Încuviinţare executare silită în baza Regulamentului (ce) 44/2001

Creditoarea solicită încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a unor daune civile, decurgând dintr-un proces penal, finalizat prin pronunţarea deciziei 2534/2011 a Curţii de Apel Florenţa, hotărâre executorie în Statul membru de origine.

Această hotărâre intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în noţiunea de „materie civilă”, chiar dacă a fost exercitată într-o procedură penală – cauza C-172/91 (Sonntag/Waidmann).

În privinţa dispoziţiilor procedurale aplicabile, concursul dintre prevederile noului cod de procedură civilă – Cartea a VII-a, Titlul III şi dispoziţiile Regulamentului (CE) 44/2001 se rezolvă în favoarea acestuia din urmă, conform art. 1064 NCPC.

În baza Regulamentului (CE) 44/2001, conform art. 33 hotărârea pronunţată într-un stat membru este recunoscută de drept în alt stat membru. În privinţa încuviinţării executării, într-o primă etapă, într-o procedură necontencioasă, Tribunalul competent, potrivit Legii 191/2007, verifică doar dacă s-au depus actele prevăzute de art. 53 şi 54. Numai în a doua etapă, în cadrul căii de atac promovate, Curtea de Apel poate examina cauzele de refuz al recunoaşterii, limitativ prevăzute de art. 34 şi 35 din Regulamentul (CE) 44/2001.

Faptul că reclamanta nu a reușit obţinerea titlului executoriu european în baza Regulamentului 805/2004 nu are nicio înrâurire asupra prezentului dosar în care se verifică doar motivele de nerecunoaştere prevăzute de Regulamentul (CE) 44/2001. În speţă, nu a fost indicat un motiv concret de refuz, încadrabil în dispoziţiile art. 34 şi 35.

Decizia civilă nr. 102/A din 11.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată iniţial la nr. 7632/231/2013 pe rolul Judecătoriei Focşani, BEJA BI şi BVM a solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei din data de 9.05.2011 a Judecătoriei Florenţa, Italia, sentinţă ce a fost însoţită de Certificatul de executare a deciziei judecătoreşti eliberat de Curtea de Apel Florenţa, Secţia a II-a penală, conform art.38, 54 si 58 din Regulamentul CE nr.44/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 20/26.06.2013 a Judecătoriei Focşani s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivare, in esenţă, că potrivit art.39 din Regulamentul CE nr.44/2001 cererea de încuviinţare se depune la autoritatea judiciara indicată în Anexa II, iar în aceasta anexă competenţa este stabilita în favoarea tribunalului.

Cererea este înregistrată sub nr. 3834/91/2013 pe rolul Tribunalului Vrancea.

Prin sentinţa civilă 499/2013 a Tribunalului Vrancea  s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată. Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art.1103 NCPC executarea hotărârii străine se încuviinţează cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1.095, precum şi a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanţei care a pronunţat-o, iar dispoziţiile art. 1.096 şi 1.097 sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de încuviinţare a executării.

Potrivit art.1096 alin 1 lit.g din NCPC recunoaşterea poate fi refuzată dacă hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată.

Din certificatul aflat la dosar reiese că împotriva sentinţei cu privire la care se solicită încuviinţarea executării silite s-a formulat apel de către pârâtul din cauză, termenul de judecata pentru calea de atac fiind stabilit la data de 19.09.2013.

Cum dispoziţiile privitoare la refuzul de recunoaştere sunt aplicabile şi în procedura de încuviinţare a executării silite, instanţa a  constatat că cererea nu poate fi primită.

Dispoziţiile NCPC transpun în legislaţia internă prevederile Regulamentului CE nr.44/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs (recalificat apel) creditoarea ICT care  a susţinut, în esenţă, că potrivit art. 34, 38, 54 -58 din Regulamentul 44/2001 hotărârea îndeplineşte toate condiţiile pentru a putea fi recunoscută şi executată silită în alt stat membru, fiind depuse la dosar şi toate documentele necesare.

Prin decizia civilă nr. 102/A din 11.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis cererea de exequator  şi s-a încuviinţat executarea silită pe teritoriul României a sentinţei penale, sub aspectul laturii civile şi a cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:

O primă problemă care se impune a fi rezolvată este cea a calificării corecte a căii de atac. Conform articolului I2 din Legea 191/2007 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare, cererile pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României  a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate în baza Regulamentului 44/2001 sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă, iar hotărârea pronunţată poate fi atacată numai cu recurs.

Având în vedere însă, faptul că această cerere a fost promovată după intrarea în vigoare a NCPC, conform art. 7 alin 2 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a NCPC ori de câte ori printr-o lege specială se prevede calea recursului, hotărârea va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Analizând soluţia prin prisma motivelor de apel, Curtea a reţinut că acesta este fondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare:

După stabilirea căii de atac o a doua problemă ce se impune a fi dezlegată este cea a dispoziţiilor legale aplicabile, atunci când prevederile noului cod de procedură civilă - Cartea a VII-a - Titlul III,  intră în concurs cu dispoziţiile Regulamentului CE 44/2001.

În mod greşit, Tribunalul Vrancea a considerat aplicabile dispoziţiile noului cod de procedură civilă. În realitate, conform dispoziţiilor art.1064 NCPC, dispoziţiile Cărţii a VII-a se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europe sau prin legi speciale nu se prevede altfel. Prin urmare, dispoziţiile de drept internaţional privat din NCPC reprezintă dreptul comun în materie, care se aplică doar dacă nu există alte dispoziţii speciale.

