Potrivit art.400 alin.(1) Cod pr. .civila, contestatia la executare se introduce la instanta de executare - iar art.373 alin.(2) Cod pr. civila prevede ca instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
De la aceste din urma dispozitii nu exista norme derogatorii privitoare la instanta de executare.
Dispozitiile art.2 alin.(1) pct.1 lit.c) din Codul de pr. civila - prin care se da în competenta tribunalelor în prima instanta judecata conflictelor de munca, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante - nu au un asemenea caracter - pentru ca privesc competenta de judecata, iar nu de executare.
În alta ordine de idei, nu trebuie confundata instanta careia îi revine competenta investirii cu formula executorie a hotarârii - cu instanta competenta sa încuviinteze executarea silita.
Art.374 alin.2 Cod pr. civila (în forma în vigoare la data pronuntarii sentintei), prevede ca investirea cu formula executorie se face de prima instanta - iar art. 3731 alin 1 prevede ca încuviintarea executarii silite revine instantei de executare.
Aceasta înseamna ca investirea cu formula executorie nu este facuta în toate cazurile de instanta de executare, situatie ce se regaseste si în speta.
Va exista coincidenta între cele doua categorii de instante, numai atunci când judecata în prima instanta are loc la judecatoria în circumscriptia careia urmeaza sa se faca executarea.
La 04.06.2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinti contestatia formulata de Ministerul Public -Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Craiova, împotriva executarii silite începute în baza titlului executor sentinta civila nr. 1230/20.06.2009 pronuntata de Tribunalul Mehedinti în dosarul civil nr. 1845/101/2009, privind actele de executare din dosarul de executare nr. 76/2010, solicitând citarea creditoarei D. (R) I.C. (în calitate de intimata) la domiciliul din Drobeta Turnu Severin str. Tabla Butii nr. 88 si conexarea dosarului de executare 76/E/2010.
În motivarea contestatiei a aratat ca s-a formulat cerere de executare silita pentru recuperarea sumelor obtinute prin sen.civ.nr.1230/ 30. 06.2009 iar la data de 20.05.2010 a fost emisa somatia nr.76, desi executarea este suspendata de drept potrivit art. II din OG nr.45/19.05.2010, iar cererea de încuviintare a executarii silite este prematura.
A invocat contestatorul nulitatea încheierii din Camera de Consiliu din 10.05.2010, întrucât în conformitate cu art.374 alin.2 Cod pr. civila ,învestirea cu formula executorie se face de prima instanta, în speta de Tribunalul Muncii.
Din oficiu, Tribunalul Mehedinti, a pus în discutie exceptia de necompetenta materiala.
Prin sentinta civila nr.358 din 28.06.2010, pronuntata de Tribunalul Mehedinti în dosarul nr.4643/101/2010, s-a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de Ministerul Public -Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu intimata D. (R.) I.C. în favoarea Judecatoriei Dr.Tr.Severin cu urmatoarea motivare:
Potrivit art.400 alin.1 Cod pr. civila, contestatia se depune la instanta de executare, iar în conformitate cu art.373 alin.2 instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Fata de acestea se constata ca ori de câte ori legea nu prevede o competenta expresa, instanta de drept comun în materia executarii silite este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea.
Prin urmare, cum în materia executarii drepturilor de creanta rezultate ca urmare a unui litigiu de munca legiuitorul nu a prevazut o competenta expresa, art.291 din Legea nr.53/2003 stabilind ca dispozitiile prezentului titlu(reguli de procedura) se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila,iar instanta de executare este Judecatoriei Dr. Tr. Severin, tribunalul apreciind exceptia necompetentei materiale întemeiata în baza art.137 alin.1,art.373 alin.2,art.400 alin.1 si art.158 alin.1 Cod pr. civila,o va admite si va declina competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de catre contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu intimata D.(R.) I. C. , în favoarea Judecatoriei Dr. Tr. Severin.
Împotriva sentintei a declarat recurs contestatorul.
Prin motivele de recurs a invocat încalcarea principiului disponibilitatii contradictorialitatii si dreptului la aparare, întrucât, desi nu a ridicat exceptia necompetentei materiale, instanta a invocat-o din oficiu, dar fara a pune exceptia în discutia partilor.
A criticat recurentul si solutia de admitere a exceptiei motivând, în esenta , ca întrucât în discutie este un titlu executoriu ce emana de la tribunalul muncii - competenta de solutionare a contestatiei la executare împotriva acestui titlu revine instantei care a solutionat fondul cauzei.
S-a adus ca argument de text în sprijinul motivului de nelegalitate - art.2 pct.1 lit.c) din Codul de procedura civila care da în competenta tribunalelor solutionarea conflictelor de munca - ca dispozitii derogatorii de la dreptul comun, respectiv de la dispoz.art.373 alin.2 Cod pr. civila care prevad ca judecatoria este instanta de executare.
