Proprietate intelectuală. Dobândă legală calculată de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj,  reclamanţii B. N., B. I. , D. L. , S. G., U. I. , P. F. , N. I. M. şi P. D. au chemat în judecată pe pârâta SC C. E. T. SA , pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa , să fie obligată pârâta la plata drepturilor de autor aferente perioadei 1 iulie 2004 – 30 iunie 2007 , indexate cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau plătite până la data plăţii , din economiile realizate prin folosirea invenţiei ,, Cupă poligonală pentru excavator”,  plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acţiunii  până la data plăţii , precum şi a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

În motivarea acţiunii , reclamanţii au arătat că sunt coautorii invenţiei  ,,Cupă poligonală pentru excavator” împreună cu M. N. şi M. A. , pentru care au depus cererea de brevetare în 2001 , data de depozit începând cu 19 decembrie 2001 , brevetul de invenţie nr. RO 120350B1 fiind publicat în 30 decembrie 2005, în B.O.P.I. nr. 12/2005.

Că, invenţia se referă la o cupă poligonală pentru excavator cu care se echipează excavatoarele cu roată port - cupe , utilizate la decopertarea şi extragerea prin tăiere a substanţelor miniere utile din exploatările în cariere.

S-a motivat că, spre deosebire de cupele clasice cu care erau echipate excavatoarele cu rotor anterior implementării invenţiei , cupa poligonală asigură curgerea materialului excavat , reducând forţele de frecare ca urmare a profilului dintelui faţă de poziţia de lucru a cupei , ce este definit de un vârf al dintelui şi de un plan inferior prevăzut cu o faţă principală şi una secundară de aşezare , realizată în formă concavă , urmată de o porţiune plană care face legătura cu port-dintele ,  iar profilul feţei superioare a dintelui este definit de două feţe frontale de degajare, înclinate opus faţă de axa dintelui cu un unghi , care raportat la planul inferior  creşte de la 20 grade la marginea dintelui  până la 29 grade în centru , urmată de două feţe de degajare concave laterale şi de o faţă de trecere şi de o ultimă porţiune plană , corespunzătoare cu porţiunea plană a feţei inferioare, care face legătura cu port dintele .

S-a mai arătat că prin folosirea invenţiei au fost obţinute importante avantaje constând în reducerea forţelor de frecare şi a uzurii dintelui , a fost crescută rezistenţa la deformare a port-dintelui şi creşterea duratei de folosinţă a cupelor prin reducerea uzurii acestora , dinţii păstrându-şi vârful până la uzura maximă de 100 mm., menţinându-şi parametrii tehnologici iniţiali pe tot parcursul funcţionării.

Că, eficienţa economică este dată de creşterea capacităţii de excavare pe unitatea de timp , dar şi ca urmare a reducerii timpului de staţionare pentru înlocuirea dinţilor de cupă şi a cupelor uzate , reducându-se reviziile şi reparaţiile pentru înlocuirea cupelor şi dinţilor uzaţi , precum şi reducerea consumului de dinţi şi cupe şi implicit a cheltuielilor specifice pentru cupe şi dinţi pe 1000 mc. +  to.

Au susţinut că pârâta foloseşte invenţia reclamanţilor la o parte din excavatoarele cu rotor ce funcţionează la EMC J. N. şi S. , subunitate ce intră în componenţa pârâtei de la intrarea în vigoare a HG 103/2004.

Au arătat reclamanţii că, anterior reorganizării unităţilor miniere prin HG 103/2004,  EMC J. era în subordinea CNLO , ce plătea autorilor invenţiilor o cotă de 30 % din eficienţa economică obţinută în primul an de folosire a invenţiei şi 20 % în următorii ani , pe toată durata de valabilitate a brevetului , conform contractului tip Anexa 5 la Regulamentul CNLO privind realizările tehnice ( art. 10 anexa 2 şi modelul de contract pentru acordarea drepturilor de autor tip anexa 5. )

Că, prin includerea EMC în structura C. E. T. , unitate nou înfiinţată în conformitate cu HG 103/2004 , CE T. a preluat toate drepturile şi obligaţiile exploatării miniere desprinsă din CNLO , subrogându-se în drepturile şi obligaţiile ce decurg din raporturile juridice ale exploatării miniere cu terţii , inclusiv litigiile în curs .

