Contestatie la executare. Contract de vanzare cumparare cu plata in rate. Cazurile in care constituie titlu executoriu.

Contestatie la executare. Contract de vanzare cumparare cu plata in rate. Cazurile in care constituie titlu executoriu.

Prin sentinţa civilă nr.726/ 02.02.2004 instanta a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul D.D.F. în contradictoriu cu intimata SC O. SA, a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1591/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (dosar de instanţă nr.8833/2003) si a dispune întoarcerea executării prin restituirea bunului mobil urmărit către contestator.

Prin contestaţia la executare formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 14187/13.11.2003 contestatorul D.D.F. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE O, S.A. anularea procesului-verbal din data de 27.10.2003 în dosarul de executare nr. 1591/2003, anularea executării silite în dosarul de executare nr. 1591/2003, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că intimata a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti încuviinţarea executării silite  mobiliare asupra sa, instanţa încuviinţând prin încheierea din data de 24.07.2003 executarea silită în modalitatea solicitată.

A susţinut contestatorul că executarea silită este nelegală, la fel ca şi procesul-verbal din data de 27..10.2003  pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 373 alin. 2 C.Proc.Civ., întrucât instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, unde se află domiciliul contestatorului, iar autoturismul a fost ridicat din Bucureşti, str. T., sector 4, în cauză nefăcându-se dovada că debitorul ar fi avut vreodată domiciliul sau reşedinţa pe raza sectorului 1 Bucureşti.

S-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 387 alin. 1 C.Proc.Civ., deoarece debitorului nu i-a fost comunicată somaţia la domiciliul său din Bucureşti, Intrarea P, sectorul 3, ci la adresa din Bucureşti, str. D.I.D., unde acesta nu a locuit niciodată, precum şi la adresa din Alexandria, str. C.V. nr. 113, unde dovada de comunicare a fost returnată cu menţiunea „destinatar mutat de la domiciliu. Noul proprietar refuză afişarea somaţiei”.

În ceea ce priveşte măsura ridicării autoturismului, aceasta s-a realizat fără respectarea dispoziţiilor art. 419 alin. 2 C.proc.Civ., întrucât nu exista pericolul înstrăinării, substituirii sau deteriorării bunului.

Contestatorul a mai arătat că prin notificarea din data de 30.06.2001 a invocat excepţia de neexecutare a contractului, ca urmare a refuzului intimatei de a-l despăgubi pentru prejudiciul suferit în luna august 2000, cheltuielile fiind suportate de contestator.

În drept cererea a fost întemeiată pe art. 399 alin. 1 şi următoarele C.proc.civ. şi art. 274 alin. 1 C.proc.civ.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei la executare ca nefondată şi menţinerea în întregime a procesului-verbal din data de 27.10.2003 întocmit de BEJ Boambeş şi Badea.

În susţinerea apărărilor sale intimata a arătat că susţinerea în sensul schimbării domiciliului contestatorului este invocată cu rea-credinţă, întrucât cererea a fost adresată executorului judecătoresc din circumscripţia teritorială unde se găsea autoturismul la acel moment, iar contestatorul avea obligaţia contractuală de a comunica în scris vânzătorului noul domiciliu, în termen de 3 zile de la data schimbării acestuia.

S-a mai arătat că împrejurarea invocării de către contestator a excepţiei de neexecutare a contractului este lipsită de relevanţă în cauză, întrucât intimata a refuzat plata despăgubirilor întrucât contestatorul nu avea achitate ratele contractuale la timp la momentul ivirii riscului asigurat şi era în culpă contractuală.

Intimata a susţinut că şi susţinerea în sensul că au fost încălcate  dispoziţiile art. 373 alin. 2 C.proc.civ. este formulată cu rea-credinţă, întrucât instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, întrucât cererea a fost adresată unui executor judecătoresc din raza teritorială a sectorului 1 Bucureşti, iar ridicarea bunului de la o altă adresă decât cea indicată arată că au fost respectate dispoziţiile art. 576 C.proc.civ., potrivit cărora executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.

