Pensii.Indemnizaţii.

Decizie 5482 din 08.11.2010


 Art.  73(1) din Legea nr.  7/2006,  privind  statutul  functionarului  public parlamentar precizeaza ca "functionarii publici parlamentari, al caror raport  de serviciu  a  încetat  pentru  motive neimputabile, în conditiile  art. 64 lit."d" (încetarea raporturilor de  serviciu are  loc... prin pensionare) beneficiaza  de o  indemnizatie  egala cu 7 salarii lunare brute...". Conditiile prevazute de Legea functionarului public  parlamentar privesc exclusiv aspectele legale de vârsta, vechime în munca, vechimea în functia de auditor, veniturile care compun baza de calcul a pensiei de serviciu, cuantumul pensiei de serviciu, acesta  fiind sensul normei de trimitere, respectiv al art.51 alin. 2 din legea nr.94/1992.

 Extinderea aplicarii normei de trimitere si la alte prevederi ce reglementeaza acordarea unei indemnizatii egale cu 7 salarii lunare brute, respectiv la cele ale art.73 al.1 din Legea nr.7/2006, nu poate fi facuta decât cu încalcarea intentiei legiuitorului care a înteles sa normeze doar acordarea pensiei de serviciu auditorilor publici externi si conditiile în care se va face, fara a prevedea si beneficiul acestei indemnizatii, privita  ca drept suplimentar la care sunt îndreptatiti doar functionarii publici parlamentari al caror raport de serviciu a încetat pentru motive  neimputabile în conditiile art.64 lit.d) si ale art.66.

 Prin sentinta civila nr.2217 din  28 iunie 2010, pronuntata de  Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3730/95/2010 s-a admis actiunea formulata de petentul A.V.  în contradictoriu cu intimata  CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.

S-a dispus obligarea intimatei sa plateasca petentului indemnizatia egala cu 7 salarii lunare brute , conform prevederilor art. 73 din Legea 7/2006.

S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata ca nedovedita.

 Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut :

 Petentul A.V. fost angajat la Curtea de Conturi de Conturi a Românei în functia de auditor public extern în cadrul Camerei de Conturi Gorj pâna la data de 31.12.2009 .

 Prin Ordinul nr.1149/22.12.2009 , emis de presedintele  Curtii  de Conturi a României, a fost încetat contractul de munca al petentului începând cu data de 31.12.2009  în conformitate cu prevederile art.55 lit.b coroborat cu art.56 lit. d din Codul Muncii cu modificarile si completarile ulterioare , în baza declaratiei din data de 02.12.2009 si a deciziei privind pensia de serviciu nr. 169370/16.10.2009 emisa de Casa Judeteana de Pensii Gorj .

 Asadar , petentul a beneficiat de pensie de serviciu în temeiul prevederilor art.111 alin.2 din Legea 94/1992 , cu modificarile si completarile ulterioare , coroborate cu prevederile Legii nr.7/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare , având o vechime de 15 ani si 2 luni în functia de controlor financiar /auditor public extern la Curtea de Conturi a României , fapt ce rezulta din adeverinta nr. 3498/23.12.2009 emisa de Curtea de Conturi a României.

 Potrivit prevederilor art. 111 alin. 2 din Legea nr.94/1992 , asa cum a fost modificat prin Legea nr.217/2008 , persoanele care au îndeplinit functia de controlori financiari sau auditor public extern pe o durata de cel putin 14 ani în cadrul Curtii de Conturi beneficiaza la data pensionarii, de pensii de serviciu , în conditiile prevazute de lege prevazute de lege pentru functionarul public parlamentar .

 În conformitate cu prevederile art.75 alin. 1  din Legea 7/2006  , functionarii publici parlamentari cu o vechime în munca de 30 de ani , din care cel putin 14 ani în structurile parlamentului pot solicita pensionarea si înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani , dar nu mai devreme de 60 de ani ,  fiind aplicabile dispozitiile art.74 alin. 3 - 6 din lege  , care reglementeaza pensia de serviciu .

