Plangere contraventionala. Organul competent sa constate contraventia.

Sentinţă civilă 3764 din 19.04.2005


Prin sentinţa civilă nr. 3764/19.04.2005 instanta a admis plângerea formulată de contestatoarea S.C. TMB M. S.A. în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI şi a anulat procesul verbal nr.201 încheiat la data de 25.10.2004.

Prin adresa nr. DI-JDC/40517/4123/6.12.2004, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4514/28.02.2005, PRIMĂRIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI a înaintat plângerea formulată de contestatoarea S.C. TMB M S.A. impotriva procesului-verbal nr. 201/25.10.2004.

Prin procesul-verbal sus menţionat, contestatoarea a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 23 lit a din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că a executat lucrări de construcţii constând în organizare de şantier în suprafaţă de aproximativ 10.000 mp  realizată în Calea G. – Pod C. fără autorizaţie de construire.

 In motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că procesul-verbal de contravenţie este netemeinic şi nelegal întrucât s-au întocmit două  procese-verbale de contravenţie la aceeaşi dată.

Astfel, la data de 6.10.2004 Primăria Municipiului Bucureşti, urmare a controlului efectuat a întocmit procesul–verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 6339 pentru lucrările de construcţii care se efectuează între staţia 1 Mai şi PLS B.-  PLS C şi s-a aplicat o amendă de 10.000.000 lei.

La data de 25.10.2004 Primăria Sectorului 1 Bucureşti, urmare a controlului efectuat a întocmit procesul-verbal de contravenţie nr. 201/25.10.2004 pentru lucrările de  construcţii care se realizează în zona Calea G. -  Pod C. şi s-a aplicat o amendă contravenţională de 100.000.000 lei.

In acest fel, s-a încălcat principiul general de drept conform căruia nu se pot aplica două sancţiuni pentru aceeaşi faptă.

Mai  mult decât atât, în primul proces-verbal de contraventie emis de Primăria Municipiului Bucureşti la data de 6.10.2004 i-a fost acordat termen de intrare in legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construcţie  până  la data de 31.12.2004.

De asemenea în procesul-verbal de contravenţie nu s-a indicat adresa exactă unde se realizează aşa-zisa lucrare neautorizată.

In procesul-verbal de contravenţie s-a arătat că lucrările se realizează în Calea G. - Pod C.

Or, lucrarea de construcţie organizată de şantier pentru care a fost amendată se realizează pe Calea G., între străzile B. şi S. şi nu pe Calea G. care incepe de la intersecţia cu Bd. D. şi se termină dincolo cu mult pe podul C.

Neindicarea adresei unde se realizează lucrerea echivalează cu nelocalizarea, deci nefiind indicată fapta procesul-verbal de contravenţie este lovit de nulitate conform dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2/2001.

Contestatoarea a mai arătat că nu rezultă de nicăieri care este gradul de pericol social al faptei pentru care s-a aplicat amenda contravenţională în cuantum de 100.000.000 lei.

 Punerea in executare a acestei contraventii nu vine să înlăture ilegalitatea, ci vine să aducă mari prejudicii statului român, unicul finanţator al acestei investiţii de interes naţional care suportă contravaloarea călătoriilor cu metroul pentru categoriile de populaţie defavorizate.

De asemenea, autorizaţia de construcţie pentru lucrarea care se efectuează in prezent a fost emisă cu încălcarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 şi pe cale de consecinţă şi procesul-verbal de contravenţie s-a întocmit cu încălcarea prevederilor aceleiaşi legi.

Prin urmare procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit de alt organ decât cel  îndrituit,  motiv pentru care acest proces-verbal de contravenţie este nul de drept.

In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 50/1991, OG nr. 2/2001 şi HG nr. 482/1999.

La termenul din 29.03.2005 contestatoarea a depus o precizare a plângerrii prin care a solicitat ca, în cazul in care se va trece peste apărările sale, să fie redus cuantumul amenzii la 10.000.000 lei.

