Reabilitare. Data de la care se calculează termenul.

Decizie 89 din 23.04.2007


Data liberării condiţionate nu este data când executarea pedepsei a luat sfârşit, în acest sens fiind edificatoare dispoz. art. 61 alin.1 cod penal potrivit cărora „ pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune”.

Prin sentinţa penală nr. 10 din 29 ianuarie 2007pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 162/104/2007, s-a respins cererea de reabilitare formulată de petentul C. D., privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 7 mai 1991 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 250/1991, modificată prin decizia penală nr. 720 din 19 martie 1992 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 1881/1991, ca prematur formulată.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 21 din 7 mai 1991 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 250/1991, în baza art. 334 cod pr. penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 174 cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c cod penal, în art. 183 cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a cod penal, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul C. D. la 5 ani închisoare cu aplic. art. 71 cod penal şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c cod penal pe o perioadă de 3 ani; în baza art. 350 cod pr.penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 cod penal s-a dedus prevenţia pentru inculpat cu data de 8 octombrie 1990, fiind obligat acesta la 5.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin decizia penală nr. 720 din 19 martie 1992 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 1881/1991, s-a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, s-a casat sentinţa penală nr. 21 din 7 mai 1991 numai cu privire la încadrarea juridică şi la pedeapsa aplicată inculpatului; s-a dispus schimbarea încadrării juridice  din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moartea prev. de art. 183 cod penal, în infracţiunea de omor prev. de art. 174 cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a cod penal, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 cod penal, cu aplic. art. 71 şi 64 cod penal cu deducerea prevenţiei.

La data de 12 mai 1992 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 23, care a fost înaintat pentru executare Penitenciarului Bucureşti.

Cu adresa r. K 12874 din 27 mai 1992 Penitenciarul Craiova a comunicat că pedeapsa începere la data de 8 octombrie 1990 şi expiră la 7 octombrie 2000.

Prin sentinţa penală nr. 3663 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Craiova pronunţată în dosarul nr. 23623/1995, s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului C. D.

Instanţa de fond a arătat că, potrivit art. 135 alin.1 lit. b cod pr.penală, termenul de reabilitare, în acest caz, este de 10 ani şi s-a calculat de la data împlinirii pedepsei, respectiv 6 octombrie 2000 şi se împlineşte la data de 6 octombrie 2010.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul C. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că, termenul de reabilitare prev. de art. 135 lit. b cod pr. penal se calculează de la data liberării condiţionate şi nu de la data la care pedeapsa este considerată executată.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar, analizând apelul formulat prin prisma motivelor  invocate şi examinând cauza sub toate aspectele, Curtea apreciază că apelul este nefondat.

Astfel, în mod corect tribunalul a apreciat că termenul de reabilitare calculat potrivit art. 135 alin. 1 lit. b cod pr.penală, se socoteşte de la 6 octombrie 2000, aceasta fiind data executării pedepsei principale.

Data liberării condiţionate nu este data când executarea pedepsei a luat sfârşit, în acest sens fiind edificatoare dispoz. art. 61 alin.1 cod penal potrivit cărora „ pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune”.