Acordarea despăgubirilor materiale în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009

Din condiţia impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor potrivit cu domeniul de reglementare al celor două legi speciale de reparaţie – Legea 10/2001 şi Legea 247/2005 – poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.

Din prevederile art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 rezultă că domeniul de reglementare îl reprezintă terenurile şi construcţiile (imobile prin natură) precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinaţie).

Decizia civilă nr. 625/R/9.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1661/91/2010, reclamanta PA, în contradictoriu cu pârâtul SR prin MFP, a solicitat:

-să se constate caracterul politic al condamnării de 16 ani munca silnica pentru săvârşirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prevăzuta de art. 209 pct. 1 din Codul penal din 1936, republicat in 1948, din care au fost executați 4 ani, 7 luni si 8 zile in perioada 07.06.1958 – 14.01.1963 în baza sentinței nr. 447/24.09.1958 pronunțata de Tribunalul Militar Constanta, suferita de VD, tatăl său, şi

-obligarea pârâtului la despăgubiri morale.

În motivare a arătat că împreună cu tatăl său a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare din care a executat aproape 6 ani decedând imediat după punerea in libertate şi că atât tatăl său cât şi întreaga familie au suferit traume morale in urma acestei condamnări.

Pârâtul, SR prin MFP, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a arătat că în ceea ce privește competenţa teritorială aceasta aparține Tribunalului Galați si că daunele morale nu pot fi primite decât de cel are le-a suferit şi că suma ceruta de reclamantă este exagerată.

Prin sentința civilă nr. 432/10.06.2010, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vrancea şi a declinat competenţa de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 6064/121/2010.

Reclamanta şi-a precizat acțiunea, arătând că solicita obligarea pârâtului la plata de daune materiale in valoare de 9.000 lei – reprezentând contravaloarea bunurilor mobile confiscate la momentul arestării tatălui său si la plata de daune morale in suma de 60.000 lei.

Prin încheierile de ședință din 09.05.2012 şi din 18.06.2012 au fost introduși in cauza in calitate de reclamanți VC si IM, fiii defunctului VD.

La data de 05.06.2012 reclamanta PA şi-a majorat pretențiile la suma de 269.000 lei, incluzând si venitul nerealizat de către tatăl sau în perioada de detenție.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, martori si expertiza tehnica mobiliara.

Prin sentinţa civilă nr. 891 din 04.04.2013 Tribunalul Galaţi a admis cererea formulată de petenţii PA, VC şi IM în temeiul Legii nr. 221/2009.

A constatat caracterul politic al condamnării de 16 ani muncă silnică pentru săvârşirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 din Codul penal din 1936, republicat in 1948, din care au fost executați 4 ani, 7 luni si 8 zile in perioada 07.06.1958 – 14.01.1963 în baza sentinței nr. 447/24.09.1958 pronunțată de Tribunalul Militar Constanţa in dosarul nr. 449/1958, pentru VD, născut la 10.04.1907 şi decedat la 08.10.1987.

A fost obligat Statul Român prin MFP,  să plătească reclamanților PA, VC şi IM, suma de 7.088 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând echivalentul valoric al bunurilor mobile confiscate.

S-a reţinut în motivarea sentinţei că din înscrisurile depuse rezultă condamnarea numitului VD pentru o faptă prevăzută de dispoziţiile art. 1 alin. 1 litera „a” din Legea nr. 221/2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 s-a constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate – material lemnos, 10 oi, 10 capre, 300 kg grâu în valoare de 7088 lei conform expertizei efectuate în cauză.

În ceea ce priveşte despăgubirile morale cererea a fost considerată nefondată având în vedere deciziile 1358 şi 1360 din 2010 ale Curţii Constituţionale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Statul Român prin MFP.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor materiale solicitate de reclamanţi.

Despăgubirile au fost acordate pentru bunuri mobile confiscate de la defunctul condamnat conform procesului verbal din 23.04.1960, deşi ele nu fac obiectul legii speciale de reparaţie aşa cum s-a motivat şi prin decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Statul Român prin MFP critică hotărârea instanţei de fond pentru acelaşi motiv al acordării daunelor materiale. De asemenea, se critică hotărârea şi sub aspectul greşitei constatări a caracterului politic al condamnării deşi acest caracter este recunoscut ope legis.

Reclamanta VA fostă P a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe criticând neacordarea daunelor morale întrucât legea nu retroactivează.

Prin decizia nr. 6/15.04.2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 221/209 cu modificările şi completările ulterioare a stabilit că pentru a fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001 republicată şi Legea 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obţinut deja o reparaţie.

Din condiţia impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor venită în domeniul de reglementare al celor două legi speciale de reparaţie – Legea 10/2001 şi Legea 247/2005 – poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009.

Or, din prevederile art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 rezultă că domeniul de reglementare îl reprezintă terenurile şi construcţiile (imobile prin natură) precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinaţie).

Or, bunurile confiscate prin procesul verbal din 23.04.1960 sunt bunuri mobile – material lemnos, animale şi grâu.

Ca atare, nu pot fi solicitate despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al acestor bunuri în temeiul Legii nr. 221/2009.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 891 din 04.04.2013 a Tribunalului Galaţi.

Se va modifica în parte sentinţa respectivă în sensul că se va respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor materiale pentru bunurile mobile confiscate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantă, acesta este nefondat având în vedere deciziile Curţii Constituţionale prin care dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a, teza I-a din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării lor în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se precizează că nu se poate spune că fiind promovată acţiunea la un moment în care era în vigoare art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 înseamnă că efectele acestui act normativ se întind în timp pe toată desfăşurarea procedurii judiciare întrucât nu avem de-a face cu un act juridic convenţional ale cărui efecte să fie guvernate după regula „tempus regit actum” la momentul la care instanţa este chemată să se pronunţe asupra pretenţiilor formulate, norma juridică nu mai există şi nici nu poate fi considerată ca ultra activând în absenţa unor dispoziţii legale exprese.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 891 din 04.04.2013 a Tribunalului Galaţi ca nefondată.

Motivul de recurs invocat de Statul Român vizând constatarea caracterului politic al condamnării este nefondat.

Chiar în situaţia în care se constată că s-a recunoscut ope legis caracterul politic al condamnării reclamanţii pot face o astfel de solicitare în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea 221/2009 pentru obţinerea unei satisfacţii morale, astfel că nu poate fi invocată lipsa de interes.

Domenii speta

Spete similare