 De asemenea , conform art.73 alin. 1 din Legea 7/2006 , functionarii publici parlamentari al caror raport de serviciu a încetat din motive neimputabile în conditiile art. 64 lit. d ( prin pensionare ) , beneficiaza de o indemnizatie egala cu 7 salarii lunare brute , care se impoziteaza potrivit legii .

 Prin urmare , în baza prevederilor art.111 alin 2 din Legea nr.94/1992 , modif. prin Legea nr.217/2008 , coroborate cu prevederile art.75 alin. 1  din Legea 7/2006  si art.73 alin. 1 din Legea 7/2006 , petentul era îndreptatit la data pensionarii sa primeasca indemnizatia egala cu 7 salarii lunare brute prevazuta de art.73 alin. 1 din Legea 7/2006  .

Apararea intimatei , în sensul ca dreptul la indemnizatia egala cu 7 salarii lunare brute este recunoscut numai functionarului public parlamentar  nu a putut fi primita de catre instanta , întrucât petentul a beneficiat de pensie de serviciu în conditiile prevazute de lege pentru functionarii publici parlamentari , conform art. 111 alin 2 din Legea nr.94/1992 , modif. prin Legea nr.217/2008, fiindu-i aplicabile astfel dispozitiile legale  care reglementeaza drepturile de care beneficiaza functionarii publici parlamentari la data pensionarii , inclusiv disp.art. 73 alin. 1 din Legea 7/2006 .

Fata de considerentele expuse , instanta a admis actiunea si a obligat intimata sa plateasca petentului indemnizatia egala cu 7 salarii lunare brute , conform prevederilor art. 73 din Legea 7/2006.

Cererea petentului privind acordarea cheltuielilor de judecata a fost respinsa , întrucât nu s-a facut dovada acestora.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica :

În motivare, s-a aratat ca raportul de munca al reclamantei a fost reglementat de Legea nr.94/1992 si de Legea nr.53/2003 prin modificarile aduse de Legea nr. 217/2008 fiind introdusa pensia de serviciu pentru auditorii publici externi.

Astfel, arata recurenta, prin dispozitiile art.51 al.2 din Legea nr.94/1992, legiuitorul a prevazut ca modalitatea si conditiile de stabilire a pensiei de serviciu pentru auditorul public extern sunt reglementate de legea aplicabila functionarului public parlamentar, respectiv de prevederile art.73 al.1 coroborat cu art.74 al. 2 si 3 din Legea nr.7/2006.

Învedereaza recurenta ca nu se poate stabili prin analogie ca auditorii publici externi beneficiaza la data pensionarii de o indemnizatie egala cu sapte salarii lunare brute, întrucât conditiile de acordare a acestor drepturi, stabilite prin Legea nr.7/2006, sunt aplicabile numai functionarului public parlamentar, în acest sens fiind si practica Curtii Constitutionale care a retinut ca aceste beneficii pretinse ca drepturi suplimentare nu constituie drepturi constitutionale fundamentale, asa încât prevederile art.53 din  Constitutie nu sunt incidente în privinta reglementarii lor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoz. art.304 al.1 pct.9 si art.3041 C.pr.civila.

Intimatul a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, aratând ca în cauza sunt aplicabile prevederile art.73 al.1 din Legea nr. 7/2006.

Analizând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a prevederilor art.3041 C.pr.civila , Curtea a constatat ca recursul este fondat.

Astfel cum în mod corect a retinut instanta de fond intimatul-reclamant a fost angajat al Curtii de Conturi a României în functia de auditor  public extern în cadrul Camerei de Conturi Gorj pâna în data de 31.12.2009 când contractul de munca a încetat în temeiul Ordinului nr.1149/22.12.2009 emis de Presedintele Curtii de Conturi a României, conform art.55 lit.b coroborat cu art.56 lit.d din Codul Muncii,  în baza declaratiei din data 02.12.2009 si a deciziei privind pensia de serviciu nr.169370/16.10.2009 emisa de Casa Judeteana de Pensii Gorj.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantului, se retine ca prin "Legea nr.217/24.10.2008 au fost aduse modificari si completari Legii nr.94/1991 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi  în urma carora al.2 al. Art.111 a capatat urmatorul cuprins : " persoanele care au îndeplinit functia de controlor financiar sau auditor public extern pe o durata de cel  putin 14 ani în cadrul Curtii de Conturi beneficiaza la data pensionarii de pensii de serviciu, în conditiile prevazute de lege pentru functionarul public parlamentar".

