Suspendarea judecăţii. Începerea urmăririi penale (C.pr.civ. art. 244 alin. 1 pct. 2; C.pr.pen. art. 19)

Suspendarea judecăţii. Începerea urmăririi penale (C.pr.civ. art. 244 alin. 1 pct. 2; C.pr.pen. art. 19)

În art. 244 alin. 1 pct. 2, Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi anume atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.

Asupra oportunităţii suspendării apreciază instanţa, norma are caracter permisiv. Măsura suspendării poate fi dispusă numai dacă urmărirea penală a început, nu şi în cazul efectuării actelor premergătoare, conform art. 224 C.pr.pen.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 317 din 3 septembrie 2008

Reclamantul S.M. în calitate de părinte al minorei S.G., la data de 22.10.2007 a chemat în judecată pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi, Z.L. – Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi, R.D. – Şeful Detaşamentului de Intervenţie Rapidă a Poliţiei Judeţului Iaşi, M.L. – Şeful Poliţiei Municipiului Iaşi şi S.Ş. din Detaşamentul de Intervenţie Rapidă a Poliţiei Municipiului Iaşi pentru a fi obligaţi în solidar la plata sumei de 2.200.000 Euro.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că în dimineaţa zilei de 20.07.2007, orele 430, în comuna C., judeţul Iaşi a avut loc o descindere a organelor de poliţie, fiind folosite armele din dotare. Fiica sa minoră a fost împuşcată, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale, însă nu s-au putut scoate toate alicele, fiind necesară o operaţie la o clinică din Germania.

Suma pretinsă reprezintă echivalentul prejudiciului produs de prepuşi, primii doi pârâţi, iar de ceilalţi prin ordinele date şi acţiunile directe.

În drept cererea este întemeiată pe dispoziţiile art.1000 al.3, art.998, art.999 Cod civil.

Tribunalul Iaşi, prin încheierea din 14 mai 2008 dată în dosarul 910/99/2008, în temeiul art.19 al.3 Cod procedură penală dispune suspendarea cauzei până la rezolvarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr.331/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În luarea măsurii tribunalul reţine că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi se află înregistrat dosarul penal nr.331/P/2007 ce are înrâurire hotărâtoare asupra faptei ce a determinat promovarea acţiunii de faţă şi faţă de dispoziţiile art.19 alin.3 Cod procedură penală care prevăd că, poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat, iar în caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă.

Împotriva încheierii Tribunalului Iaşi a declarat recurs S.M., încadrând motivele de recurs în art.304 pct.9 şi art.304 ind.1, art.244 ind.1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs se susţine nelegalitatea încheierii, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.19 al.2 Cod procedură penală care se subsumează dispoziţiilor art.244 al.(1) şi (2) Cod procedură civilă, măsura fiind pusă în discuţie din oficiu de instanţă.

Susţine recurentul că reclamantul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune cu privire la acţiunea civilă, iar în situaţia în care nu s-a început urmărirea penală împotriva făptuitorilor nu sunt incidente dispoziţiile art.19 alin.(2) şi (3) Cod procedură penală, şi cu atât mai puţin nu-şi au aplicare dispoziţiile art.244 alin.(1) pct.2 Cod procedură civilă.

În susţinerea recursului depune comunicarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr.331/P/2007 din 3.06.2008, din care rezultă că în dosarul nr.331/P/2007 în care S.M. a formulat plângere împotriva ofiţerilor de poliţie Z.L., R.D. ş.a. se efectuează acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.20 raportat la art.174 Cod penal, art.180, art.182, art.250 Cod penal.

Prin întâmpinare Ministerul Internelor şi Reformei Administrative susţine că prevederile art.244 alin.(1) pct.2 reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi anume, când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da. Temporizarea rezolvării acţiunii civile până la soluţionarea irevocabilă a celei penale este certificată şi consacrată de prevederile art.19 Cod procedură penală, sens în care sunt şi dispoziţiile art.22 al.(1) Cod procedură penală privind autoritatea lucrului judecat.

