Contract de donaţie. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a donaţiei unui imobil, făcute statului. Calitate procesuală pasivă (Decretul nr. 478/1954; Decretul nr. 31/1954, art. 25; C.pr.civ., art. 4; Legea nr. 213/1968, art. 12; Legea nr. 215/...

Contract de donaţie. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a donaţiei unui imobil, făcute statului. Calitate procesuală pasivă (Decretul nr. 478/1954; Decretul nr. 31/1954, art. 25; C.pr.civ., art. 4; Legea nr. 213/1968, art. 12; Legea nr. 215/2001, art. 19, art. 21 şi art. 38)

Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a donaţiei unui imobil făcut statului are ca scop aducerea imobilului donat în categoria celor preluate abuziv, definite astfel prin art. 2 lit. c) din Legea nr.10/2001.

Calitatea procesuală pasivă a părţilor indicate de reclamant, Statul român prin Ministerul Finanţelor, fie a unităţii administrativ-teritoriale ce are personalitate juridică, reprezentate de consiliile judeţene sau de consiliile locale, ce dau mandat scris preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului, este determinată de natura juridică a imobilului, dacă aparţine domeniului public sau privat al statului ori domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 343 din 17 septembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 13.784 din 26.11.2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi şi Municipiul Iaşi prin Primar, iar pe fond a fost admisă acţiunea reclamantei B.V. în contradictoriu cu Consiliul Local Iaşi şi Municipiul Iaşi prin Primar şi s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei autentificate sub nr. 6604 din 23.11.1978 la Notariatul de Stat Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi este neîntemeiată.

A reţinut că potrivit art. 36 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administraţiei publice locale: „1) Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenta altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.” în timp ce aliniatul 2 lit. c al aceluiaşi articol stipulează : „2) Consiliul local exercita următoarele categorii de atribuţii: c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului”.

Potrivit art. 2 alin 2 din decretului nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului: „Donaţiunile oferite sfaturilor populare se accepta, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Romane.”

Din decizia nr. 655 din 28.07.1978 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular Iaşi rezultă cu certitudine că se acceptă donaţia oferită de către B.Şt., Consiliului Popular al Municipiului Iaşi, fiind emisă în baza Decretului nr. 478/1954.

Ca atare, este necesar ca acţiunea  în constatarea nulităţii actului de donaţie, să fie soluţionată în contradictoriu cu beneficiarul acesteia.

Aşadar, cum imobilul  a fost donat de fapt Consiliului  Popular al Municipiului Iaşi, care a şi preluat în administrare operativă acest imobil, este evident că, de fapt, imobilul a intrat în patrimoniul municipiului, acesta fiind beneficiarul donaţiei.

Instanţa mai reţine că, potrivit legislaţiei în vigoare la data încheierii actului, nu se putea dona direct unităţii administrativ teritoriale, având în vedere că autonomia locală a fost introdusă prin Legea nr. 69/1991, iar în prezent este reglementată prin Legea nr. 215/2001 republicată, a administraţiei publice locale.

Nu în ultimul rând, din dispoziţiile art. 2 alin 2 din Decretului nr. 478/1954, redat anterior, rezultă că, de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular erau acceptate doar donaţiunile oferite sfaturilor populare, deci unităţii administrativ teritoriale.

Aşadar, cum pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi are atribuţii imperative stabilite de lege şi administrează bunurile din domeniul public şi privat aparţinând unităţilor administrativ teritoriale respective, este evidentă identitatea  între persoana acestuia şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Prin urmare acesta are calitate procesuală pasivă astfel încât instanţa a respins excepţia ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată. A reţinut instanţa că art. 801 Cod civil stipulează: „Donaţiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte.”

Potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil: „Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: (…) 4. o cauză licită”, în timp ce art. 966 din acelaşi act normativ arată că: „Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.”

Contract fiind, validitatea donaţiei trebuie examinată în raport cu îndeplinirea celor patru condiţii esenţiale prevăzute în art. 948 Cod civil, printre care este înscrisă cea privitoare la cauza licită.

Prin această perspectivă instanţa urmează să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 966 Cod civil, potrivit cărora obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Cauza, în cazul contractului de donaţie, cuprinde, aşadar, în primul rând, voinţa de a dărui, „animus donandi”, şi apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără, însă, ca aceste elemente să poată fi separate şi examinate apoi izolat, ele formând un tot.

Or, în cauză, din probatoriul administrat, a rezultat că actul de donaţie a fost făcut după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenţia de a gratifica statul român, ci forţat de presiunile şi ameninţările la care era supus autorul reclamantei, atât la serviciu cât şi acasă.