În această situaţie,  pârâta a preluat implicit dreptul de folosire a invenţiei reclamanţilor , ce aparţinuse EMC J. , dar şi obligaţia de a plăti autorilor un anumit procent din economiile obţinute prin folosirea invenţiei pe care fosta exploatare ar fi trebuit să-l achite inventatorilor , dacă rămânea în cadrul CNLO.

Au invocat reclamanţii şi faptul că neîncheierea unor contracte cu autorii invenţiei nu este de natură a absolvi pe pârâtă de plata drepturilor de autor , dacă se  face dovada că a folosit invenţia şi a realizat economii prin folosirea ei , ulterior reorganizării unităţilor  miniere , după intrarea în vigoare a HG 103/2004.

S-a mai arătat că excavatoarele ce folosesc invenţia reclamanţilor obţin economii , iar cota cuvenită autorilor din economiile realizate se va stabili printr-o expertiză tehnică în domeniul minier şi contabil , în raport cu cota procentuală stabilită anterior între fosta CNLO şi autorii invenţiei .

În susţinerea acţiunii au fost invocate mai multe sentinţe pronunţate anterior de Tribunalul Gorj , rămase definitive şi irevocabile la ICCJ , reclamanţii întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 32,34,39 şi următoarele din Legea nr.64/1991, art. I pct. 74 din Leg. 203/2002 şi art. 1088 Cod civil, solicitând proba cu acte , cât şi efectuarea expertizelor în vederea stabilirii cuantumului sumelor ce li se cuvin.

În dovedirea acţiunii au depus la dosar : copia brevetului de invenţie , copia regulamentului privind realizările tehnice în contextul art. 67 din Leg. 64/1991, copia contractului încheiat cu CNLO , copia MO în care s-a publicat HG 103/2004 şi copia mai multe sentinţe pronunţate de Tribunalul Gorj în acest sens.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii , întrucât nu a folosit invenţia invocată de reclamanţi.

La 7.03.2008 au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi intervenienţii M. A. şi M. N., alături de acţiunea promovată de reclamanţi , arătând că sunt coautori la acţiunea reclamanţilor şi au achiesat la acţiunea acestora, înţelegând să solicite drepturile băneşti cuvenite în această calitate.

Tribunalul a dispus efectuarea în cauză a expertizelor tehnice,  pentru a se stabili dacă în procesul tehnologic în cadrul EMC J. au fost folosite cupe poligonale cu dinţi sau componente ale acestei invenţii şi în caz afirmativ,  să se stabilească care este cuantumul drepturilor de autor aferente perioadei 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007, conform precizării depuse la dosar de reclamanţi la 6.11.2007.

La întâmpinarea formulată de pârâtă , reclamanţii au răspuns la 21.11.2007 , arătând că invenţia lor cuprinde două elemente principale, respectiv cupa poligonală şi dinţii pentru cupele poligonale pentru excavator.

Tribunalul a desemnat în cauză pe expertul tehnic S. I. pentru se stabili dacă subunitatea pârâtei utilizează sau nu componente din invenţia reclamanţilor  invocată în cauză, din raportul de expertiză tehnică rezultând că EMC J.  foloseşte o parte din invenţia reclamanţilor, adică dinţii de cupă  pe care îi ataşează la alte tipuri de cupă , dinţi ce au fost folosiţi  la 10 excavatoare , conform tabelului anexă pe perioada  1 iulie 2004 - 30 iunie 1202007.

În vederea determinării cu certitudine a sumelor cuvenite reclamanţilor a fost desemnat în cauză expert contabil C. N. , ce a efectuat expertiza contabilă şi a concluzionat sumele ce se cuvin autorilor invenţiei , raportat la eficienţa economică de care a beneficiat subunitatea pârâtei , raport de expertiză la care s-au formulat obiecţiuni de către pârâtă şi la care la 18.11.2008 s-a răspuns de către expert.

Prin sentinţa  civilă nr.242 din 02 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.6225/95/2007, s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi intervenienţilor în interes propriu şi a fost obligată  pârâta S.C. C. E. T. SA,  la plata drepturilor de autor aferente perioadei 01.07.2004-30.06.2007, după cum urmează: 51.038,97 RON faţă de B. N.; la câte 46,535,42 RON faţă de reclamanţii D. L., S. G., U. I.,  P. F.,  N. I. M. şi intervenientul M. N.;  la câte 15011,97 RON faţă de reclamanţii B. I., P. D. şi intervenientul M. A.,  sume reactualizate cu indicele de inflaţie pentru luna august 2008 şi în continuare până la data efectuării plăţii către reclamanţi.

