Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desfiinţării cu trimitere doar în două ipoteze a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicţie şi ţine de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor civile ca o consecinţă ce decurge din principiul constituţional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în alin.3 al art.21 din Constituţie, în acord cu dispoz.art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Câtă vreme prima instanţă a analizat susţinerile părţilor implicate în proces prin prima prevederilor legale invocate, rezultă cu certitudine că litigiul dedus judecăţii a fost examinat pe fond.
Faptul că prima instanţă nu a făcut referire la întreg materialul probator existent la dosar, astfel ca în raport de acest probatoriu să examineze toate susţinerile reclamantei cu privire la îndreptăţirea acesteia de a cumpăra imobilul, nu echivalează cu o necercetare a fondului procesului.
La data de 25 aprilie 2007, reclamanta F.F. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să-i vândă în temeiul Legii nr.85/1992 locuinţa situată în Craiova, str. Calea Bucureşti, nr. 166 A, ap. 3, pe care o deţine în calitate de chiriaş încă din anul 1996, contractele de închiriere fiind reînnoite succesiv.
Prin sentinţa civilă nr. 13065 din 11 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9376/215/2007, s-a respins acţiunea .
S-a reţinut că beneficiul facultăţii de a cumpăra şi respectiv obligaţia imperativă de a vinde, la cerere, locuinţa,obligaţie instituită în sarcina persoanelor juridice deţinătoare ale locuinţelor la care se referă dispoziţiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992, nu aparţine şi celui devenit chiriaş ulterior acestei date.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.147 din 24 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.9376/215/2007, s-a admis apelul formulat de reclamanta F.F.
A fost desfiinţată sentinţa civilă atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
S-a reţinut că prima instanţă s-a limitat să analizeze cererea cu care a fost învestită, exclusiv din perspectiva aplicabilităţii în cauză a prevederilor Legii nr.85/1992, prin prisma datei la care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaş.
În ceea ce priveşte motivarea cu care prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, tribunalul a apreciat că aceasta se bazează pe o interpretare greşită a prevederilor art.7 din Legea nr. 85/1992, deoarece din formularea textului de lege, care se referă la „ locuinţele construite …până la data intrării în vigoare a legii „ ca reprezentând obiect al vânzării, se desprinde concluzia că obligaţia de vânzare către chiriaşi prevăzută de Legea nr.85/1992 este o obligaţie „in rem”, în considerarea obiectului, iar nu o obligaţie „in personam” , critica apelantei fiind sub acest aspect întemeiată.
S-a arătat că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii declarat cu privire la ipotezele în care îşi găseşte aplicarea Legea nr.85/1992 contractelor de închiriere încheiate ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, prin decizia nr.5 din 21.01.2008 statuând că „ dispoziţiile Legii nr.85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice şi bugetare de stat, republicată, sunt aplicabile şi î contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.”
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta Universitatea din Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
A susţinut că hotărârea pronunţată de Tribunalul Dolj s-a adoptat cu aplicarea greşită a legii şi prin urmare, în mod greşit cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că Judecătoria Craiova nu a intrat în cercetarea fondului.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluţia adoptată de Tribunalul Dolj prin decizia recurată, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Textul de lege menţionat prevede expres şi limitativ două situaţii în care instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea primei instanţe, cu trimitere spre rejudecare.
Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desfiinţării cu trimitere doar în cele două ipoteze, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicţie şi ţine de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecinţă ce decurge din principiul constituţional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în alin. 3 al art. 21 din Constituţie, în acord cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, Tribunalul Dolj a aplicat în mod greşit prevederile art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, deoarece din considerentele sentinţei pronunţată de Judecătoria Craiova, rezultă cu certitudine că litigiul dedus judecăţii a fost examinat pe fond, câtă vreme prima instanţă a analizat susţinerile părţilor implicate în proces prin prisma prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/1991.
Faptul că prima instanţă nu a făcut referire la întreg materialul probator existent la dosar, astfel ca în raport de acest probatoriu să examineze toate susţinerile reclamantei cu privire la îndreptăţirea acesteia de a cumpăra imobilul în litigiu, nu echivalează cu o necercetare a fondului procesului.
Instanţa de fond a concluzionat în mod expres că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.7 alin. 1 din Legea nr.85/1992 şi a arătat în mod argumentat considerentele pentru care prevederile legale menţionate nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză.
Prin urmare, este incontestabil că fondul litigiului a fost examinat , astfel că în speţă, nu se regăseşte prima ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, aşa cu greşit a concluzionat Tribunalul Dolj.
În situaţia în care Tribunalul Dolj aprecia că nu au fost lămurite toate aspecte ce ţin de fondul procesului, avea posibilitatea să lămurească aceste aspecte, dat fiind faptul că această instanţă are caracter devolutiv.
Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel şi a determinat o necercetare a fondului căii de atac, situaţie în care devin incidente prevederile art. 312 pct.5 Cod pr. civilă.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă este fondat şi va fi admis.
Se va casa decizia Tribunalului Dolj, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, tribunalul va răspunde motivelor de apel formulate de către reclamanta F.F., având în vedere şi apărările invocate de către pârâta Universitatea din Craiova.
Curtea de Apel Galați
Nerespectarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală. Consecinţe
Tribunalul Maramureș
Încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea suspectului în faza de urmărire penală, consecinţă – constatarea nulităţii absolute a actelor de urmărire penală.
Curtea de Apel Alba Iulia
Recurs declarat împotriva unei decizii pronunţate în contestaţie în anulare
Tribunalul Satu Mare
Anulare proces-verbal de contravenţie - Recurs declarat, de către instituţia publică intimată, împotriva hotărârii primei instanţe, prin care sancţiunea amenzii contravenţionale aplicată petentei, prin procesul verbal contestat, a fost înlocuită cu sancţ
Curtea de Apel Constanța
Cerere de chemare în garantie formulata de catre pârât dupa închiderea dezbaterilor asupra fondului. Limitele investirii instantei de judecata. Liberul acces la instanta. Conditii de realizare.