Contestaţie la executare

SENTINŢA  CIVILĂ NR.506/04.02.2010 - contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, la data de xx, sub nr. xx, precizată la data de 27.01.2009, contestatoarea xx – Sucursala Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu intimata xx, în calitate de reprezentant legal al minorului xx, pe calea contestaţiei la executare, lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. xx, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. xx, anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc Mareş Ioan, în dosarul de executare nr. xx, precum şi suspendarea executării silite.

În motivare, contestatoarea a învederat instanţei următoarele:

Prin sentinţa penală nr. xx, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. xx, s-a luat act că plata despăgubirilor civile este asigurată de către asigurătorul xx – Sucursala Neamţ; prin urmare, nu s-a prevăzut obligaţia directă a contestatoarei la plata sumelor respective. Conform disp. art. 47 din Ordinul CSA nr. 3108/2004, asiguratorul RCA acordă despăgubirile stabilite prin hotărâre judecătorească, irevocabilă, învestită cu formulă executorie, iar conform disp. art. 45 alin. 1, asiguratorul RCA va efectua plata în termen de 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune. S-a precizat că, deşi intimata a solicitat plata despăgubirilor, nu a prezentat hotărârea judecătorească învestită cu formulă executorie. După ce a învestit hotărârea penală cu formulă executorie, intimata s-a adresat direct executorului judecătoresc.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 alin. 2 şi art. 404 din Cod procedură civilă.

Contestaţia la executare a fost legal timbrată.

În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a depus la dosarul cauzei fotocopii ale următoarelor înscrisuri: sentinţa penală nr. xx, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. xx, cererea de executare formulată de intimată la data de 04.06.2009, înscrisuri din dosarul de executare nr. xx al B.E.J. Mareş Ioan, ordinul de plată nr. 155/16.092009, referat de plată.

Deşi legal citată, cu această menţiune, intimata nu a formulat întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă, în baza disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în fotocopie.

În virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă şi pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a dispus ataşarea dosarului de executare nr. 121/2009 al B.E.J. Mareş Ioan.

Analizând şi coroborând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază ca fiind nefondată contestaţia la executare promovată în cauză din următoarele considerente:

Una din variantele contestaţiei la executare este şi lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu prev. de art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Examinând conţinutul contestaţiei la executare formulate, rezultă că iniţiatoarea acestui mijloc procedural  - contestatoarea xx – Sucursala Neamţ a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. xx, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. xx, în sensul de a se stabili că acest titlu executoriu nu prevede obligaţia directă a contestatoarei de plată a despăgubirilor civile reţinute în dosarul penal respectiv.

Instanţa reţine, însă, că titlul executoriu invocat de către contestatoare în prezenta acţiune este foarte clar din punct de vedere juridic şi redă întru-totul dispoziţiile deciziei nr. 1/2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, conform cărora societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. Faţă de această dispoziţie expresă şi obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dispozitivul titlului executoriu în litigiu s-a luat act că plata despăgubirilor civile este asigurată de către asigurătorul xx – Sucursala Neamţ, în calitate de asigurător de răspundere civilă auto obligatorie, conform poliţei serie HN nr. 006861782/14.08.2006 (asigurat fiind inculpatul Gicoveanu Mihai Viorel). Aceste dispoziţii speciale care au avut menirea de evita o practică neunitară cu privire la poziţia procesuală a asigurătorului RCA în procesele penale nu au înlăturat răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Sintetizând cele menţionate mai sus, instanţa reţine că nu se impune lămurirea acestui titlu executoriu şi va respinge contestaţia la executare, având ca obiect lămurire titlu, formulată de contestatoarea xx – Sucursala Neamţ în contradictoriu cu intimata xx, în calitate de reprezentant legal al minorului xx, ca nefondată.

De asemenea, instanţa constată că nu au fost invocate alte motive de nelegalitate ale actelor de executare efectuate în cauză. Contestatoarea a precizat doar că intimata nu a prezentat hotărârea penală, învestită cu formulă executorie şi că ar fi executat obligaţia de plată a debitului arătat mai sus de bunăvoie dacă intimata nu ar fi început formalităţile în vederea executării silite, mai precis dacă ar fi fost depuse toate înscrisurile necesare de către aceasta din urmă.

Instanţa reţine însă, că potrivit disp. art. 3711 alin. 2 din Codul de procedură civilă, obligaţia unui debitor va fi adusă la îndeplinire prin executare silită dacă acesta nu o execută de bunăvoie.

Aceste reglementări nu instituie o obligaţie în sarcina creditorului de a-l urmări sau notifica pe debitor în vederea executării de bunăvoie a obligaţiei. Revine debitorului sarcina de a depune diligenţe pentru a-şi executa de bunăvoie obligaţia iar, în caz contrar, se trece la efectuarea executării silite. Cu atât mai mult cu cât contestatoarea avea cunoştinţă că există o hotărâre penală definitivă de obligare a sa la plata unei sume de bani faţă de intimată; prin urmare, atitudinea sa expectativă, de aşteptare ca intimata să depună anumite diligenţe îi este imputabilă doar ei, nu şi creditoarei. Cu atât mai mult cu cât intimata a solicitat, iniţial, contestatoarei plata benevolă a debitului invocat.

De asemenea, instanţa reţine că procesul-verbal de stabilire sumă şi actualizare sumă a fost comunicat contestatoarei la data de 10.08.2009 (fila 79 din dosarul de executare), la fel şi somaţia emisă de executorul judecătoresc, conform confirmării de primire depusă la dosarul cauzei de către cea dintâi – acte de executare emise în mod legal, conform disp. art. 3717 şi art. 387 din Codul de procedură civilă.

Instanţa reţine că, în cauză, nu sunt aplicabile disp. Ordinul CSA nr. 3108/2004 (în prezent abrogat), referitoare la obligaţia prezentării hotărârii penale învestite cu formulă executorie deoarece nu erau în vigoare la data naşterii dreptului la despăgubire al intimatei (data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. xx, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. xx). Chiar dacă ar fi fost în vigoare actul normativ indicat de către contestatoare, intimata avea un drept de opţiune între a aştepta executarea benevolă din partea celei dintâi sau de a solicita ca executarea să fie realizată prin intermediul executorului judecătoresc.

Din analiza dosarului de executare depus la dosarul cauzei, rezultă că actele de executare contestate au fost în mod legal şi temeinic întocmite.

În consecinţă, instanţa va respinge capătul de cerere privitor la anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc Mareş Ioan, în dosarul de executare nr. 121/2009, ca nefondat.

În ceea ce priveşte cererea accesorie referitoare la suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei cauze, instanţa urmează să o respingă ca fiind rămasă fără obiect în considerarea soluţiei de respingere a cererii principale.

În consecinţă, instanţa va dispune restituirea către contestatoare a cauţiunii achitate, în cuantum de 1.957 lei.

În baza disp. art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, faţă de soluţia pronunţată în cauză şi faţă de principiul de drept accesorium sequitur principale (capătul de cerere accesoriu urmează soarta celui principal), instanţa va respinge capătul de cerere privitor la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.

Ca urmare a celor menţionate mai sus şi faţă de cererea contestatoarei, având în vedere faptul că suma urmărită în prezentul litigiu nu a ajuns în contul indicat de către executorul judecătoresc şi nu sunt aplicabile disp. art. 1114 din Codul civil referitoare la refuzul creditorului de a primi debitul, instanţa va restitui contestatoarei chitanţa serie TA nr. 0093591/17.09.2009, emisă de CEC BANK – sucursala Piatra Neamţ.

Domenii speta

Spete similare