S-au respins celelalte capete de cerere, privind dobânda legală şi completările ulteriore .

A fost obligată pârâta şi  la plata cheltuielilor de judecată faţă de reclamanţi, după cum urmează: 9159,70 lei faţă de B. N., la câte 6980 lei faţă de D. L., N. I. M., M. N. şi la câte 2251 lei faţă de B. I., P. D. şi M. A..

S-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească cota – parte din eficienţa economică obţinută de subunitatea pârâtei, aşa cum s-a stabilit prin expertizele efectuate în cauză, existând clar anterior reorganizării o convenţie cu referire la folosirea invenţiei autorilor între fostul CNLO şi SC U. R. SA cu reclamanţii în calitate de inventatori,  reclamanţii şi intervenienţii fiind coautori ai invenţiei „Cupă poligonală pentru excavator”, brevetată  cu brevetul de invenţie nr. RO 120350 Bl,  publicat la 30 decembrie 2001 în B.O.P.I. nr.12/2005.

S-a mai reţinut că prin reorganizarea unităţilor miniere, ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.103/2004, EMC J.  a intrat în structura C. E. T. S.A. , acesta preluând „sine die” obligaţiile ce reveneau EMC J., cu referire la achitarea drepturilor de autor faţă de reclamanţi, ca urmare a folosirii parţiale a invenţiei prin implementarea în procesul tehnologic al excavatorului cu cupă, a dinţilor M.2 ce sunt componentă a brevetului de invenţie menţionat, aşa cum au fost arătate în anexa 2 a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.

S-a concluzionat în sensul că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 32, 34 ,39 şi următoarele din Legea nr.64/1991, astfel încât, acţiunea reclamanţilor este fondată în parte, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de cei doi intervenienţi, în calitate de coautori ai invenţiei.

Cu privire la excepţiile invocate de pârâtă s-a reţinut că sunt nefondate, având în vedere că reclamanţii au făcut dovada că EMC J. a folosit o parte din invenţia autorilor, iar aceasta este subunitate ce are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, având personalitate juridică proprie.

Capătul de acţiune privind dobânda legală şi completările ulterioare au fost respinse ca nefondate, instanţa apreciind că prin acordarea drepturilor de autor actualizate cu indicele de inflaţie pentru luna august 2008 şi în continuare până la efectuarea plăţii către reclamanţi, nu mai pot fi acordate alte dobânzi sau indexări pretinse prin completările făcute la cerere.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel reclamanţii B. N., B. I., D. L., S. G., U. I., P. F., intervenienţii M. N. , M. A. şi pârâta S.C. C. E. T. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul formulat,  reclamanţii şi intervenienţii au criticat hotărârea instanţei de fond , susţinând că în mod greşit a fost respinsă cererea privitoare la acordarea dobânzilor legale.

S-a motivat că indicele de inflaţie acoperă numai devalorizarea sumei datorate, nu şi  beneficiul nerealizat, acesta din urmă urmând a fi acoperit conform art. 1088 alin. 1 Cod civil, prin plata dobânzilor legale.

Au arătat că practica judecătorească a Tribunalului Gorj şi Curţii de Apel Craiova, confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este în sensul că în astfel de litigii reclamanţii sunt îndreptăţiţi atât la plata inflaţiei aferentă sumei datorate, dar şi la plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

Au susţinut de asemenea, că instanţa de fond a acordat cheltuielile de judecată pentru 7 ( şapte ) dintre reclamanţi şi intervenienţi şi a omis acordarea acestor cheltuieli către reclamanţii S. G., U. I. şi P. F. în sumă de 6980 lei pentru fiecare, dovedite cu chitanţele anexate  la nota de cheltuieli.

Pârâta SC C. E. T. SA a susţinut că instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea , întrucât reclamanţii şi intervenienţii nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii brevetului de invenţie şi mai mult, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între aceasta şi inventatori nu s-a încheiat un contract pentru utilizarea invenţiei.

