Contencios fiscal. Suspendarea soluţionării contestaţiei în baza art. 214 Cod pr. fiscală. Condiţii.

Contencios fiscal. Suspendarea soluţionării contestaţiei în

baza art. 214 Cod pr. fiscală. Condiţii.

Art. 214 alin. 1 pct. a), art. 108 Cod proc. fiscală

În măsura în care procedura la care se referă art.108 Cod

procedură fiscală nu a fost respectată de organele de procedură

fiscală, deci nu au întocmit în condiţiile prevăzute de lege

sesizarea penală, nu se poate lua măsura la care se referă lit.a din

art.214, pentru că nu a existat o sesizare conformă.

Legiuitorul a încercat astfel să creeze un echilibru între

respectarea drepturilor agentului economic şi respectarea legii,

fiind nefiresc ca numai în măsura în care se formulează contestaţie

împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere

să fie sesizate organele de urmărire penală.

(Decizia nr. 846 din 30 septembrie 2009 )

Prin acţiunea înregistrată la 2 februarie 2009, reclamanta SC MP

MNC SRL a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor

Publice Vâlcea anularea deciziei  nr.61/30 iulie 2008, a deciziei de

impunere nr.198/29 mai 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală

nr.56413/28.05.2008, emise de pârâtă.

În motivare s-a arătat că se impune anularea măsurii de 

suspendare a soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotriva

actului fiscal prin care se reţinuse că datorează suma de 351.483 lei şi

exonerarea de plata sumei de 17.649 lei, întrucât, în mod greşit, prin

decizia criticată, s-a luat măsura suspendării pentru o parte din datoriile

bugetare reţinute şi respingerii contestaţiei pentru majorările de

întârziere.

Astfel, au fost încălcate prevederile art.108 din Codul de

procedură fiscală, în sensul că nu s-a întocmit, cu ocazia controlului

fiscal, un proces verbal de sesizare a organelor de urmărire penală, aşa

încât nu se putea face aplicarea prevederilor art.214 din acelaşi act

normativ.

Aceasta este interpretarea care se impune în raport şi de

dispoziţiile art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, coroborat cu prevederile

art.2 alin.3 din Codul de procedură fiscală.

Prin sentinţa nr.504/2009, Tribunalul Vâlcea a respins

acţiunea, reţinând că, potrivit art.214 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003,

organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda verificarea acesteia

când au fost sesizate organele în drept de existenţa săvârşirii unor

infracţiuni, ceea ce a avut loc în cauză date fiind modul de întocmire a

facturilor prin care reclamanta a pretins că s-a aprovizionat cu marfă.

Nu se poate reţine nici agravarea situaţiei în propria cale de

atac şi încălcării accesului la justiţie şi a termenului rezonabil de

soluţionare a unui litigiu, dat fiind că, după pronunţarea asupra laturii

penale, procedura administrativă este reluată.

În ceea ce priveşte majorările de întârziere în sumă de 17.469

lei, acestea se datorează ca urmare a neachitării la scadenţă a

contribuţiilor de asigurări sociale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta,

invocând dispoziţiile art.304 pct.8, 9 şi art.3041 Cod pr.civilă, în

dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:

- suspendarea la care se referă art.214 din Codul de procedură

fiscală poate să intervină numai dacă organul care a efectuat activitatea de

control a sesizat organele în drept, pentru că o astfel de sesizare se face

în urma încheierii unui proces verbal întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale,

act ce se comunică şi contribuabilului care îl poate semna cu sau fără

obiecţiuni;

- se încalcă, prin soluţia pronunţată de către pârâtă, principiul

neagravării situaţiei în propria cale de atac, cu atât mai mult cu cât

introducerea contestaţiei nu suspendă executarea;

- în cauză, sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut

după depunerea contestaţiei şi nu în timpul inspecţiei fiscale şi astfel,

agentul economic este pus în imposibilitatea antamării fondului şi

prezentării unui punct de vedere.

Examinând criticile formulate, Curtea a constata că ele sunt

fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.

Potrivit art.214 alin.1 pct.a  Cod pr.fiscală, organul competent

poate, printr-o decizie motivată, să suspende soluţionarea contestaţiei pe

cale administrativă dacă „a) organul care a efectuat activitatea de control

a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei

infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra

soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;...”.

În ceea ce priveşte modalitatea în care are loc această sesizare,

ea este stabilită de art.108 din cod, text potrivit căruia organele fiscale

(deci organul de control) sunt acelea care, constatând existenţa unor

indicii de săvârşire a unor infracţiuni „au obligaţia de a întocmi proces-

verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus

inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului.

În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal,

organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-

verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat

contribuabilului.”

Aceste dispoziţii legale se corelează cu cele precitate din

art.214 ale aceluiaşi act normativ, care au în vedere situaţia că sesizarea a

fost deja făcută şi numai atunci se poate aprecia asupra necesităţii sau nu

a suspendării procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei.

În măsura în care procedura la care se referă art.108 nu a fost

respectată de organele de procedură fiscală, deci nu acestea au întocmit

în condiţiile prevăzute de lege sesizarea penală, nu se poate lua măsura la

care se referă lit.a din art.214, pentru că nu a existat deja o sesizare

conformă.

Legiuitorul a încercat astfel un echilibru între respectarea

drepturilor agentului economic şi respectarea legii, fiind nefiresc ca

numai în măsura în care se formulează contestaţie împotriva raportului

de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere să fie sesizate organele de

urmărire penală.

În cauză, raportul de inspecţie a fost încheiat la 28 mai 2008,

recurenta a depus contestaţie la 23 iunie 2008, iar plângerea penală s-a

formulat la 14 iulie 2008 (fila 30) în absenţa procesului verbal la care se

referă art.108 din Codul de procedură fiscală.

Faţă de toate acestea se apreciază că decizia nr.61, emisă de

intimată la 30 iulie 2008, este nelegală în ceea ce priveşte măsura

suspendării, de altfel singura criticată în prezentul recurs.

În consecinţă, recursul a fost admis, iar sentinţa modificată în ceea

ce priveşte măsura suspendării şi s-a dispus soluţionarea contestaţiei în

ceea ce priveşte suma de 351.483 lei, urmând ca decizia să fie menţinută

sub aspectul soluţiei pronunţate pentru suma de 17.469 lei.

Domenii speta

Spete similare