Contestatorul şi-a completat cererea, solicitând şi restabilirea situaţiei anterioare executării prin restituirea autoturismului sub sancţiunea daunelor cominatorii în suma de 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data punerii în întârziere şi până la data restituirii efective a autoturismului.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a executării silite, s-a arătat că temeiul juridic invocat de intimată în susţinerea cererii de executare, respectiv HG nr. 280/1990 privind vânzarea de mărfuri, prestarea de servicii şi executarea de lucrări cu plata în rate şi Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei, este nefondat, întrucât HG nr. 280/1990 se aplică u ităţilor de stat şi cooperatiste, intimata fiind o societate comercială cu capital privat.

S-a mai arătat că potrivit art. 13 alin. 1, coroborat cu art. 14, alin. 1 şi 2 din Lege anr. 99/1999, garanţia reală mobiliară se constituie numai în baza unui contract de garanţie reală mobiliară, or între contestator şi intimată nu există încheiat un asemenea contract, care să îndeplinească cerinţele imperative ale art. 13, art. 14 şi art. 58 coroborat cu art. 59, art. 63 alin. 4 din actul normativ menţionat.

Intimata a formulat întâmpinare la cererea precizatoare, solicitând respingerea cererii iniţial formulată şi a capătului de cerere privind restituirea autoturismului şi a cererii de obligare a intimatei la plata daunelor cominatorii.

Intimata a arătat că debitorul contestator a semnat contractul de gaj cu deposedare nr. 494/8.12.1999, prin care a fost adus  drept gaj creditorului autoturismul cumpărat, gaj transcris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din data de 1.04.2001.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Între debitorul contestator în calitate de cumpărător şi Daewoo Automobile Romania S.A. s-a încheiat  la data de 8.12.1999 contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 051447 , având ca obiect un autoturism marca Daewoo, tip Cielo, culoare verde albastru, la un preţ de 10.450 USD, ce urma a fi plătit în rate lunare de 300 USD pe o perioadă de 48 luni.

Creditoarea intimată justifică drepturile sale derivând din acest contract prin poliţa de asigurare seria H nr. 001113/7.11.1998, încheiată cu vânzătoarea S.C. D.A. Romania S.A., prin care a fost asigurat riscul neplăţii prelungite a ratelor de leasing sau a ratelor de preţ pentru autovehicule comercializate  de asigurat în sistem de leasing şi prin contracte de vânzare cu plata în rate, precum şi prin achitarea către vânzătoare a sumelor reprezentând rate neachitate de către cumpărător, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la filele 30-36 din dosar.

Prin încheierea din data de 24.07.2003, pronunţată în dosarul de executare nr. 1591/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită mobiliară împotriva debitorului contestator la cererea creditoarei intimate O. S.A. în temeiul titlului executoriu contract de vânzare-cumpărare nr. 051447/8.12.1999 .

La data de 27.10.2003 executorul judecătoresc B.C. a încheiat procesul-verbal în dosarul nr. 483/2003, în care s-a consemnat că s-a deplasat împreună cu reprezentantul creditoarei la adresa din Bucureşti, str. T. sector 4, unde era situat autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare TR-02-NMF, procedând la sechestrarea definitivă a acestuia, la ridicarea sa şi la depozitarea în parcarea creditoarei, în lipsa debitorului contestator.

Instanţa a constatat că contestaţia la executare este întemeiată şi a admis-0, pentru considerentele arătate mai jos:

Examinând titlul executoriu în conformitate cu competenţele conferite instanţei învestite cu contestaţia la executare de art. 399 alin. 3 C.proc.civ., s-a apreciat că actul juridic în temeiul căruia a fost solicitată încuviinţarea executării silite nu are caracter de titlu executoriu în sensul prevăzut de art. 372 alin. 1 teza finală C.proc.civ.

Astfel, potrivit acestui text au caracter de titlu executoriu înscrisurile pentru care legea prevede în mod expres această menţiune.