Prin întâmpinarea depusă cu plângerea, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

In motivare, a arătat că petenta nu a făcut dovada celor susţinute şi anume că a  mai fost sancţionată contravenţional pentru aceeaşi faptă de către Primăria Municipiului Bucureşti.

De asemenea, este indicat locul săvârşirii faptei, aşa cum reiese din conţinutul  procesului-verbal şi in mod corect s-a aplicat maximul amenzii ţinându-se cont de prevederile art. 23 alin 3 din  OG nr. 2/2001.

In drept, au mai fost invocate dispozitiile art. 115 şi urm. C.pr.civ.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal contestat, in sarcina petentei S.C. TMB M S.A. s-a reţinut ca a executat lucrări de construcţii constând în organizare de şantier în suprafaţă de aproximativ 10.000 mp realizată în Calea G. – Pod C. fără autorizaţie de construire,  fiind sanctionata pentru savarsirea contravenţiei prevazute de art. 23 lit a) din Legea nr. 50/1991, contraventie care consta in executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3.

Potrivit art. 3, autorizatia de constructie se elibereaza atat pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, prevazute la lit. a, cat si pentru lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea, prevazute la lit. f.

De vreme ce este posibila si obtinerea unei singure autorizatii, in cazul in care persoana fizica sau juridica efectueaza atat lucrari de construire, cat si constructii cu caracter provizoriu necesare lucrarilor de baza, adica organizare de santier, fara autorizatie, fata de principiul legalitatii aplicarii sanctiunilor care impune o interpretare in favoarea contravenientului, se considera ca aceasta savarseste o singura fapta.

Prin urmare, in conditiile in care prin procesul verbal nr. 6339/6.10.2004 incheiat de Primaria Municipiui Bucuresti s-a retinut in sarcina contestatoarei executarea fara autorizatie de construire a unor lucrari de construire constand in: lucrari de extindere retea metrou intre statiile 1Mai-PLS B. si PLS B.-PLS C., aceasta a fost sanctionata inclusiv pentru organizarea de santier aferenta.

Or, potrivit art. 20 alin.2 din OG nr. 2/2001, pentru aceeaşi faptă nu se pot aplica două sau mai multe sancţiuni principale, repetate. Nerespectarea acestei dispozitii legale nu poate conduce decat la nulitatea celui de-al doilea proces verbal incheiat.

De asemenea, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicata, care instituie o normă de trimitere: “Organele de control ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare”. Acest text de lege are caracter de regula generala, alineatele urmatoare fiind numai aplicatii ale acestei reguli. Interpretarea contrara ar conduce la concluzia ca pentru contraventia constand in executarea de constructii pentru care autorizatia se emite de presedintii consiliilor judetene nu exista organ constatator, ceea ce nu poate fi admis.

Or, competenta de emitere a autorizatiei de construire revenea potrivit dispozitiilor Legii nr. 50/1991 in varianta in vigoare la momentul intocmirii procesului verbal, publicata in Monitorul Oficial din 13.10.2004, presedintelui consiliului judetean, cu avizul primarului, fiind vorba de o investitie care se aproba de Guvern, astfel cum rezulta din prevederile HG nr. 467/1990, astfel ca erau incidente dispozitiile art. 4 lit. a pct.1.

În consecinţa, la momentul respectiv, competenţa de constatare a contravenţiei, reglementată prin norme de ordine publica şi de imediată aplicare şi determinată pe baza trimiterii la competenţa de emitere a autorizaţiilor revenea presedintelui consiliului judetean, iar nu primarului de sector, astfel ca procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost întocmit de un organ necompetent.

In schimb, procesul verbal indica intr-un mod suficient de explicit locul savarsirii faptei, astfel ca acest motiv invocat de petenta nu poate fi retinut.

Fata de aceste considerente, instanta a admis plăngerea, a anulat procesul verbal şi a exonerat petenta de plata amenzii aplicate.

Domenii speta