Plângere contravenţională - prescripţia dreptului de a constata săvărşirea contravenţiei

Este adevărat că fapta de construire este prin natura sa o faptă în formă continuă, nefiind de admis că ar putea fi executate lucrările dintr-o dată, presupune o perioadă mai scurtă sau mai lungă  de timp în care lucrările specifice sunt finalizate şi în acest interval de timp data săvârşirii faptei contravenţionale este considerată data constatării. Momentul finalizării nu poate fi însă legat de cel al recepţiei lucrărilor de catre reprezentanţii administraţiei locale, astfel cum încearcă intimata sa susţină în apărare;  o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispoziţiile art. 31 din Legea nr.50/1991 întrucât recepţia lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizaţiei de construire, ceea ce ar însemna ca săvârşirea faptei contravenţionale  ar putea fi constată oricând până la intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei în  mod corespunzător .(sentinţa civilă nr.9388/30.11.2006)

Petenta C.L.  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 2 Bucureşti  să dispună anularea procesului verbal seria 003111 nr. 49473/22.08.2006 prin care a fost sancţionata contravenţional cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 36 din OG 2/2001.

În motivarea plângerii a arătat petenta că în anul 1999, intenţionând sa ridice un imobil pe terenul proprietatea sa situat in Bucureşti, str. C.nr. 13, sector 2 a angajat un arhitect, aceasta urmând sa se ocupe in totalitate de efectuarea lucrărilor, inclusiv in ceea ce priveşte obţinerea documentaţiei necesare; respectiva persoana a decedat ulterior fara a finaliza demersurile necesare in acest sens iar petenta a fost sancţionata contravenţional si i s-a eliberat autorizaţie de construire in data de 26.01.2001, fara a fi informata cat priveşte faptul ca pentru împrejmuirea imobilului era necesara o autorizaţie de construire distincta, petenta considerând ca dat fiind sancţiunea aplicata in anul 1999, autorizaţia de construire ulterior eliberata cuprindea absolut tot ceea ce era necesar.

A mai aratat petenta ca la momentul la care a solicitat recepţia lucrărilor, a primit prin posta prezentul proces verbal contestat.

Intimata a formulat întâmpinare, înaintata odată cu plângerea petentei,  prin care a arătat în apărare că in data de 18.08.2006, cu ocazia verificărilor efectuate la adresa imobilului proprietatea petentei, s-a constatat executata împrejmuirea imobilului pe strada paralela cu str. C. pe lungime de cca. 9,50 m din oţel forjat si porţi de acces in incinta, iar pe lateralele stânga si dreapta împrejmuire din zidărie de cărămida tencuita, cu înălţimea de 1,80 m, acoperita in partea superioara cu ţigla tip Bramac cu panta de scurgere a apei spre interior, conform notei de control încheiata la acea data.

 A precizat intimata ca necunoaşterea legislaţiei, invocata de catre petenta in sensul ca actul de autorizaţie emis nu menţiona si împrejmuirea imobilului edificat, nu justifica aplicarea unei amenzi intr-un cuantum mai redus in condiţiile in care contestatoarea a avut la dispoziţie o perioada de 5 ani pentru a se interesa si a întreprinde masurile necesare in vederea intrării in legalitate ţinând cont  si de amploarea lucrărilor de construcţii executate in regim neautorizat.

In şedinţa publica din data de 2.11.2006 contestatoarea si-a precizat actiunea in sensul de a se constata de catre instanta ca dreptul de a constata săvârşirea faptei contravenţionale si de a aplica sancţiunea amenzii era prescris la data încheierii notei de constatare si respectiv a procesului verbal întrucât împrejmuirea in forma actuala a fost executata odată cu începerea lucrărilor de edificare a construcţiei, astfel încât gardul in fata si pe lateralele imobilului – in spatele construcţiei era deja realizata împrejmuire de beton deoarece se afla amplasata o benzinărie -  fost ridicat in urma cu 6 ani, iar potrivit dispoziţiilor art.31 din Legea nr. 50/1991 republicata dreptul sus menţionat se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei.

A completat contestatoarea plângerea cu invocarea unor motive de nulitate a procesului verbal, invocând faptul ca nu i-a  fost adus la cunoştinţa dreptul de a formula obiecţiuni, procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatei si nu cuprinde elementele de identificare a persoanei semnatare in calitate de martor in conformitate cu dispoziţiile art. 17 si art. 19 din OG 2 /2001.