În materia titlurilor executorii regula o constituie categoria hotărârilor judecătoreşti, împrejurarea conferirii unui alt înscris a caracterului de titlu executoriu reprezentând o situaţie de excepţie, dictată de raţiuni care ţin de celeritatea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultând din anumite raporturi juridice sau de asigurarea respectării acestora. Pe cale de consecinţă, aşa cum prevede şi textul menţionat mai sus, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare, alte înscrisuri sunt titluri executorii numai atunci când se prevede acest aspect în lege şi numai cu privire la actul juridic menţionat expres, neputând fi extinsă sfera de aplicare a normei respective la alte acte juridice.

Instanţa reţine că în speţă executarea silită a fost începută în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unui autoturism, invocându-se prevederile art. 8 alin. 2 din HG nr. 280/1990 privind vânzarea de mărfuri, prestarea de servicii şi executarea de lucrări cu plata în rate, care arată că este titlu executoriu contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat în condiţiile actului normativ menţionat.

Dispoziţiile art. 1 din HG nr. 280/1990 prevăd însă în mod expres şi limitativ sfera de aplicare a legii, respectiv unităţilor de stat şi cooperatiste. Prin urmare, potrivit raţionamentului expus, nu se poate extinde caracterul de titlu executoriu şi la alte contracte de vânzare-cumpărare decât cele încheiate în condiţiile acestei legi faţă de împrejurarea că vânzătoarea S.C. D.A. Romania S.A. nu se încadrează în mod evident între persoanele juridice ale căror interese s-a urmărit a fi protejate prin reglementarea analizată.

Prin urmare, pentru executarea silită a obligaţiei asumată de debitorul contestator prin acest act juridic era necesară obţinerea unui titlu executoriu în acest sens, neputându-se porni la executarea silită în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.

Împrejurarea menţionării în cuprinsul contractului a caracterului de titlu executoriu nu este relevantă sub aspectele analizate, întrucât, aşa cum s-a reţinut, părţile nu pot da prin voinţa lor executorialitate actului juridic respectiv, această atribuţie revenind în mod exclusiv legiuitorului.

Instanţa nu a putut reţine susţinerea intimatei creditoare în sensul că executarea silită se face în mod legal având în vedere şi existenţa contractului de garanţie reală mobiliară încheiat de către debitorul contestator cu privire la bunul mobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Aceasta pentru că, deşi este adevărat că în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 17 din Titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999, contractul de gaj constituie titlu executoriu, se constată că cererea adresată de creditor executorului judecătoresc a fost întemeiată pe contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat de debitor în calitate de cumpărător. Din actele şi lucrările dosarului de executare s-a reţinut că instanţa de executare a fost învestită cu punerea în executare a acestui act juridic ca titlu executoriu, nefiind solicitată încuviinţarea executării silite a contractului de garanţie reală mobiliară.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că în cauză, faţă de nelegalitatea încuviinţării executării silite, toate actele de executare efectuate urmează acelaşi regim şi a admis contestaţia la executare, anulând toate aceste acte.

În raport de cele arătate instanţa a apreciat că fiind inutilă analizarea celorlalte aspecte invocate de contestator cu privire la executarea silită atacată, însă s-a impus sublinierea unei alte încălcări importante a regulilor imperative din materia executării silite.

Astfel, din punct de vedere al competenţei teritoriale, instanţa de executare este cea în a cărei circumscripţie teritorială se va face executarea, potrivit art. 373 alin. 2 C.proc.civ.

Prin urmare, normele de competenţă în această materie având caracter imperativ, încuviinţarea executării silite mobiliare acordată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti era susceptibilă de a da dreptul creditorului să ridice bunul mobil din orice loc în care acesta era găsit pe raza Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, întrucât această instanţă nu este competentă să încuviinţeze executarea silită în afara teritoriului sectorului 1.

În condiţiile ridicării bunului de pe raza teritorială a sectorului 4 Bucureşti, cum s-a menţionat în procesul-verbal din data de 27.10.2003, întocmit de executorul judecătoresc, situaţia echivalează cu lipsa încuviinţării executării silite, aceasta fiind însă o încălcare a normelor de procedură cu efecte mai restrânse decât cele constatate şi analizate mai sus.

Domenii speta

Spete similare