Legea nr.10/2001. Principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv. Limitări.

Decizie 247 din 25.08.2008


Prin prevederile art.1 alin.1, art.7 şi art. 9, Legea nr.10/2001, instituie principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, acordarea celorlalte măsuri reparatorii operând numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare.

Potrivit dispoziţiilor art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile  ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Alineatul 2 din textul citat limitează ipoteza restituirii în natură a imobilelor vizate de normă, numai la acele terenuri care nu sunt ocupate de construcţii noi, ori nu sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, iar pentru cazul când  o parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectaţiune, restituirea se converteşte în măsuri reparatorii în echivalent strict delimitate la alin.(10) al art.10 din lege.

Prin cererea înregistrată la nr. 5420/l04/2006 reclamantul C.I. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 27l6/2006 emisă de Primăria Municipiului Slatina prin care s-a respins solicitarea acestuia privind restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 464 m.p. situată în Slatina str.Basarabilor, fostă Progresul nr. l, jud Olt.

In motivarea cererii a arătat că imobilul  a fost proprietatea mamei sale C.I. iar prin dispoziţia Primăriei Slatina  s-a atestat calitatea sa de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor art. 3 alin.l.  lit.a. coroborat. cu art. 4 alin.2. din Legea l0/200l.

Prin dispoziţia atacată s-a respins cererea, motivându-se că terenul nu este liber fiind ocupat de parc, alei şi reţele, situate la intersecţia Bulevardului A.I Cuza cu str. Basarabilor, iar construcţia a fost demolată; s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii.

Prin sentinţa nr.8 din 8 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr.5420/104/2006, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul C.I., domiciliat în  Slatina, strada Primăverii, nr.4, Bl.FA5,  sc.H, ap.9,  judeţul Olt, în contradictoriu cu  pârâta Primăria  Slatina, judeţul Olt, împotriva dispoziţiei nr. 27l6/7.08.2006.

S-a reţinut că măsura respingerii cererii de restituire în natură a terenului este legală, având în vedere că în prezent acesta nu este liber, aspect rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, care evidenţiază că suprafaţa de 123 mp. este ocupată de strada Basarabilor şi trotuar, iar 341 mp. reprezintă spaţiu verde, alei pietonale, fiind afectaţi de reţele subterane, electrice şi de gaze naturale, utilităţi aflate în funcţiune.

Adresele din care rezultă că reţeaua electrică  poate fi deviată, nu pot fi avute în vedere, faţă de situaţia actuală a terenului – afectat şi de alte utilităţi -  astfel că, în raport de prevederile art.10 din Legea nr.10/2001, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum s-au acordat prin dispoziţia contestată.

Împotriva sentinţei reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea acesteia şi restituirea în natură a terenului de 341 mp., pentru următoarele motive:

1. Instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin.1 şi art.9 din Legea nr.10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, acordarea măsurilor reparatorii constituind excepţia de la această regulă, aplicabilă numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă.

Faptul că terenul în litigiu este afectat de reţele electrice şi reţele de gaze naturale, subterane, nu reprezintă un impediment la restituirea în natură, atâta timp cât din actele de la dosar rezultă că acestea pot fi deviate pe cheltuiala reclamantului, aspect de care instanţa nu a ţinut seama.

2. Împrejurarea că intimata nu s-a conformat dispoziţiilor art.10 pct.3 din HG nr.468/2003, în sensul respectării obligaţiei de a verifica suprafaţa de teren solicitată, anterior emiterii deciziei, nu i se poate imputa reclamantului.

3. Prejudicierea societăţii, în situaţia devierii conductelor de gaze naturale ori a reţelei electrice nu a fost dovedită, iar instanţa nu a pus în vedere apelantului să facă dovada  că are posibilităţi materiale pentru realizarea lucrărilor de deviere. 

Criticile nu sunt întemeiate.

Cu privire la imobilul – teren în suprafaţă de 464 mp. situat în Slatina, str. Basarabilor, fostă Progresului, nr.1, jud.Olt, reclamantul a făcut dovada că a aparţinut în proprietate mamei sale C.I, care l-a dobândit în baza actului de vânzare cumpărare încheiat la 12.12.1948, depus în copie la fila 18, împreună cu construcţia edificată pe teren şi că a fost expropriat în baza Decretului nr.107/1974.

Calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, cerută de dispoziţiile art.3 şi 4 din lege,  nu a fost contestată de entitatea  deţinătoare  Primăria Slatina, care însă, prin dispoziţia nr.2716/2006, emisă în rezolvarea notificării nr.1711/2002, a propus acordarea de despăgubiri atât pentru construcţie, cât şi pentru teren.

Prin prevederile art.1 alin.1, art.7 şi art. 9, Legea nr.10/2001, instituie principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, acordarea celorlalte măsuri reparatorii operând numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare.

În raport de situaţia rezultată din constatările raportului de expertiză efectuat în cauză, în speţă, întemeiat s-a reţinut că terenul solicitat de reclamant nu poate fi restituit în natură.

S-a reţinut de expert M.E, prin concluziile din raportul depus la filele 31-34, că din suprafaţa totală de 464 mp, solicitată de reclamant prin acţiune, 123 mp. sunt afectaţi străzii şi trotuarului, iar 341 mp. (haşurată pe planul anexat expertizei) sunt ocupaţi de amenajarea Parcului aflat la intersecţia străzii Basarabilor cu B-dul A.I.Cuza, respectiv spaţiu verde, alei pietonale, în subteran aflându-se reţeaua electrică pentru iluminarea Parcului şi o conductă de gaze naturale.

Potrivit dispoziţiilor art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile  ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Alineatul 2 din textul citat limitează ipoteza restituirii în natură a imobilelor vizate de normă, numai la acele terenuri care nu sunt ocupate de construcţii noi, ori nu sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, iar pentru cazul când  o parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectaţiune, restituirea se converteşte în măsuri reparatorii în echivalent strict delimitate la alin.(10) al art.10 din lege.

Afectaţiunea suprafeţei de 341 mp. solicitată de reclamant, rezultă în mod indubitabil din probele administrate, care relevă că terenul este ocupat de spaţiu verde şi alei pietonale, iar în subteran sunt amplasate reţeaua electrică pentru iluminarea parcului şi o conductă de gaze naturale.

Aşadar, terenul este afectat de amenajări  de utilitate publică ale localităţii, ipoteză care se regăseşte în art.10 alin.2 din lege şi pentru care actul normativ prevede măsuri reparatorii prin echivalent.

Acordul SC ACETI SA Slatina de a se devia reţeaua electrică, pe cheltuiala reclamantului nu este în măsură să determine dezafectarea terenului, cu atât mai mult cu cât nu există un aviz similar şi în privinţa conductei de gaze.

În apel, reclamantul a depus copia deciziei civile nr.855/2006 a Curţii de Apel Craiova, invocând că, prin această hotărâre, rămasă irevocabilă, s-a restituit în natură terenul învecinat celui ce face obiectul cauzei, amplasat pe latura sudică a bunului proprietatea sa.

Reclamantul nu se poate prevala însă de această hotărâre, întrucât situaţia celor două imobile nu este similară, din considerentele deciziei depuse rezultând că terenul restituit prin aceasta este liber, neafectat de utilităţi publice, în timp ce suprafaţa cerută de reclamant este traversată de amenajări destinate să deservească utilităţi publice, astfel că principiul prevalenţei restituirii  în natură a bunului nu se aplică.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, apelul este nefondat şi va fi respins conform art.297 Cod pr.civilă.

4