Apelanta pârâtă a făcut trimitere la mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Gorj , prin care s-a respins acţiunea promovată de reclamanţi , cu motivarea că nu s-a făcut dovada încheierii cu pârâta a unui contract privind drepturile patrimoniale cuvenite ca urmare a folosirii invenţiei.

S-a mai susţinut că  instanţa de fond a încălcat prevederile din codul de procedură civilă, referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, deoarece a dat posibilitatea reclamanţilor să-şi modifice acţiunea de mai multe ori, fără acordul pârâtei, ultima modificare fiind făcută după efectuarea raportului de expertiză.

În acelaşi timp a susţinut că instanţa de fond a obligat pârâta la plata unor sume ce au avut la bază o expertiză contabilă efectuată pe baza unor înscrisuri în care pârâta nu a fost parte, nu şi le-a însuşit şi nici nu le-a semnat.

A mai susţinut că hotărârea nu este legal motivată , este întemeiată pe susţineri contradictorii, eronate şi lipsite de logică juridică.

Cu privire la sumele la care a fost obligată , a  arătat că instanţa nu trebuia să acorde actualizarea cu indicele de inflaţie , câtă vreme aceste sume au fost reactualizate prin raportul de expertiză contabilă.

A criticat hotărârea instanţei de fond şi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, arătând că suma de 43.832 lei este exorbitantă, nespecificându-se în ce constă această sumă.

Examinând lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în raport şi de dispoziţiile art. 295 Cod pr. civilă, Curtea constată că apelul declarat de reclamanţi şi intervenienţi este fondat, iar apelul declarat de pârâtă este nefondat.

Reclamanţii şi intervenienţii din cauza de faţă sunt autorii invenţiei „Cupă poligonală pentru excavator”, brevetată cu brevetul de invenţie nr.120350 B l publicată în BOPI nr.12/2005, la data de 30 decembrie 2005 ( fila 5 dosar fond ) , astfel încât,  în conformitate cu prevederile art. 63 din Legea nr.64/1991 , aceştia sunt îndreptăţiţi să promoveze orice gen de acţiune prin care pretind drepturi patrimoniale cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei ai cărei  autori sunt.

Aşadar, reclamanţii şi intervenienţii au calitate procesuală activă în promovarea acţiunii introductive, aşa încât din acest punct de vedere hotărârea primei instanţe  nu poate fi criticată.

Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei, se constată de asemenea că soluţia instanţei de fond este legală.

Cu materialul probator aflat la dosar, s-a făcut dovada faptului că în perioada 1 iulie 2004  - 30 iunie 2007 EMC J. a folosit o parte din invenţia reclamanţilor şi intervenienţilor şi că , datorită acestei împrejurări, a obţinut o eficienţă economică de 643.183 lei ( fila 233 fond) .

De asemenea, s-a făcut dovada că prin HG nr.103/2004 a avut loc reorganizarea unităţilor miniere, iar EMC J. a intrat ca subunitate în structura pârâtei SC C. E. T.SA, situaţie în care aceasta din urmă a preluat toate drepturile şi obligaţiile ce reveneau EMC J. , din raporturile juridice cu terţii.

În atare situaţie, este de necontestat că pârâta a preluat atât dreptul de a folosi invenţia, dar şi obligaţia de a plăti autorilor invenţiei drepturile patrimoniale cuvenite.

Faptul că între pârâtă şi autorii invenţiei nu există contract cu privire la folosirea  invenţiei, nu este de natură să absolve  pârâta de obligaţia de plată a drepturilor cuvenite autorilor.

Pe de o parte pentru că , aşa cum s-a arătat  anterior, pârâta a preluat obligaţia de plată a EMC J. asumată pe vremea când aceasta era în subordinea CNLO O. SA Tg. Jiu, iar pe de altă parte, pentru că Legea nr.64/1991 în acord cu Directiva 2004/48/CE,  protejează drepturile patrimoniale ale inventatorilor  nu numai când derivă din contract, dar şi atunci când invenţia este folosită de orice persoană fizică sau juridică.

Hotărârile judecătoreşti la care face referire pârâta în susţinerea acestei critici , nu sunt irevocabile şi prin urmare, nu produc consecinţe juridice în speţa de faţă.

Susţinerea pârâtei referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind modificarea cererii de chemare în judecată, este nefondată.