In dovedirea plângerii petenta a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu doi martori si respectiv in apărare intimata a solicitat proba cu înscrisuri, probe pe care instanta le-a apreciat ca fiind pertinente, utile si concludente in soluţionarea cauzei si ca urmare le-a încuviinţat si administrat, declaraţiile martorilor fiind consemnate si ataşate la dosar.

La dosar au fost depuse in copii certificate pentru  conformitate cu originalul următoarele înscrisuri:  procesul verbal contestat si dovada de comunicare a acestuia catre petenta, nota de control nr.1960 /18.08.2006 emisa de Primăria Sectorului 2 Bucureşti, adresa nr. 46293/5783-31.08.2006 a intimatei catre petenta, autorizaţie de construire nr. 3/1C/26.01.2001 si certificat de urbanism nr.24C/18.05.1999 eliberate de intimata, planşe foto. 

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanta retine ca prin procesul verbal seria 003111 nr. 49473/22.08.2006 emis de Primăria sector 2 Bucureşti, petenta  a fost sancţionata contravenţional cu amenda în cuantum de 30.000 RON pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art.26 alin. 1 lit. a  din Legea 50/1991 republicata,  constând in aceea ca au fost edificate in cursul anului 2005, fara a fi menţionate in autorizaţia de construire deţinuta, lucrări de împrejmuire a imobilului situat in Bucureşti, str. C.nr.13, sector 2, respectiv executarea închiderii pe latura dinspre strada C. formata din porţi metalice de acces in incinta, pe lateralele stânga si dreapta intre construcţie si latura de la drum, pe o lungime de cca. 9,50 m, s-a realizat închiderea imobilului din zidărie tencuita acoperita in partea superioara cu ţigla tip Brenac cu pantele de scurgere a apei in interiorul proprietăţii.

Organele  de control au efectuat respectivele constatări  in urma deplasării la fata locului  in data de 18.08.2006 fiind consemnate in nota de constatare încheiata cu acel prilej si aflata la dosar.

Instanta constata ca procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condiţiilor legale de validitate si nu va retine apărarea petentei in sensul ca nu a avut posibilitatea de a formula obiecţiuni dat fiind faptul ca procesul verbal nu a fost încheiat in prezenta petentei pentru a exista aceasta posibilitate reala de a formula obiecţiuni care sa fi fost nesocotita de catre agentul constatator.

Este adevărat ca procesul verbal nu este semnat de catre un martor care sa ateste lipsa petentei la încheierea actului constatator dar exista menţionata împrejurarea care a dus la încheierea astfel a procesului verbal respectiv lipsa unei persoane disponibile la sediul Primăriei Sector 2 Bucureşti  care sa semneze procesul verbal astfel încheiat.

Cat priveşte susţinerile petentei in sensul ca la momentul constatării si a aplicării sancţiunii contravenţionale era prescris dreptul de constata săvârşirea faptei contravenţionale si de a  aplica sancţiunea in mod corespunzător, acestea sunt întemeiate fata de prevederile art.31 din Legea nr. 50/1991 republicata.

Este adevărat ca fapta de construire este prin natura sa o fapta in forma continua, nefiind de admis ca ar putea fi executate lucrările dintr-o data, presupune o perioada mai scurta sau mai lunga  de timp in care lucrările specifice sunt finalizate si in acest interval de timp data săvârşirii faptei contravenţionale este considerata data constatării. Momentul finalizării nu poate fi insa legat de cel al recepţiei lucrărilor de catre reprezentanţii administraţiei locale, astfel cum încearcă intimata sa susţină in apărare;  o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispoziţiile art. 31 din Legea nr.50/1991 întrucât recepţia lucrărilor nu poate avea loc in lipsa autorizaţiei de construire, ceea ce ar însemna ca săvârşirea faptei contravenţionale  ar putea fi constata oricând pana la intrarea in legalitate prin obţinerea autorizaţiei in  mod corespunzător .

Din declaraţiile martorilor audiaţi in cauza rezulta ca lucrările de ridicare a împrejmuirii pentru imobilul situat la adresa sus menţionata in forma actuala, existenta si la data efectuării constatării la data de18.08.2006, au fost încheiate in mod obiectiv la sfârşitul anului 2000, astfel încât termenul legal de 2 ani in care poate fi făcuta constatarea si aplicata sancţiunea contravenţionala a fost depăşit  si ca urmare constatarea si sancţionarea faptei contravenţionale apare ca prescrisa .

In considerarea celor astfel expuse instanta va admite plângerea, va anula procesul verbal şi va exonera petenta de plata amenzii.

Domenii speta

Spete similare