A invocat în acest sens si Decizia nr.33 din 9iunie 2008 a Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie data în recurs în interesul legii, prin care a statuat ca în concursul dintre legea speciala si legea generala -aplicabila este legea speciala, chiar daca aceasta nu este prevazut expres în legea speciala.
Recurentul a sustinut ca, daca legiuitorul nu i-a dat competenta judecatoriei sa judece fondul conflictelor de munca, aceasta nu se poate pronunta nici asupra executarii silite si în consecinta asupra contestatiei la executare.
S-a referit recurentul si la dispozitii de drept substantial cuprinse în Codul muncii (Legea 53/2003), precum si la dispozitiile din Codul de procedura civila - prin care se stabileste instanta competenta sa investeasca cu formula executorie hotarârea judecatoreasca (artz.374 Cod pr. civila) , dispozitii cu caracter imperativ.
Sub acest din urma aspect, recurentul a sustinut ca întrucât tribunalul ca prima instanta în solutionarea conflictelor de munca are competenta investirii cu formula executorie a hotarârilor judecatoresti date în aceasta materie - este si instanta de executare - si a invocat nulitatea încheierii de încuviintare a executarii ca fiind data de o instanta necompetenta.
Recursul este nefondat.
Prima instanta a dat o corecta rezolvare exceptiei de necompetenta materiala - retinând ca revine judecatoriei ca instanta de executare - competenta de solutionare a contestatiei la executare.
În acest sens, sunt dispozitiile art.400 alin.(1) raportate la art.373 alin.(2) Cod pr. civila.
Potrivit art.400 alin.(1) Cod pr. .civila, contestatia la executare se introduce la instanta de executare - iar art.373 alin.(2) Cod pr. civila prevede ca instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
De la aceste din urma dispozitii nu exista norme derogatorii privitoare la instanta de executare.
Dispozitiile art.2 alin.(1) pct.1 lit.c) din Codul de pr. civila - prin care se da în competenta tribunalelor în prima instanta judecata conflictelor de munca, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante - nu au un asemenea caracter - pentru ca privesc competenta de judecata, iar nu de executare
Executarea constituie o faza distincta a procesului civil.
Pe de alta parte, dispozitiile art.2 pct.1 lit.c) Cod pr. civila nu au caracterul unor dispozitii speciale pentru a se pune în discutie concursul dintre legea speciala si cea generala.
Tribunalul este instanta de drept comun în materia solutionarii conflictelor de munca.
În alta ordine de idei, dispozitiile prin care se deroga de la regula sunt de stricta interpretare.
Prin urmare, nu se aplica decât în ipotezele strict prevazute în norma derogatorie.
Or, normele cuprinse în art.2 Cod pr. civila privitoare la competenta de judecata a tribunalului în prima instanta, se aplica strict în privinta fazei judecatii si nu poate fi extinsa aplicarea lor si în stabilirea competentei instantelor în materia executarii silite.
În alta ordine de idei, nu trebuie confundata instanta careia îi revine competenta investirii cu formula executorie a hotarârii - cu instanta competenta sa încuviinteze executarea silita.
Art.374 alin.2 Cod pr. civila (în forma în vigoare la data pronuntarii sentintei), prevede ca investirea cu formula executorie se face de prima instanta - iar art. 3731 alin 1 prevede ca încuviintarea executarii silite revine instantei de executare.
Aceasta înseamna ca investirea cu formula executorie nu este facuta în toate cazurile de instanta de executare, situatie ce se regaseste si în speta.
Va exista coincidenta între cele doua categorii de instante, numai atunci când judecata în prima instanta are loc la judecatoria în circumscriptia careia urmeaza sa se faca executarea.
Fata de toate aceste considerente se constata ca în mod corect Tribunalul Mehedinti si-a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare catre Judecatoria Dr. Tr. Severin.
Nu se poate retine nici încalcarea principiului disponibilitatii si contradictorialitatii întrucât, asa cum s-a aratat chiar în motivele de recurs, exceptia de necompetenta materiala este o exceptie de ordine publica ce se poate invoca si din oficiu de catre instanta, iar punerea în discutia partilor a exceptiei nu a fost posibila, cât timp s-a solicitat judecarea în lipsa a cauzei.
4
Judecătoria Medgidia
contestatie la executarea pedepsei.modificare obligatii supraveeghere ca urmare a contopirii pedepselor principale
Judecătoria Câmpulung
contestaţie la executare
Tribunalul Arad
Contestaţie la executare
Judecătoria Moinești
Contestaţie la executare
Judecătoria Mediaș
Fara titlu