Exercitarea în comun a autorităţii părinteşti

Potrivit art. 397 Cod civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel, iar potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată num ai de către unul dintre părinţi.

Deşi tatăl nu pare prea preocupat de soarta copilului său pe care îl vizitează foarte rar, iar în faţa instanţei de fond a fost de acord cu exercitarea  autorităţii exclusive a mamei, schimbarea în bine a atitudinii tatălui în recurs arată intenţia acestuia de a se implica pe viitor în educaţia băiatului.

Decizia civilă nr. 452/R din 18.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi 

Prin sentinţa civilă nr. 31 din 7 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 1512/196/2012 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta L.A.I., în contradictoriu cu pârâtul L.A. şi în consecinţă, a declarat desfăcută căsătoria înregistrată în Registrul stării civile al CLB sub nr. … din 17.05.2008, din culpa pârâtului; a dispus ca reclamanta să revină la numele deţinut anterior căsătoriei, acela de „P”; a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului L.S.C. născut la data de 8.08.2008 să se exercite împreună şi în mod egal de ambii părinţii; a stabilit locuinţa minorului L.S.C. la domiciliul reclamantei din B, str. S., jud. B; a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 88 lei lunar în favoarea minorului L.S.C., cu începere din data de 30.01.2012 şi până la majoratul minorului, a constatat că a încetat regimul matrimonial la data de 30.01.2012 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 839,3 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia 66/20.03.2013 a Tribunalului Brăila s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa civilă, numai sub aspectul exercitării autorităţii părinteşti exclusive de către mamă.

Pentru a decide astfel instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 398 din Noul Cod Civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Din probele administrate la instanţa de fond rezultă că pârâtul nu s-a interesat de minor, nu contribuie financiar şi nu îl vizitează.

Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că pârâtul este de acord ca autoritatea părintească privind pe minorul L.S.C. să fie exercitată de către reclamantă.

Având în vedere interesul superior al minorului cât şi acordul pârâtului cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti de către reclamantă, urmează ca instanţa de apel să dispună în consecinţă.

În sprijinul motivului de apel invocat se poate reţine şi faptul că este mai uşor pentru reclamantă să ia decizii cu privire la modul de creştere şi educare a copilului în absenţa pârâtului, care nu se preocupă de situaţia copilului şi nu menţine legătura cu acesta.

Prin decizia civilă nr. 452/R din 18.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul şi s-a modificat decizia, în sensul  respingerii ca nefondat a apelului.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 397 Cod civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel, iar potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Prin urmare, fiind în interesul superior al copilului ca acesta să primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinţi, legiuitorul a stabilit prezumţia de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentaţie extrem de serioasă.

Exerciţiul autorităţii părinteşti după divorţ constă în consultarea părinţilor la luarea deciziilor importante pentru copil (de exemplu, alegerea şcolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extraşcolare), în timp ce cu privire la actele curente va decide părintele la care locuieşte efectiv.

Codul civil nu reglementează foarte clar situaţiile în care judecătorul poate dispune exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte. Dificultatea rezidă în aprecierea „motivelor întemeiate”, altele decât cele menţionate de articolul 507 NCC. În practică au fost considerate astfel de motive consumul de alcool, de droguri, violenţele exercitate de către unul dintre  părinţi sau stabilirea unuia dintre părinţi în străinătate.

Or, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări deosebite care să justifice retragerea autorităţii părinteşti a recurentului asupra copilului său. Astfel, deşi tatăl nu pare foarte preocupat de soarta copilului său pe care îl vizitează foarte rar, iar la fond a fost de acord cu exercitarea autorităţii exclusive a mamei, Curtea consideră că schimbarea în  bine a atitudinii tatălui în recurs arată intenţia  acestuia de a se implica pe viitor în educaţia băiatului.  Or, imaginea tatălui este extrem de importantă în evoluţia băieţilor, iar dispariţia ei totală poate influenţa iremediabil dezvoltarea psihică a  lui S.C. şi-i poate crea mai târziu percepţia că a fost abandonat. Prin urmare, interesul superior la copilului reclamă instituirea autorităţii comune.

 În acelaşi timp, recunoaşterea autorităţii comune nu înseamnă pentru tată numai dreptul de a fi consultat în luarea deciziilor importante, ci şi obligaţia de a se implica mai mult în creşterea copilului, de a plăti la timp pensia de întreţinere şi de a-şi vizita periodic copilul şi de a se interesa de soarta lui.

Domenii speta

Spete similare