În speţă, erau aplicabile dispoziţiile Regulamentului CE 44/2001.

Se solicită încuviinţarea executării pe teritoriul României  a unor daune pentru repararea prejudiciului cauzat unei persoane, decurgând dintr-un proces penal, finalizat prin pronunţarea deciziei 2534/ 9.05.2011 Curţii de Apel Florenţa. Aşa cum a stabilit CJUE în cauza C-172/91 (Waidmann/ Sonntag) această acţiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului, chiar dacă a fost exercitată  într-o procedură penală.

Cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite a hotărârii italiene, Curtea reţine următoarele:

Pentru punerea în executare a unei hotărâri pe teritoriul altui stat, ca regulă e necesară parcurgerea a  două etape: recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii pronunţate de statul străin.

 În spaţiul european, pentru simplificarea şi accelerarea procedurii şi în baza încrederii mutuale între statele membre, s-a renunţat la etapa recunoaşterii hotărârii judecătoreşti. Conform articolului 33 din Regulamentul Bruxelles I, o hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută de drept, fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială. Partea interesată poate recurge la o procedură facultativă de recunoaştere, potrivit alineatului 2  din acelaşi articol.

În ceea ce priveşte încuviinţarea executării (procedura de exequatur), sunt aplicabile dispoziţiile articolelor 38 -56 din Regulamentul Bruxelles I.

Conform acestor dispoziţii, creditorul trebuie să facă o cerere de încuviinţare a executării silite însoţită de actele prevăzute de articolul 53 şi 54 din Regulament: o copie  a hotărârii care să îndeplinească condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii acesteia  şi certificatul emis de instanţa statului de origine, conform modelului din anexa V a Regulamentului. Aceste documente au fost depuse de creditoare în dosarul executorului judecătoresc şi în dosarul instanţei de fond.

Într-o primă etapă, Tribunalul, instanţă competentă material conform articolului I2  din Legea 191/2007, a declarat hotărârea executorie, într-o procedură care nu este contradictorie. Prin urmare,  în această primă etapă,  judecătorul fondului trebuia să verifice doar dacă au fost depuse actele prevăzute de articolul 53 din Regulament, din certificat rezultând că hotărârea este executorie în statul membru de origine. Nu se pot formula apărări în această fază procesuală şi nu se pot examina cauzele de refuz al recunoaşterii prevăzute de articolele 34, 35  din Regulamentul Bruxelles I, aşa cum rezultă din conţinutul articolului 41.

În concluzie, constatând că au fost depuse actele prevăzute de articolul 53, Tribunalul Vrancea ar fi trebuit să admită cererea şi să încuviinţeze executarea silită.

Abia în a doua fază procesuală, conform dispoziţiilor articolelor 42-43 din Regulamentul Bruxelles I procedura devine contradictorie, iar partea interesată poate promova acţiunea prevăzută de art.43 alin1 şi 2, care potrivit Anexei III şi Legii nr. 191/2007 este recursul. Doar în această a II-a etapă poate fi refuzată încuviinţarea executării silite şi doar pentru motivele prevăzute de articolele 34 şi 35 din regulament.

Debitorul VC  a formulat apărări susţinând că apelanta-creditore ICT  a mai încercat executarea silită a acestei creanţe, în baza unui titlu executoriu european, ulterior anulat de instanţele italiene.

Apărarea debitorului nu poate fi primită. Singurele motive pentru care se poate refuza cererea de încuviinţare a executării sunt cele prevăzute de articolele 34 şi 35 din Regulamentul 44/2001.

Or, apărările debitorului nu se încadrează în niciunul dintre aceste situaţii limitativ prevăzute de lege, ci se invocă doar faptul că titlul executoriu european a fost anulat.

Un creditor ce a obţinut hotărâre judecătorească în materie civilă sau comercială într-un  stat membru  şi doreşte să o execute pe teritoriul uni alt stat membru are la dispoziţie  două căi de executare, la alegerea sa: în baza Regulamentului 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţe necontestate sau în varianta clasică a Regulamentului 44/2001.

În prima situaţie, procedura este mult simplificată. În baza unui titlu executoriu european emis de instanţa statului de origine se procedează la executarea silită a hotărârii în celălalt stat membru, fără posibilitatea ca debitorul să se opună în statul membru de executare. Pentru a se elibera titlu executoriu European, respectiva hotărâre trebuie să respecte nişte standarde minime prevăzute de Regulamentul 805/2004.

În situaţia în care aceste standarde minime nu sunt îndeplinite, creditorul poate recurge la procedura prevăzută de Regulamentul 44/2001, însă în acest caz trebuie să urmeze procedura de exequatur în statul membru de executare.

În concluzie, faptul că apelanta  nu a reuşit obţinerea titlului executoriu european,  nu are nicio înrâurire asupra prezentului dosar, în care se solicită încuviinţarea executării în baza altui regulament şi, prin urmare, se verifică doar motivele de nerecunoaştere prevăzute de articolele 34 şi 35 din Regulamentul 44/2001. Cum debitorul nu a indicat în concret niciun motiv de nerecunoaştere, iar din certificatul eliberat de statul membru de origine rezultă că hotărârea este executorie, urmează ca instanţa să încuviinţeze cererea.

Domenii speta

Spete similare