Înşelăciune în convenţii. Condiţii pentru existenţa infracţiunii.

Decizie 88 din 20.06.2008


Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. 3 C.p., constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condiţiile stipulate.

Pentru aplicarea acestui text se cere ca, fie la încheierea contractului, fie pe parcursul executării, inculpatul să fi întreprins acţiuni de inducere în eroare prin mijloacele prevăzute de lege şi numai în acest fel să fi determinat cealaltă parte să încheie sau să execute contractul.

Ca urmare, pentru a reţine existenţa infracţiunii de înşelăciune, instanţa trebuie să constate în ce constă inducerea în eroare şi dacă datorită acestei erori, partea vătămată a  săvârşit vreo acţiune sau omisiune de pe urma căreia a suferit vreo pagubă materială.

Prin sentinţa penală nr. 219 din 17 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 980/104/2006 inculpatul C. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ca pedeapsă principală, 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, c C.p. ca pedeapsă complementară şi la pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata prev. de art. 71 C.p. a drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. ca urmare a comiterii infracţiunilor prev. de art. 254 al. al. 1 C.p. şi de art. 215 al. 1 şi 3 C.p.

În baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, 3 ani pedeapsa aplicată şi 2 ani interval de timp stabilit de instanţă inculpatul fiind obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 862 C.p.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către S.C. ROU PETRO INTERNATIONAL S.R.L. Bucureşti şi către partea civilă N.I.C şi la plata de cheltuieli judiciare statului.

În esenţă s-a reţinut că inculpatul, în calitate de preşedinte al Societăţii Agricole AGROLIV SA Spineni, a pretins suma de 20.000 lei RON,  de la numitul N.I.C, reprezentantul S.C. ROU PETRO INTERNATIONAL S.R.L. Bucureşti, condiţionându-i de această sumă vânzarea un ei suprafeţe de 4 ha teren, complexul agrozootehnic şi fabrica de conserve cu utilaje, precum şi grajdurile aferente, la preţuri subevaluate.

 Din suma pretinsă, denunţătorul N.I.C i-a dat suma de 8.000 lei RON – drept mită – urmând ca restul sumei de 12.000 lei RON să i-o remită la data perfectării actelor de vânzare-cumpărare.

Ulterior, a constatat că inculpatul îl înşelase deoarece terenul nu aparţine Societăţii Agricole, acesta fiind proprietatea Primăriei – iar  Societatea Agricolă era în stare de lichidare – fiind în faliment şi majoritatea bunurilor erau gajate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul.

Apelul Parchetului a fost formulat invocându-se greşita individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare precum şi nestabilirea unei calităţii procesuale a numitului N.I.C cu consecinţa greşitei admiteri a acţiunii civile formulate de acesta.

Inculpatul şi-a motivat apelul susţinând, printre altele motive de apel,  fastul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 al. 1 şi 3 C.p.

Apelul inculpatului este nefondat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. 3 C.p., constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condiţiile stipulate.

Pentru aplicarea acestui text se cere ca, fie la încheierea contractului, fie pe parcursul executării, inculpatul să fi întreprins acţiuni de inducere în eroare prin mijloacele prevăzute de lege şi numai în acest fel să fi determinat cealaltă parte să încheie sau să execute contractul.

Ca urmare, pentru a reţine existenţa infracţiunii de înşelăciune, instanţa trebuie să constate în ce constă inducerea în eroare şi dacă datorită acestei erori, partea vătămată a  săvârşit vreo acţiune sau omisiune de pe urma căreia a suferit vreo pagubă materială.

Ori, în cauza de faţă, din actele existente la dosar s-a stabilit cu certitudine că inculpatul l-a indus în eroare pe reprezentantul părţii civile în momentul în care i-a vândut o serie de mijloace fixe, ascunzându-i faptul că acestea erau  gajate în favoarea altei societăţi, iar terenul în suprafaţă de 4 ha. nu putea face obiectul acestei vânzări.

A  fost însă apreciat ca fondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt motiv pentru care s-a desfiinţat sentinţa în parte, a fost înlăturată menţiunea privind obligarea inculpatului la plata sumei de 8000 lei către partea civilă N.I.C dispunându-se însă ca suma să fie restituită lui N.I.C – dată fiind calitatea sa de denunţător – în temeiul disp. art. 255 al. 5 C.p.