actului normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

La aprecierea gradului de pericol social al faptei instanţa va ţine cont de împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave, iar în ceea ce priveşte circumstanţele personale ale contravenientului, instanţa va avea în vedere vârsta acestuia, starea sa de sănătate, precum şi faptul că, din materialul probator administrat în cauză, reiese că atitudinea sa a avut la bază unele nemulţumiri legate de reţinerile unor sume din pensia care i se cuvine, stare emoţională care va fi apreciată în acest context drept circumstanţă atenuantă.

Prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de articolul menţionat, instanţa reţine că sancţiunea contravenţională a amenzii de 500 lei, nu corespunde gradului de pericol social al faptei, apărând ca excesivă, în contextul evocat, precum şi faptul că aplicarea unei sancţiuni nepecuniare este susceptibilă de a atrage în mod real atenţia petentului asupra necesităţii imperioase de conformare în raport de cerinţele legale.

Ţinând seama de toate considerentele expuse, instanţa va admite în parte plângerea şi, în consecinţă, va dispune înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate, în cuantum de 500 lei, cu sancţiunea „Avertisment”, atrăgând atenţia petentului că săvârşirea unei noi fapte contravenţionale va putea avea drept consecinţă aplicarea unei sancţiuni mai severe.