În prezent, aceasta prevedere se regaseste în art.51 al.2 din legea nr.94/1992 republicata, reglementând atât acordarea pensiei de serviciu, cât si conditiile în care se va realiza, prin trimiterea pe care o face la  Legea nr.7/2006 privind statutul functionarului public parlamentar.

Analizând acest din urma act normativ la care se face trimitere, se constata ca dispozitiile care vizeaza conditiile acordarii pensiei de serviciu se regasesc în continutul articolelor 74 si 75, asa cum a retinut si instanta de fond.

Potrivit art.75 al.3, la împlinirea vârstei prevazute si la al.2, functionarii publici parlamentari cu o vechime în munca de 3 0 de ani, din care cel putin 14 ani în structurile Parlamentului, beneficiaza de pensie de serviciu în cuantumul prevazut la art.82 din Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor nr.303/2004, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, alineatele urmatoare ale articolului sus-mentionat reglementând majorarea si actualizarea cuantumului pensiei.

Pe de alta parte, art.75 al.1 stipuleaza ca functionarii publici parlamentari care au o vechime în munca de 30 de ani, din care cel putin 14 ani în structurile Parlamentului, pot solicita pensionarea si înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, dar nu mai devreme de 60 de ani ; dispozitiile art.74 alin. 3-6 din prezenta lege se aplica în mod corespunzator.

Astfel fiind, conditiile prevazute de Legea functionarului public  parlamentar privesc exclusiv aspectele legale de vârsta, vechime în munca, vechimea în functia de auditor, veniturile care compun baza de calcul a pensiei de serviciu, cuantumul pensiei de serviciu, acesta  fiind sensul normei de trimitere, respectiv al art.51 alin. 2 din legea nr.94/1992.

 Într-o atare situatie, extinderea aplicarii normei de trimitere si la alte prevederi ce reglementeaza acordarea unei indemnizatii egale cu 7 salarii lunare brute, respectiv la cele ale art.73 al.1 din Legea nr.7/2006, nu poate fi facuta decât cu încalcarea intentiei legiuitorului care a înteles sa normeze doar acordarea pensiei de serviciu auditorilor publici externi si conditiile în care se va face, fara a prevedea si beneficiul acestei indemnizatii, privita  ca drept suplimentar la care sunt îndreptatiti doar functionarii publici parlamentari al caror raport de serviciu a încetat pentru motive  neimputabile în conditiile art.64 lit.d) si ale art.66.

Asadar, reglementând strict un anumit aspect, legiuitorul obliga la aplicarea acestuia, nelasând însa posibilitatea extinderii unor norme la categorii pe care nu le-a avut în vedere, deci lipsa intentiei neacordarii indemnizatiei rezida în chiar vointa sa.

Concluzionând în sensul ca art. 51 al.2 din legea nr.94/1992 face trimitere la prevederile Legii nr.7/2006 doar relativ la conditiile pensiei de serviciu, fara a se putea include în aceasta sintagma si beneficiul altor drepturi ce se nasc odata cu dreptul la  pensie, se retine ca în mod eronat instanta de fond a apreciat ca reclamantului îi sunt aplicabile dispozitiile care reglementeaza drepturile de care beneficiaza functionarii publici parlamentari la data pensionarii, inclusiv prevederile art.73 din Legea nr.7/2006.

De altfel, se observa ca desi a fost intuita diferenta între conditiile de acordare a pensiei de serviciu si drepturi  de care categoria functionarilor  publici parlamentari beneficiaza la data pensionarii, a fost  omisa acordarea relevantei ce s-ar fi cuvenit, apreciindu-se în mod eronat ca odata cu îndeplinirea cerintelor legale privind pensia de serviciu se naste si dreptul la respectiva indemnizatie, aspecte diferite si care necesita o reglementare expresa în ultimul caz.

În temeiul art.312 rap. la art.304 al.1 pct.9 C.pr.civila, Curtea a  admis recursul si modificata sentinta  în sensul respingerii cererii, ca nefondata.

 Prin opine separata  un alt membru al completului de recurs a concluzionat ca  sentinta  pronuntata  este  temeinica si legala, iar criticile formulate de  Curtea de Conturi a României , prin recursul  declarat împotriva acestei sentinte sunt neîntemeiate, deoarece  instanta de fond  a facut o corecta  aplicatiune  a  dispozitiilor legale ce reglementeaza drepturile ce se cuvin  auditorilor  publici externi ai Curtii  de Conturi a  României.

Astfel, recurenta critica sentinta  în temeiul art. 314 pct. 9  cod  procedura  civila, sustinând  ca  instanta a aplicat  gresit legea, respectiv prevederile  O.G. nr.  137/2000 privind prevenirea  si sanctionarea formelor de discriminare  si raportat la acest act normativ, considera ca  instanta a aplicat prin  analogie  textele  legale invocate drept  temeiul sentintei,  desi Curtea Constitutionala  , prin  multiple decizii a statuat ca, potrivit principiilor separatiilor puterilor  în stat,  instantele nu pot institui  sau  modifica  norme  juridice de aplicare  generala.

Din motivarea sentintei  instantei de fond,însa, nu rezulta ca a  fost  invocat vreun text  din O.G. nr.  137/2000  sau ca s-a facut referire la discriminare si textele s-ar aplica  prin analogie, ci  instanta de fond  a aplicat  textele legale  precise, ce reglementeaza organizarea si functionarea Curtii de Conturi, cu drepturile si  obligatiile  salariatilor acestei Curti, respectiv Legea nr. 94/1992, completata  si  modificata prin Legea nr.  217/2008.

Daca  prin acest act  normativ, adoptat  exclusiv de  puterea  legiuitoare, în privinta  drepturilor de pensie a auditorilor  Curtii de  Conturi, s-a facut trimitere la  reglementarile  ce privesc functionarii publici  parlamentari, respectiv prin art.  111 din Legea nr. 217/2008, s-a dispus ca "Persoanele care au  îndeplinit  functia de controlor financiar  sau auditor public extern, pe o durata de cel putin 14  ani în cadrul  Curtii de  Conturi, beneficiaza la data pensionarii cu pensie de serviciu în conditiile  prevazute de lege pentru  functionarul  public  parlamentar", nu înseamna ca  instanta de fond  când  a facut aplicarea  acestui text,  s-a facut prin analogie raportat la discriminare.

Textul  a fost precizat în aceeasi formulare  si în Legea nr. 94/1992,  republicata în baza Legii nr. 217/2008, cu referire  expresa  numai a  auditorii  publici externi în art.  51  alin. 2, dar ambele texte se refera la  dreptul de a beneficia  de pensie de serviciu "în conditiile prevazute de lege pentru  functionarul public parlamentar".

Art.  73(1) din Legea nr.  7/2006,  privind  statutul  functionarului  public parlamentar precizeaza ca "functionarii publici parlamentari, al caror raport  de serviciu  a  încetat  pentru  motive neimputabile, în conditiile  art. 64 lit."d" (încetarea raporturilor de  serviciu are  loc... prin pensionare) beneficiaza  de o  indemnizatie  egala cu 7 salarii lunare brute...".

Asadar,  dreptul de a primi cele 7 salarii, este indiscutabil legat  de  motivul pensionarii la  ambele categorii de salariati, respectiv functionarii  publici parlamentari cât  si  auditorii publici  externi,  încât trimiterea de la art. 111  din Legea nr. 217/2008  si respectiv art. 51  alin. 2  din Legea nr.  94/1992, republicata, pentru auditorii publici  externi,  la art.  73(1) din Legea nr. 7/2006, privind functionari  publici parlamentari,  nu se  poate aprecia ca referindu-se doar la "acordarea  si  modalitatea  de calcul  a pensiei de  serviciu", prin excluderea dreptului  la cele 7 salarii pentru auditorii publici  externi

 Potrivit opiniei separate  criticile din recurs  sunt straine  de  motivarea sentintei, asa  încât recursul trebuia  respins ca nefondat.