Drept civil. Restituirea

Acordarea de bunuri în compensare. Obligaţia instanţei de a examina cererea şi în ipoteza în care nu a fost formulată expres prin notificare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj din data de 27 iunie 2006, reclamantul O.F. a solicitat desfiinţarea dispoziţiei nr. 9252 din 24 mai 2006 în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun. Craiova, iar în soluţionarea notificării pe fond a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 555 mp teren situat în Craiova, str. Calea Bucureşti nr. 236 precum şi acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia preluată de către stat, asupra căreia unitatea deţinătoare a omis să se pronunţe prin dispoziţie .

În motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată a arătat că, în cursul anului 1953, autorul său,  O.Şt. a dobândit prin efectul contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 23 din 23 martie 1953 un teren în suprafaţă de circa 1000 mp pe care se afla construită o casă compusă din 3 camere şi dependinţe .

Imobilul a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 433/1962 întocmindu-se în acest sens un proces verbal în data de 5 noiembrie 1962 în care se consemnează suprafaţa de 1185 mp, ca fiind rezultată în urma măsurătorilor .

Reclamantul şi-a susţinut calitatea de persoană îndreptăţită, menţionând că este moştenitor al autorilor O.Şt.V., transmisiunea moştenirii fiind constatată prin certificat de moştenitor .

În această calitate a formulat notificarea nr. 1166/N/2001, iar prin dispoziţia atacată s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 630 mp, urmând a se acorda despăgubiri pentru diferenţa de 370 mp .

La data de 5 septembrie 2008 reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât şi a Primarului Mun. Craiova .

În ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată s-a solicitat acordarea unei suprafeţe de teren în compensare pentru suprafaţa de 555 mp nerestituită, fiind precizat ca temei de drept disp. art. 24 pct. 1 indice 2 din legea 10/2001 .

Prin sentinţa civilă nr.89 din 7 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr.3285/63/2006, Tribunalul Dolj a admis în parte contestaţia, a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr.9252/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalentul sumei de 67.639,4 lei pentru construcţia în suprafaţă de 179 mp., precum şi dreptul la măsuri reparatorii pentru diferenţa de 555 mp. teren imposibil de restituit în natură. S-a menţinut dispoziţia atacată în privinţa restituirii în natură a suprafeţei de 630 mp. şi s-a dispus emiterea unei noi dispoziţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul a cărui restituire s-a solicitat de către reclamant prin notificarea nr.1166/N/2001 – a fost expropriat prin D.433/1962 de la autoarea reclamantului O.V. – imobilul fiind compus din construcţie şi o suprafaţă de 1185 mp.

A mai reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor legal al autoarei sale – O.V. – cu certificatul de moştenitor nr.3561/16.12.1992.

Pe baza expertizelor tehnice efectuate în cauză, instanţa a constatat că nu se poate restitui în natură suprafaţa de teren mai mare decât cea de 630 mp. restituită prin dispoziţia atacată, întrucât diferenţa de teren nu este liberă de construcţii dar că se impune constatarea dreptului reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată cu o valoare de 67.639,4 lei, întrucât sub acest aspect dispoziţia este incompletă, neprecizând măsurile reparatorii pentru casa demolată.

În drept s-au avut în vedere dispoz.art. 4, 22, 25 şi 26 din Lg.10/2001.

Cu privire la cererea de compensare cu alte bunuri formulată de reclamant, prima instanţă a motivat că nu a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art.1 alin.2 raportat la art.22 din Legea 10/20021 – iar pe fond că din probele administrate nu rezultă că diferenţa de 300 mp. solicitată în compensare este liberă şi prezintă regimul juridic pretabil unei compensări în temeiul Lg.10/2001.

Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul, solicitând, în temeiul art.295 alin.2 c.pr.civ. completarea probelor administrate la instanţa de fond cu o nouă expertiză tehnică pentru individualizarea suprafeţei de teren expropriată prin Decr.433/1962 –şi a celei alăturate acesteia – cerută în compensare.

Motivând apelul, reclamantul a arătat că sentinţa nu cuprinde motivele în privinţa capătului de cerere prin care a solicitat şi restituirea diferenţei de 70 mp. rezultată din diferenţa dintre suprafaţa de 700 mp. (10x70) identificată prin expertiza efectuată de exp.P.M. ca suprafaţă liberă din terenul expropriat şi suprafaţa de 630 mp. (9x70 m) restituită în natură prin dispoziţia Primarului Mun.Craiova, solicitând în final şi restituirea acestei diferenţe de 70 mp.

