Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate

Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

Condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială, prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, impun existenţa vremelniciei măsurii ce se cere a fi luată, urgenţa acesteia precum şi neprejudecarea fondului.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 1111 din 9 iulie 2009

Prin sentinţa civilă nr.755/5.06.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC „P.G.” SRL împotriva pârâtului T.L., reţinându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului T.L. să scoată din obiectul de activitate al societăţilor comerciale SC „CB M.N.” SRL şi SC „V.N.” SRL a activităţilor care coincid cu cele ale SC „P.G.” SRL şi totodată să se interzică pârâtului să folosească marca „V.N.” până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a ordonanţei preşedinţiale.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că art.581 Cod procedură civilă stabileşte două condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge şi o a treia condiţie şi anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.

În speţă, condiţiile de admisibilitate erau îndeplinite.

Nu s-a putut reţine că exista o urgenţă în cererea formulată de reclamantă în condiţiile în care presupusele acte de concurenţă neloială, înfiinţarea acelor două firme, s-au întâmplat în aprilie şi octombrie 2008 cu 1 an, respectiv 6 luni înainte de introducerea cererii.

A doua condiţie de admisibilitate era ca măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul.

În cauză, după modul în care a fost formulată cererea - scoaterea din obiectul de activitate a două societăţi comerciale, a activităţilor identice ca cele ale societăţii reclamante - se poate concluziona că reclamantul urmăreşte o soluţie definitivă şi nu vremelnică.

Ordonanţa preşedinţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor, şi de aceea măsurile luate pe cale de ordonanţă sunt limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului.

În speţă, părţile nu au avut pe rolul tribunalului un litigiu asupra  fondului, astfel că, măsura cerută prin ordonanţă ar fi trebuit să fie una definitivă, ceea ce contravenea dispoziţiilor art.581 Cod procedură civilă.

Prin încălcarea condiţiei vremelnicei s-ar fi încălcat şi cea de-a treia condiţie  a ordonanţei preşedinţiale aceea a neprejudecării fondului.

Când are de rezolvat o cerere de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părţi, ci doar de cercetat aparenţa acestui drept.

Prejudecarea fondului nu este permisă în judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În consecinţă, instanţa a respins cererea cu toate capetele de cerere formulate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC „P.G.” SRL Vaslui criticând-o pentru netemeinicie.

Recurenta a susţinut că pârâtul a atras doi dintre salariaţii săi, cu care a înfiinţat SC „V.N.” SRL, societate ce are acelaşi obiect de activitate cu al reclamantei, cu scopul destabilizării activităţii  acesteia din urmă. Ulterior a procedat în aceeaşi manieră cu alţi salariaţi, astfel încât societatea reclamantă a ajuns în imposibilitate de a edita ziarul „Adevărul de Vaslui”, din lipsă de redactori, ceea ce constituie o încălcare a art.4 alin. h din Legea nr.11/1991.

Recurenta a invocat totodată încălcarea de către intimat a dispoziţiilor art.2 şi art.5 din Legea nr.11/1991, susţinând că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că a desfăşurat în paralel activităţi pentru SC „P.G.” SRL şi pentru SC „V.N.” SRL, folosindu-se de logistica şi bunurile primei societăţi în folosul celei de-a doua.

Pentru a-şi desfăşura nestingherit activitatea, pârâtul a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă a SC „P.G.” SRL.

Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii cu toate capetele de cerere.

Prin întâmpinare intimatul T.L. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că unicul asociat şi administrator al SC „CB M.N.” SRL este T.D. şi nu T.L.

Pe fond a susţinut, în esenţă, că afirmaţiile făcute de reclamantă prin cerere nu au corespondent în realitate iar SC „V.N.” SRL, al cărei asociat majoritar este, este înregistrată conform certificatului de înregistrare încă de la data de 14.04.2008.

Examinând motivele de recurs invocate, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, instanţa constată recursul nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială, prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, impun existenţa vremelniciei măsurii ce se cere a fi luată, urgenţa acesteia precum şi neprejudecarea fondului.

Curtea de apel a observat că recurenta nu a contestat neîndeplinirea acestor condiţii de admisibilitate, mărginindu-se la expunerea situaţiei de fapt şi la încadrarea acesteia în drept. Ori, în cererile de ordonanţă preşedinţială instanţa nu cercetează fondul litigiului, ci doar aparenţa de drept. Astfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri reclamanta nu a făcut dovada urgenţei, sesizarea instanţei făcându-se după trecerea unei anume perioade de timp de la săvârşirea presupuselor acte de concurenţă neloială.

În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii, curtea a observat că nici în faţa instanţei de recurs nu s-a făcut dovada existenţei pe rolul instanţelor judecătoreşti a unui litigiu asupra fondului cauzei.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve litigiul dintre părţi. Ori, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat scoaterea din obiectul de activitate al societăţilor comerciale SC „CB M.N.” SRL şi SC „V.N.” SRL a activităţilor (neprecizate) care coincid cu cele desfăşurate de reclamantă, măsură care nu poate fi privită ca vremelnică atâta vreme cât nu se precizează durata acesteia.

Mai mult, raportat la capetele de cerere ale acţiunii introductive (interzicerea folosirii mărcii „V.N.” şi scoaterea din obiectul de activitate al celor două societăţi indicate a activităţilor ce coincid cu cele ale reclamantei) curtea a constatat că nici condiţia neprejudecării fondului cauzei nu era îndeplinită, astfel de măsuri neputând fi luate doar în urma cercetării aparenţei de drept.

Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, curtea l-a respins, iar în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă a menţinut hotărârea atacată.

3

Domenii speta

Spete similare