Capacitate de folosinţă

Sentinţă civilă 2327 din 27.03.2007


„În ipoteza în care nu există date certe cu privire la data decesului pârâtei, dar la data introducerii actiunii vârsta acesteia ar depăşi speranţa normală de viaţă, cade în sarcina reclamantului dovedirea faptului că aceasta s-ar mai afla în viaţă la introducerea cererii.” (sentinţa civilă nr. 2327/27.03.2007)

Reclamantele V.A., B.P., D.I. şi S.L.  au chemat in judecată pe pârâta G.R. (născută T.), solicitând  instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucureşti, str. O.nr. 29, sector 2, compus din teren in suprafaţă de 167 mp, si construcţia edificată pe acesta, prin prescripţie achizitivă de 30 de ani si joncţiunea posesiilor.

In motivarea cererii, reclamantele au arătat că autorul lor, V.C. a cumpărat în anul 1951, de la pârâta G.R. , prin mandatar T.I., împreună cu fraţii săi V.Ghe. si V.C., un teren in suprafaţă de 500 mp, pe care l-au parcela în trei loturi de câte 167 mp fiecare. Pe lotul său, în suprafaţă de 167 mp, autorul reclamantelor, împreună cu soţia sa, reclamanta V.A., au edificat in cursul anului 1952 o construcţie cu destinaţia de locuinţă. Au susţinut reclamantele ca din acel an autorul lor si ulterior ele, au stăpânit in continuu respectivul imobil, fiind cunoscuţi ca proprietari, deschizând rol fiscal şi plătind impozitele aferente acestuia. În urma decesului numitului V.C., survenit în anul 2000, au rămas ca moştenitori reclamantele din prezenta cauză.

In drept s-au invocat dispoziţiile art. 1846, 1860 şi 1890 Cod civil şi art. 111 Cod procedură civilă.

În susţinere s-au depus în copii necertificate următoarele înscrisuri: procură specială, autentificată sub nr. 15/11575/20.08.1949, la fostul Tribunal Ilfov Secţia Comercială, certificat de moştenitor nr. 132/30.11.2005 eliberat de BNP R.C., înscris sub semnătură privată intitulat act de vânzare cumpărare, sentinţa civilă nr. 437/11.05.1932 a Tribunalului Ilfov Secţia a II a Comercială, act de vânzare autentificat sub nr. 8467/13.04.1922 la Tribunalul Ilfov Secţia Notariat.

Deşi cererea nu a fost timbrată, actele anexate acesteia nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul, iar procedura de citare cu pârâta nu a fost legal îndeplinită, prin sentinţa civilă nr. 10195/29.06.2006, a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, si s-a dispus declinarea competenţei in favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la 04.08.2006, sub nr. 12179/300/2006.

În urma demersurilor efectuate de instanţă, s-a comunicat de către Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor prin adresa nr. 7197/19.03.2007 că pârâta G.R. s-a născut în anul 1899 în Bucureşti şi este decedată, fără însă a se putea menţiona numărul şi data actului de deces. Deşi nu a putut fi stabilită data decesului, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei, bazându-se pe o prezumţie simplă, considerând că în caz contrar, la data introducerii acţiunii pârâta ar fi trebuit să fie în etate de 108 ani. După cum s-a arătat constant în practica judecătorească, în ipoteza în care nu există date certe cu privire la data decesului pârâtei, dar la data introducerii actiunii vârsta acesteia ar depăşi speranţa normală de viaţă, cade în sarcina reclamantului dovedirea faptului că aceasta s-ar mai afla în viaţă la introducerea cererii.

Cum reclamantele nu au făcut această probă, în considerarea faptului că la data introducerii cererii pârâta era decedată, instanţa urmează ca în temeiul art. 7 din D.31/1954 coroborat cu art. 41 Cod procedură civilă să admită excepţia invocată din oficiu şi să respingă cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.