În privinţa capătului de cerere pricind acordarea de bunuri în compensare – cerere întemeiată pe art.26 alin.1 din Lg.10/2001 – a arătat că deşi a indicat existenţa unei suprafeţe de teren disponibilă – situată alături de terenul său, la nr.236 bis. – teren ce provenea tot de la autorul său dar care nu a făcut obiectul notificării sale, expertiza nu a identificat acest teren.

A mai susţinut că motivarea de respingere a acestei cereri este contradictorie, instanţa argumentând pe de o parte că nu s-au respectat dispoz.art.1 alin.3 rap.la art.22 din Lg.10/2001, fără a arăta în concret în ce constă încălcarea, iar pe de altă parte, instanţa a constatat că din probele administrate, de asemenea neanalizate (şi în fapt inexistente) ar rezulta că nu există teren ce se poate atribui în compensare.

A apreciat apelantul că sentinţa nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept a soluţiei pronunţate.

Instanţa, având în vedere caracterul devolutiv al apelului şi dispoz.art.292 alin.1 şi ale art.295 alin.2 din codul de procedură civilă, care permit administrarea probatoriilor noi solicitate prin motivele de apel precum şi refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanţă – a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri pentru individualizarea terenului cerut în compensare şi stabilirea situaţiei juridice a acestuia, precum şi completarea expertizei tehnice efectuată în cauză – cu noi obiective privind identificarea şi stabilirea situaţiei de fapt a terenului solicitat de reclamant în compensare.

Raportul de expertiză tehnică astfel completat – întocmit de expert P.M.

s-a depus la dosar însoţit de schiţa anexă, în care sunt identificate atât suprafaţa de teren expropriată de la autoarea reclamantului, cât şi terenul alăturat – cerut în compensare.

Părţile nu au formulat obiecţii la raportul depus, iar prin adresa nr.17/02/13.02.2009 Primăria Municipiului Craiova – pârâtă în cauză – a făcut cunoscut instanţei că pentru terenul solicitat în compensare nu există cereri de restituire şi că poate fi pus la dispoziţia comisiilor de specialitate pentru aplicarea Legilor Proprietăţii (Lg.10/2001 şi Lg.247/2005).

La data de 05 nov.2008 -. R.A.C. a formulat o cerere de introducere în cauză în calitate de apelant ca urmare a transmiterii, pe cale convenţională, a acestei calităţi de către apelantul iniţial O.F. – prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat nr.2438/11.08.2008 – depus la dosar.

Instanţa, constatând intervenită o transmitere convenţională a calităţii procesuale active prin vânzarea bunului litigios – convenţia care conferă cumpărătorului calitatea pe care a avut-o vânzătorul O.F. - prin încheierea de la 05 noiembrie 2008 a dispus conceptarea în cauză în calitate de apelant reclamant a petentului R.A.C. şi scoaterea din cauză a apelantului iniţial O.F.

În şedinţa publică de la 19 noiembrie 2008 – O.F. - prin apărător a solicitat reintroducerea în cauză învederând că există un litigiu pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare drepturi litigioase – instanţa amânând soluţionarea cererii după depunerea înscrisurilor necesare clarificării raporturilor convenţionale dintre părţi.

La dosar s-a depus un nou contract de vânzare-cumpărare drepturi litigioase autentificat prin încheierea nr.210 din 03.02.2009, încheiat între O.F. şi R.A.C., privind cesionarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din dispoziţia Primarului Mun.Craiova nr.9252/24.05.2006 – pe baza căruia s-a dispus menţinerea măsurilor dispuse prin încheierea de la 05 nov.2008 cu privire la calitatea procesuală activă a apelantului reclamant Radu Adrian Cătălin.

S-a mai avut în vedere că transmiterea calităţii procesuale active a intervenit după stabilirea calităţii reclamantului Olteanu Florin de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001.

Examinând apelul formulat prin prisma criticilor formulate, a considerentelor sentinţei şi prin reanalizarea probatoriilor administrate atât în faţa primei instanţei, cât şi în faza de apel, se constată că apelul este fondat şi se va admite din considerentele ce urmează :

Reclamantul a formulat în termenul şi în condiţiile prev.de art.22 din Lg.10/2001 notificare prin care a solicitat restituirea în natură a terenului ce a fost expropriat de la autorii săi şi despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată şi, într-o teză subsidiară, în care nu este posibilă restituirea integrală a terenului, a solicitat despăgubiri şi pentru suprafaţa de teren imposibil de restituit.

Prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de soluţionare a notificării (prin care i s-a aprobat doar restituirea suprafeţei de 630 mp. teren şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII al Lg.247/2005 – pentru diferenţa de teren) – contestaţie precizată în condiţiile art.132 alin.1 din codul de procedură civilă – până la prima zi de înfăţişare – reclamantul a solicitat ca diferenţa de 555 mp. teren să-i fie acordată prin compensare cu o altă suprafaţă de teren – situat chiar alături de terenul expropriat de la autoarea sa prin Decr.433/1962.

În precizarea formulată, reclamantul a arătat că acest teren alăturat a aparţinut anterior tot autorilor săi, dar a făcut menţiunea expresă că nu solicită restituirea  în natură a terenului  întrucât nu a făcut obiectul notificării sale ci acordarea acestuia în compensare ca măsură reparatorie în echivalent, măsură  prevăzută atât de art.1 cât şi de art.26 din Lg.10/2001.

Prin urmare, nu era necesară formularea unei alte notificări de către reclamant, în condiţiile art.22 din Lg.10/2001 pentru o suprafaţă de teren cerută în compensare.

Pe de altă parte, solicitarea unei alte măsuri reparatorii în echivalent s-a formulat cu respectarea art.132 c.pr.civ., astfel că prima instanţă trebuia să examineze pe fond această cerere ca şi cererea reclamantului de a i se restitui în natură şi suprafaţa de 70 mp. teren liber, din suprafaţa expropriată şi să administreze toate probele pentru clarificarea situaţiei acestor terenuri.

Din raportul de expertiză întocmit în apel de către exp.P.M., rezultă că din suprafaţa de 1185 mp.,expropriată de la autoarea reclamantului – se mai poate restitui în natură – pe lângă suprafaţa de 630 mp. menţionată în dispoziţia Primăriei Mun. Craiova şi suprafaţa de 70 mp. – întrucât este liberă şi reprezintă o fâşie cu lăţimea de 1 m.pe întreaga lungime de 70 m. a suprafeţei deja restituită – cu precizarea că în actul de proprietate al autorilor reclamantului – lăţimea terenului a fost de 10 m. şi nu de 9 m. cum a avut în vedere pârâta la soluţionarea notificării.

Din acelaşi raport mai rezultă că alăturat suprafeţei de 700 mp. ce se poate restitui în natură reclamantului – spre vest există o suprafaţă de 485 mp.liberă de construcţii – ce aparţine domeniului privat al Municipiului.Craiova, - se ce se poate da în compensare reclamantului pentru întreaga suprafaţă expropriată de 1185 mp.

Suprafaţa totală de 555 mp. compusă din 70 mp.+485 mp.este individualizată în schiţa anexă la raport ca fiind suprafaţa cuprinsă între pct.51-A-1 la N – cu o lăţime de 9,27 m. cu vecinătatea Calea Bucureşti; între pct.1-6 la E pe distanţa de 70 m. vecin – terenul restituit reclamantului Olteanu Florin; între pct.6-B- la sud – pe distanţa de 1 m.vecin domeniu public şi între pct. C-D pe distanţa 8,27 m. cu vecinătăţile domeniu public pe aceeaşi latură şi la V între pct. B-C – distanţa 11,35 m.vecin domeniu public şi între pct.D-51 pe distanţa de 58,65 m. – vecin teren restituit proprietarilor I.M.D. şi S.C.L.

Pe baza situaţiei de fapt ce rezultă din aceste probe şi având în vedere că potrivit datelor comunicate de pârâtă prin adresa 17/02/2009, terenul în suprafaţă de 485 mp,cerut în compensare este disponibil în sensul legii – se impune admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, iar pe fond admiterea contestaţiei, anularea în parte  a art.1 şi 4 din dispoziţia nr.9252/24-.05.2006 a Primăriei Mun. Craiova şi restituirea către reclamant a suprafeţei de 555 mp. teren (pe lângă suprafaţa restituită de 630 mp.) individualizată mai sus – din care 70 mp .reprezintă teren restituit în natură şi 485 mp.teren dat în compensare.

Se constată îndreptăţirea reclamantului şi la despăgubiri în condiţiile titlului VII din Lg.247/2005, în sumă de 67.639,4 lei pentru construcţia demolată.

1

Domenii speta

Spete similare