Din lucrările dosarului,  rezultă că acţiunea introductivă a fost precizată sub aspectul procentului ce urma să fie calculat de expert din eficienţa economică obţinută în procesul tehnologic, situaţie ce nu echivalează cu o modificare a cererii de chemare în judecată , aşa cum rezultă expres din cuprinsul dispoziţiilor art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod pr. civilă.

Expertiza contabilă efectuată în cauză s-a bazat pe materialul probator existent la dosar şi obiectivele trasate de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din 13 mai 2008 ( fila 185 verso dosar fond ).

În atare situaţie, susţinerile pârâtei cu privire la  înscrisurile pe care şi-a întemeiat expertul contabil lucrarea de specialitate nu sunt întemeiate, acestea constituind în realitate critici la adresa fondului litigiului.

Motivarea hotărârii atacate cuprinde argumentele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia conform art.261 pct. 5 Cod pr. civilă, exprimarea fiind făcută în termeni clari şi precişi, astfel încât, nu se poate reţine critica referitoare la faptul că instanţa a făcut susţineri contradictorii şi lipsite de logică juridică.

Criticile referitoare la sumele la care a fost obligată pârâta şi cuantumul cheltuielilor de judecată sunt în esenţă critici comune ale pârâtei şi reclamanţilor, respectiv intervenienţilor.

Examinând susţinerile tuturor apelanţilor sub aspectele arătate, Curtea constată întemeiate susţinerile formulate de reclamanţi şi intervenienţi şi neîntemeiate susţinerile formulate de pârâtă.

Reclamanţii şi intervenienţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă nu a acordat şi dobânda legală, deşi s-a formulat cerere în acest sens, în timp ce pârâta susţine că în mod greşit s-a acordat suma actualizată.

Observând considerentele sentinţei criticate, Curtea constată că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea formulată de reclamanţi şi intervenienţi , privind acordarea dobânzilor legale.

Coeficientul de inflaţie reprezintă prejudiciul suferit de creditor, ca urmare a devalorizării monetare, în timp ce dobânda legală îşi are temeiul în dispoziţiile art. 1088 Cod civil.

Potrivit art. 1088 alin. 1 Cod civil, în situaţia în care creanţa constă în plata unei sume de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar potrivit art. 1088 alin. 2 Cod civil,  aceste daune interese se cuvin fără ca , creditorul să fie ţinut să justifice vreo pagubă şi devin debite din ziua formulării cererii de chemare în judecată.

În atare situaţie, este de netăgăduit că acoperirea integrală a prejudiciului nu se poate face decât prin obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din expertiza contabilă, reactualizate până la data plăţii,  şi cu dobânzile legale calculate de la data introducerii acţiunii, până la data plăţii efective.

Susţinerea pârâtei,  în sensul că sumele acordate de instanţa de fond au fost reactualizate deja prin expertiza contabilă întocmită în cauză, nu poate fi împărtăşită.

Devalorizarea monetară  din momentul efectuării expertizei este diferită de aceea din momentul executării hotărârii, situaţie în care trebuie avută în vedere întreaga perioadă scursă  de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, pentru că numai în acest mod prejudiciul este integral acoperit.

Cât priveşte cheltuielile de judecată, este neîntemeiată critica privind omisiunea instanţei de a acorda aceste cheltuieli reclamanţilor S. G., U. I. şi P. F..

Cu chitanţele aflate la filele 279, 280 şi 281 dosar fond, reclamanţii au făcut dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 6980 lei fiecare, aşa încât greşit instanţa nu a obligat pârâta la plata către reclamanţi a acestor cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate deja de instanţa de fond, acesta a fost stabilit pe baza înscrisurilor aflate la dosar, fiind respectate întocmai prevederile art. 274 Cod pr. civilă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr. civilă, se va admite apelul declarat de reclamanţi şi intervenienţi.

Va fi schimbată în parte sentinţa, în sensul că se va admite şi petitul privind dobânda legală şi va fi obligată pârâta la plata dobânzilor legale calculate de la data introducerii acţiunii – 12 iulie 2007, până la data plăţii efective.

Va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţii S. G., U. I. şi P. F. , în sumă de 6980 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli efectuate de aceştia la instanţa de fond.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Se va respinge apelul declarat de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare