Recurs. Nepronunţarea instanţei de apel asupra unor critici formulate în apel. Aplicativitatea art. 312 alin 5 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 21 alin 3 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, părţile au dreptul la un proces echitabil. Unul din aspectele  derulării unui proces echitabil îl reprezintă soluţionarea cauzei  în ansamblul său,  instanţa  având obligaţia de a se pronunţa asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept puse în discuţie de părţi, atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac.

Neanalizarea unei cereri la fond sau  a unei critici din căile de atac presupune încălcarea dreptului părţilor la parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie prevăzute de lege, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 312 alin 5 Cod procedură civilă.

Prin  acţiunea înregistrată la data de 9 sept. 2006, reclamanţii P.C. şi P. C. au chemat în judecată pe pârâta M. F.,  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa  să constate nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr. 156/25.06.2002 eliberat pârâtei în dosarul nr. 155/2002 al BNP Aldoiu Mirela pentru suprafaţa de 206 mp şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unei suprafeţe de 898 mp teren situat în Târgu-Jiu, strada A.I. Cuza, nr. 4, iar suprafaţa de 206 mp se regăseşte atât în cuprinsul actelor lor, cât şi în cuprinsul certificatului de moştenitor eliberat pârâtei.

La data de 18.10.2006, reclamanţii şi-au întregit acţiunea, în sensul că au solicitat constatarea nulităţii certificatului de moştenitor al pârâtei pentru suprafaţa de 694 mp, iar după efectuarea expertizei, au solicitat constatarea nulităţii înscrisului pentru suprafaţa de 826 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 5427/6.09.2007  pronunţată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosar nr. 4439/318/2006, a fost admisă  acţiunea şi s-a constatat nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr. 136/25.06.2002 pentru suprafaţa de 826 mp, învecinată la N-pârâta, la S-reclamanţi, la E-strada A.I. Cuza, la V-reclamanţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că reclamantul P.C. este moştenitor al autorului P. G., decedat la data de 24.05.1992, iar P.C. este moştenitor al autoarei P.M., fiecăruia dintre ei trebuind să-i revină cota de ? din imobilul situat în Târgu-Jiu, strada A.I. Cuza, respectiv terenul de 898 mp.

Autorii reclamanţilor au cumpărat în anul 1957 terenul în suprafaţă de 2733,38 mp situat în Târgu-Jiu, strada A.I. Cuza nr. 4, iar prin Decretul nr. 506/1980, suprafaţa de 1895 mp a fost însă expropriată şi trecută în proprietatea statului.

Pârâta Murea Florica este singura moştenitoare a autoarei T. C.,  iar terenul de 2563 mp este bun succesoral, defuncta dobândind terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 112/1995 şi a Hotărârii nr. 41/1996.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că o suprafaţă de 826 mp din terenul menţionat în certificatul de moştenitor al pârâtei se suprapune peste terenul menţionat în certificatele de moştenitor depuse la dosar de către reclamanţi  iar terenul se regăseşte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.05.1957, fiind proprietatea reclamanţilor.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta M. F. iar prin decizia civilă  53 din 19 Februarie 2008 a Tribunalului Gorj s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul  a reţinut că prima instanţă  a verificat în cadrul expertizei efectuate actele părţilor cât şi motivele de nulitate a certificatului de moştenitor analizat în cauză, precum şi calitatea procesuală a părţilor în litigiul dedus judecăţii, stabilind cu certitudine faptul că actele de proprietate ale reclamanţilor se suprapun cu actele invocate de reclamant pe suprafaţa stabilită prin expertiză, analizându-se în acelaşi timp şi interesul promovării prezentei acţiuni de către reclamanţi .

La baza Hotărârii nr. 41/1996 emisă de Consiliul Judeţean Gorj - Comisia Judeţeană de aplicare a L 112/1995 a stat sentinţa civilă nr. 153 a Tribunalului Gorj, sentinţă ce a fost anulată prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 140/23.09.2003 în dos. 3822/2002 şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg-Jiu, unde s-a luat act de renunţarea la judecarea acţiunii formulată de moştenitoarea M. F. împotriva pârâtelor Consiliul Local Tg-Jiu, DCS TG-JIU – Raflips Tg-Jiu, DGPCFS GORJ .

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M. F., motivând că instanţa de apel nu  a motivat respingerea excepţiilor lipsei de interes şi  a lipsei calităţii procesuale active  a reclamanţilor în promovarea acţiunii. S-a susţinut că reclamanţii nu justifică un interes, având calitatea de terţi faţă de certificatul de moştenitor,  act care nu face dovada dreptului de proprietate. În atare situaţie, reclamanţii ar putea avea interes doar în promovarea unei acţiuni în revendicarea terenului.

S-a arătat că acest certificat de moştenitor confirmă actul de vânzare cumpărare din anul 1934  iar pe terenul în litigiu se află amplasate construcţii cu o vechime de peste 70 ani.

Hotărârea nr. 41/1996 este actul de proprietate al pârâtei ce nu a fost emisă în baza unei hotărâri judecătoreşti, ci a actelor de proprietate ale familiei acesteia, iar tribunalul nu era investit să se pronunţe asupra valabilităţii acestui act.

Recurenta a susţinut că instanţele nu au motivat care este cauza de nulitate a certificatului de moştenitor  şi nici nu s-au pronunţat asupra criticii pârâtei privind  precizarea suprafeţei de teren în actele vechi de proprietate ale părţilor, din care rezulta că imobilul pârâtei a fost edificat în anul 1910 iar  reclamanţii au cumpărat în anul 1957 un teren învecinat, fără construcţii.

La data de  29 aprilie 2008 recurenta a completat motivele de recurs  arătând că în mod greşit s-a reţinut calitatea procesuală şi interesul reclamanţilor, că instanţele nu au motivat ce anume atrage nulitatea certificatului, nu au reţinut concluziile raportului de expertiză.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 21 alin 3 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, părţile au dreptul la un proces echitabil. Unul din aspectele  derulării unui proces echitabil îl reprezintă soluţionarea cauzei  în ansamblul său,  instanţa  având obligaţia de a se pronunţa asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept puse în discuţie de părţi, atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac. Neanalizarea unei cereri la fond sau  a unei critici din căile de atac presupune încălcarea dreptului părţilor la parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie prevăzute de lege.

În Hotărârea din  28 aprilie 2005 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Albina împotriva  României ( publicată în M. Of. nr. 104972005), instanţa europeană a arătat, în paragraful 33 că art. 6 impune instanţelor naţionale să îşi motiveze deciziile. În paragraful 34 al hotărârii se arată că noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă naţională  să examineze în mod real problemele esenţiale care  i-au fost aduse în discuţie şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

În speţă, se constată că  apelanta pârâtă a criticat în apel soluţionarea acţiunii fără  a se avea în vedere că reclamanţii nu au calitate procesuală activă şi, mai ales, interes, în promovarea acţiunii. Interesul constituie una din condiţiile esenţiale ale acţiunii civile, care trebuie verificată de instanţă chiar din oficiu.

Deşi tribunalul  a reţinut că prin motivele de apel  apelanta a invocat lipsa de interes a reclamanţilor, nu a răspuns acestei critici.

Tribunalul s-a limitat la a constata că prima instanţă  a verificat calitatea procesuală a părţilor, stabilind că actele lor de proprietate se suprapun, „analizându-se în acelaşi timp şi interesul promovării prezentei acţiuni de către reclamanţi.” În finalul considerentelor, tribunalul a  repetat  că prima  instanţă a analizat calitatea procesuală cu ocazia rejudecării cauzei, „fapt pentru care a analizat şi interesul promovării cererii de către intimaţii reclamanţi apreciindu-se că intimaţii reclamanţi au calitate procesuală activă, în discuţie fiind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu”.

Se observă din cele două fraze ale motivării care fac referire la calitatea procesuală şi la interes că instanţa de apel nu  a răspuns criticilor apelantei, argumentând de ce anume cele două excepţii nu sunt  fondate, ci a relevat faptul că aceste excepţii au fost analizate şi că au legătură cu dreptul de proprietate.

O astfel de motivare nu constituie un răspuns argumentat la criticile aduse pentru că nu are  în vedere susţinerile din apel  iar a constata că prima instanţă a analizat o excepţie nu înseamnă a face analiza acestei excepţii în calea de atac.

De asemenea, apelanta pârâtă a criticat spre finalul motivelor de apel  faptul că nu s-au avut în vedere actele vechi de proprietate, titlurile  părţilor, inclusiv contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanţi în anul 1957. Toate aceste referiri la situaţia de fapt au fost ignorate de tribunal, care nu a răspuns criticilor formulate.

Nepronunţarea tribunalului asupra unor critici echivalează cu o  cercetare parţială a fondului cauzei, ceea ce atrage admiterea recursului în temeiul art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, casarea deciziei şi trimiterea cauzei  spre rejudecarea apelului.

Domenii speta

Spete similare