Aşa fiind instanţa a admis acţiunea şi a constatat nulitatea actului de donaţie încheiat de autorii reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 299 din 21.04.2008 Tribunalul Iaşi a admis apelul pârâţilor Consiliul Local Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi şi admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor a respins pe cale de excepţie acţiunea reclamantei.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că donaţia ce face obiectul litigiului a fost perfectată între autorii reclamantei şi Statul Român în calitate de donator.

A reţinut astfel instanţa de apel că, plecând de la această realitate, chiar dacă Consiliul Local este cel care administrează în prezent terenul în litigiu, calitatea de titular al dreptului de administrare a unui bun ce aparţine domeniului public sau privat al statului nu-i conferă acestuia legitimare procesuală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

A invocat recurenta că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu Consiliul Local al Municipiului Iaşi ar avea calitate procesuală pasivă în acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a donaţiei făcute de autorii săi.

A mai arătat recurenta că, aşa cum rezultă şi din Decizia nr. 655 din  28.07.1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Iaşi, acceptantul donaţiei a fost Consiliul Popular al Municipiului Iaşi, fapt pentru care se impune cu necesitate ca acţiunea în constatarea nulităţii acestei donaţii să se facă tot în contradictoriu cu acelaşi Consiliu Local.

În susţinerea argumentelor sale, recurenta a invocat şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia nr. 610 din 08 decembrie 2003, dată într-o speţă similară, a stabilit în complet de 9 judecători că în asemenea cauze calitate procesuală pasivă are Consiliul Local şi nu Ministerul Finanţelor ca reprezentant al statului.

Recursul este fondat.

Curtea a constatat că instanţa de apel a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor reţinând că donaţia a fost făcută statului român.

În ceea ce priveşte soluţionarea acestei excepţii trebuie însă nuanţat. Într-adevăr, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului, respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

Pentru a determina în concret, la momentul actual, cine este beneficiarul donaţiei şi, ca atare, cine are calitatea de a sta ca parte în proces, trebuie să se aibă în vedere pe lângă legislaţia în vigoare la data realizării liberalităţii, împrejurările contemporane efectuării donaţiei şi normele legale în vigoare ce statuează asupra titularului dreptului de proprietate şi reprezentarea acestuia în instanţă.

Astfel, la data întocmirii actului de donaţie unicul titular al dreptului de proprietate socialistă de stat era statul socialist.

Datorită faptului că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietăţii socialiste, fără a ieşi din patrimoniul statului intrau şi în patrimoniul unităţilor administrativ – teritoriale de la acea vreme dar nu cu titlu de drept de proprietate ci pentru administrare directă, legiuitorul a prevăzut prin Decretul nr. 478 din 1954 că în cazul donaţiilor oferite statului acesta era reprezentat de consiliile populare.

Această formă de participare la încheierea unui act juridic civil este explicată tocmai de existenţa unui singur titular al dreptului de proprietate.

În prezent însă, ca efect al Legii nr. 213/1998 şi al Legii nr. 215/2001 ce-şi găsesc fundament în normele constituţionale (art. 136) se face distincţie între dreptul de proprietate ce aparţine statului şi dreptul de proprietate ce aparţine municipiilor, oraşelor, comunelor.

În privinţa litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de proprietate aparţine statului, calitatea de parte în judecată o are Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor conform art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998 şi art. 3 pct. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005.

În speţă însă terenul în litigiu situat în Iaşi, str. L., nr. 2, ce a făcut obiectul donaţiei se regăseşte în patrimoniul Municipiului Iaşi şi este inclus în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local conform art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Prin urmare, trebuie considerat, prin interpretarea conţinutului contractului din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 şi art. 135 din Constituţia României că beneficiar al donaţiei este unitatea administrativ-teritorială – Municipiul Iaşi.

Terenul ce a făcut obiectul donaţiei se află, conform deciziei de acceptare a donaţiei în proprietatea Municipiului Iaşi şi este administrat de Consiliul Local al Municipiului Iaşi.

Astfel, au calitate procesual-pasivă în acţiunea vizând desfiinţarea contractului de donaţie Municipiul Iaşi, reprezentat prin Primar şi Consiliul Local ca administrator.

În acest sens este şi decizia civilă nr. 610/08.12.2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de recurentă şi care a fost dată într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii unei donaţii făcută statului unde în calitate de pârât figurează municipiul – calitate recunoscută implicit de instanţa supremă prin soluţionarea fondului.

Întrucât prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor instanţa de apel a lăsat nesoluţionat fondul cauzei, în baza dispoziţiilor art. 312 pct. 5 C.pr.civ. Curtea a admis recursul şi, casând decizia civilă nr. 299 din 21.04.2008 a Tribunalului Iaşi, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond a apelului, aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare