Contencios fiscal. Închiriere imobil. Refacturarea utilităţilor către locator. Regim fiscal aplicabil.

Decizie 918 din 07.10.2009


Contencios fiscal. Închiriere imobil. Refacturarea utilităţilor către locator.

Regim fiscal aplicabil.

Art. 126 alin. 2, art. 141, 147 alin. 1, 2, 7 lit. c), art.147 alin. 8 Cod fiscal;

Art. 47 alin. 2 H.G. 44/2004

Persoanelor impozabile ce realizează venituri din închirierea

imobilelor (operaţiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere, cf. art. 126

alin. 9 şi art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal), cărora li se refacturează cheltuielile

cu utilităţile de către chiriaş, le este aplicabil regimul mixt definit de art. 147

alin. 1 Cod fiscal, urmând a avea dreptul de deducere al taxei printr-un

calcul pro-rata, potrivit alin. 2 al aceluiaşi text de lege.

Excluderea de la calculul pro-rata priveşte exclusiv operaţiunile

imobiliare accesorii activităţii principale, conform art.147 alin.7 lit.c Cod

fiscal,  în a cărui noţiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile

cu utilităţile ( art. 44 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004) pentru care există drept de

deducere al TVA-ului.

(Decizia nr. 918 din 7 octombrie 2009)

Prin sentinţa nr. 855/16 iunie 2009 Tribunalul Vâlcea – secţia

comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de

reclamanta S.C. M-P S.R.L. prin care solicita, în contradictoriu cu Direcţia Generală

a Finanţelor Publice a Judeţului V., modificarea în parte a Deciziei nr.72/1.09.2008,

în sensul admiterii contestaţiei pentru suma de 688 lei şi 5.101 lei, sume pe care nu

le datorează bugetului de stat.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus,  instanţa a reţinut că

în perioada verificată operatorul economic a realizat atât venituri scutite fără drept

de deducere cât şi venituri impozabile cu drept de deducere, fiind o persoană

impozabilă cu regim mixt, motiv pentru care organele de inspecţie fiscală au

calculat corect pro-rate definitive pe anul 2007 şi trimestrul I al anului 2008,

rezultând diferenţe de TVA deductibilă în sumă de 224 lei la data de 31 martie

2008, pentru care au calculat şi majorări de întârziere în sumă de 464 lei.

Împotriva sentinţei în termen legal a formulat recurs reclamanta care a

susţinut că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii,  prin consemnarea

greşită a concluziilor formulate de reprezentantul său, deşi acesta a susţinut că este

exclus  calculul pro-rata,  iar argumentele primei instanţe sunt preluate din

motivarea intimatei. Expertiza a fost tratată superficial, deşi concluziile  erau în sens

contrar soluţiei adoptate,  fără a se analiza susţinerile recurentei privind aplicarea

disp.art.147 alin.3 – 4 Cod fiscal şi art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal coroborat cu art.47

alin.2 din Normele Metodologice din aplicarea Codului fiscal.

S-a mai susţinut că hotărârea este nelegală  pentru că nu a luat în

considerare concluziile raportului de expertiză din care rezulta că recurenta nu era

obligată la  calcularea pro-rata, iar prin răspunsul la obiecţiuni îşi  păstrează aceleaşi

concluzii,  stabilind că trebuie aplicare disp.art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal care

exclude la calculul pro-rata valoarea operaţiunilor prevăzute la art.141 alin.2 lit.a şi

b, precum şi  operaţiunile imobiliare în măsura în care acestea sunt accesorii ale 

activităţii principale.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, încadrate în

disp.art.304 pct.8 şi 9 Cod pr.civilă, cât şi sub toate aspectele în temeiul art.3041

Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Astfel, potrivit disp.art.147 alin.1 Cod fiscal persoana impozabilă care

realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi

operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană

impozabilă cu regim mixt, iar potrivit alin.2 dreptul de deducere a taxei pentru

aceasta se realizează printr-un calcul pro-rata.. Potrivit disp.art.147 alin.7  lit.c) Cod

fiscal  se exclud din calculul pro-rata valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141

alin. (2) lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzute

la lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale. Raportat la

această dispoziţie expresă a legii trebuie clarificat aspectul ce ţine de  stabilirea

regimului fiscal aplicabil persoanelor impozabile ce desfăşoară activităţi de

închiriere bunuri imobile,  ce sunt operaţiuni impozabile fără drept de deducere,  în

condiţiile în care li se refacturează cheltuielile de utilităţi.

Or, chiar reclamanta a recunoscut practic că îi este aplicabil regimul

mixt cât timp realizează operaţiuni atât cu drept de deducere cât şi fără drept de

deducere, însă apreciază nejustificat că regimul mixt priveşte doar existenţa unor

activităţi din care una să fie scutită de taxă . Din chiar înregistrările recurentei reiese

faptul că începând cu luna septembrie 2007 a realizat venituri din chirii care în

conformitate cu prevederile art.141  alin.2 lit.e Cod fiscal sunt venituri scutite fără

drept de deducere conform art.126 alin.9 Cod fiscal , pentru ca în perioada

septembrie 2007 -. martie 2008 să deducă TVA pentru cheltuielile cu utilităţile

refacturate de chiriaşi dar şi din achiziţionarea în regim de leasing a unui autoturism,

pentru care exista drept de deducere a TVA-ului.

Ca urmare,  în mod corect s-a apreciat de către organele de inspecţie

fiscală că atât  timp cât s-au realizat venituri scutite fără drept de deducere cât şi

venituri impozabile cu drept de deducere, operatorul economic este o persoană

impozabilă cu regim mixt, urmând a avea drept de deducere a taxei pro-rata.

Excluderea de la calculul pro-rata priveşte exclusiv ( conform art.147 alin.7 lit.c

Cod fiscal), doar operaţiunile imobiliare accesorii activităţii principale, în a cărui

noţiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile cu utilităţile, pentru care

există drept de deducere al TVA-ului (sens în care a şi procedat reclamanta).

Cum operaţiunea în cauză nu apare printre cele prevăzute la art.141

Cod fiscal ca fiind scutite de TVA,  iar atât furnizorii cât şi recurenta  au înscris taxa

pe valoarea adăugată pe facturile emise,  în mod evident aceasta reprezintă o

persoană impozabilă cu regim mixt,  căruia i se aplică modul de calcul pro-rata.

De  altfel, contrar susţinerilor recurentei,  art.47 alin.2 din Normele

metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004,  prevăd,

în aplicarea disp.147 alin. (7) lit. c) din Codul fiscal, ce anume constituie operaţiuni

imobiliare şi anume operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare

şi alte operaţiuni similare efectuate în legătură cu bunurile imobile, între acestea

neînscriindu-se cheltuielile cu utilităţile unui imobil.

În consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, reţinându-se că

în speţă erau aplicabile şi disp.art.147  alin.8 Cod fiscal, în sensul deducerii TVA

prin  calcul pro-rata,  Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1

Cod pr.civilă.