Se arată că instanţa de fond corect a suspendat judecata şi potrivit dispoziţiilor art.200 Cod procedură penală, conform cărora urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi în stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul pentru a se dispune trimiterea în judecată.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a investit tribunalul cu acţiune civilă, întemeiată pe dispoziţiile art.1000 al.3, art.998-999 Cod civil, a cărei judecată are loc potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

Faptul că reclamantul a formulat şi plângere penală împotriva pârâţilor persoane fizice nu împiedică exercitarea acţiunii civile, în instanţa civilă. Întreruperea judecăţii acţiunii civile poate fi dispusă numai în cazurile şi cu îndeplinirea condiţiilor cerute de Codul de procedură civilă între care şi suspendarea reglementată prin art.242-245 ce constituie dreptul comun.

Dispoziţiile Codului de procedură penală, privind judecarea acţiunii civile (art.14-art.22) alăturat sau nu celei penale,cât şi a părăsirii instanţei civile, sesizată anterior punerii în mişcare a acţiunii penale, sunt aplicabile numai în cazul în care fapta cauzatoare de prejudiciu este şi infracţiune.

Persoana vătămată definită prin art.24 Cod procedură penală are dreptul de a alege modalitatea prin care exercită acţiunea civilă, în cadrul procesului penal, ori în instanţa civilă.

În raport de dispoziţiile Codului de procedură civilă prevederile art.19 Cod procedură penală constituie lege specială, ce reglementează dreptul persoanei vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, personal sau prin reprezentant de a se adresa instanţei civile.

Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia (art.22 al.1 Cod procedură penală), care sunt şi componente ale răspunderii civile delictuale (art.998, art.999 Cod civil) pe care îşi întemeiază pretenţiile reclamantul.

În art.19 al.(2) Cod procedură penală se prevede că „judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale”, ca regulă, de la care sunt şi excepţii limitativ prevăzute de lege, situaţii în care procesul penal este întrerupt ori partea vătămată a sesizat instanţa civilă anterior punerii în mişcare a acţiunii penale.

Măsura suspendării judecăţii s-a dispus de tribunal în temeiul art.19 al.3 Cod procedură civilă care prevede: „De asemenea poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dacă acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă”.

Din lucrările dosarului rezultă că în instanţa civilă acţiunea a fost pornită la data de 22.10.2007, anterior sesizării organului de urmărire penală, acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare, procesul penal nu a fost suspendat, astfel că nu poate fi nici reluat.

La plângerea părţii vătămate sunt efectuate acte premergătoare conform art.224 Cod procedură penală, iar urmărirea penală nu a început.

În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.19 al.3 Cod procedură penală pentru a se dispune suspendarea de instanţa civilă.

La situaţia de fapt dovedită, acţiunea civilă fiind pornită în instanţa civilă, sunt incidente dispoziţiile art.19 al.(4) Cod procedură penală şi nu cele ale art.19 al.(3) Cod procedură penală, cum greşit a reţinut tribunalul.

Faptul că reclamantul, în primă instanţă a lăsat la aprecierea instanţei aplicarea art.19 Cod procedură penală, nu-l lipseşte de dreptul de a exercita calea de atac a recursului, conform art.244 ind.1 Cod procedură civilă, pe toată durata suspendării.

Instanţa de control judiciar are competenţa de a stabili legalitatea suspendării, motivele de recurs invocate pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Suspendarea acţiunii civile până la rezolvarea acţiunii penale, cum se susţine în întâmpinare de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu este absolută, ci poate fi dispusă numai în situaţie de excepţie, a prevederilor comune de drept procesual civil şi penal interpretate şi în aplicarea art.6 CEDO a termenului rezonabil. Cum nu este îndeplinită în cauză condiţia de punerea în mişcare a acţiunii penale, măsura dispusă este nelegală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul, a casat încheierea şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la tribunal.

Domenii speta

Spete similare