Apel. Reţinerea cauzei spre rejudecare după anularea hotărârii primei instanţe. Precizarea acţiunii prin introducerea de noi părţi şi formularea de capete noi de acţiune direct în apel. Încălcarea dispoziţiilor art. 294 C.proc.civ. şi a caracterului ...

Apel. Reţinerea cauzei spre rejudecare după anularea hotărârii primei instanţe. Precizarea acţiunii prin introducerea de noi părţi şi formularea de capete noi de acţiune direct în apel. Încălcarea dispoziţiilor art. 294 C.proc.civ. şi a caracterului devolutiv al apelului.

Apelul este o cale de atac devolutivă, ceea ce îi conferă un caracter deplin, în sensul că poartă asupra tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept ale judecăţii. Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului se devoluează în faţa judecătorului ierarhic superior întreaga cauză, acesta examinând hotărârea atacată atât sub aspectul legalităţii cât şi al temeiniciei.

Prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual, pentru că instanţa de apel realizează numai un control asupra hotărârii atacate şi nu poate avea în vedere decât elementele ce au format obiectul primei judecăţi.

Ea rămâne instanţă de control judiciar şi cenzurează hotărârea primei instanţe numai în limitele în care aceasta din urmă a fost investită.

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 152/22  martie 2012

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr. 4753/176/2007, reclamanta BZ a solicitat în contradictoriu cu pârâţii FS, FST şi LA să se dispună ieşirea din indiviziune a reclamantei şi a pârâţilor în privinţa terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. 6433/617/1995, prin formarea a două loturi dintre care unul pentru reclamantă şi celălalt pentru pârâţi şi să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

La termenul de judecată din 28.02.2008 pârâţii au depus la dosar acţiune reconvenţională prin care au solicitat, în contradictoriu cu reclamanta BZ: să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 228/2004 emis de BNP TE la data de 12.10.2004 în baza art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995; să se constate că moştenitori acceptanţi ai defunctei FP, decedată la 07.02.1993 sunt reclamanţii reconvenţionali F, FD, FLT, FSD şi LA; să se constate că masa succesorală după defuncta FP se compune din imobilele cuprinse în titlul de proprietate 6433/617/1995; să se dispună sistarea stării de indiviziune prin formare de loturi, conform cotelor de proprietate, un lot pentru reclamanta reconvenţională FS, un lot pentru LA şi un lot pentru FD, FLT şi FSD, în indiviziune; să se dispună întabularea dreptului lor de proprietate astfel dobândit.

Prin sentinţa  civilă nr. 2455/2010, Judecătoria Alba Iulia a  admis  în parte acţiunea principală şi acţiunea reconvenţională şi în consecinţă: s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 228/2004 emis de BNP TE în dosarul succesoral nr. 278/2004 în ce priveşte compunerea masei succesorale şi a cotelor legale de moştenire după defuncţii FP, decedată la 07.02.1993, PG, decedată la 27.06.1997 şi FS, decedat la 14.03.2004 privind imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. 6433/617/1995, menţinându-l pentru imobilele înscrise în titlurile de proprietate nr. 5246/476/1995, nr. 7050/824/1995 şi nr. 9378/926/1999; s-a constatat că au calitatea de moştenitori legali acceptanţi, după defuncta FP toate părţile; s-a constatat că  masa succesorală rămasă după  defunctă  este compusă din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. 6433/617/1995; s-a sistat indiviziunea asupra imobilelor – terenuri extravilane înscrise în titlul de proprietate nr. 6433/617/199 ce formează masa succesorală, potrivit variantei III din raportul de expertiză topografică efectuat de SL prin formarea de loturi pentru fiecare; s-a dispus sistarea indiviziunii  asupra parcelelor intravilane cu nr. cad. 418-421, prin atribuirea acestora reclamanţilor reconvenţionali şi pârâtei LA; au fost obligaţi  reclamanţii reconvenţionali şi pârâta LA, la plata unei sulte, aferente imobilului intravilan, către reclamanta principală BZ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  reclamanta BZ şi pârâţii reclamanţi reconvenţionali FS, FD, FLT, FSD, LA.

Reclamanta BZ a criticat sentinţa atacată sub două aspecte:

În mod  nelegal instanţa de fond a respins excepţia invocată de reclamantă privind prescripţia dreptului la acţiune cu privire la acţiunea reconvenţională, motivând această respingere cu referire la decizia nr. 6/2009 a ICCJ deoarece această decizie rezultă că a dezlegat o altă problematică legată de dreptul succesoral. În mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere privind partajarea imobilelor construcţii deoarece această cerere a fost formulată, iar expertiza Horhat vizează şi partajarea construcţiilor.

Pârâţii reclamanţi reconvenţionali au solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în ceea ce priveşte sistarea stării de indiviziune şi modalitatea de formare a loturilor, arătând că sistarea stării de indiviziune s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 673 ind. 5 al. 2 C. pr. civ. şi art. 741 C. civ.; că în mod greşit s-a reţinut varianta III a raportului de  expertiză tehnică S.L. ca şi cum ar corespunde voinţei părţilor, deşi părţile îşi exprimă voinţa în faţa instanţei şi nu în faţa expertului, iar la efectuarea lucrării nu au participat toate părţile din dosar.  S-a mai  arătat că  prin varianta  aleasă s-au fracţionat excesiv terenurile şi ar fi putut fi aleasă o variantă în care recurenţii să nu fie obligaţi la plata sultei. Instanţa  s-a pronunţat şi asupra a ceea ce nu s-a cerut în sensul că FD, FLT şi FD au solicitat formarea unui singur lot în indiviziune conform cotelor lor de proprietate, iar instanţa de fond a efectuat loturi pentru fiecare din aceştia.

La termenul din 01.02.2011, Tribunalul a pus în discuţie calea de atac împotriva sentinţei atacate şi, raportat la valoarea imobilelor supuse partajului şi dispoziţiile art. 282  ind. 1 C. pr. civ., a stabilit calea de atac legală ca fiind apelul.

Prin decizia civilă nr. 40/A/2011, Tribunalul Alba a admis apelul reclamanţilor reconvenţionali FS, FD, FLT, FSD şi LA împotriva sentinţei civile nr. 2455/2010 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, pe care a anulat-o şi a stabilit termen la data de 15.03.2011 pentru evocarea fondului.

După evocarea fondului, în faţa instanţei de apel, reclamanta BZ a depus precizare de acţiune în sensul că a chemat în judecată pe pârâţii (A) FS în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului FS, LA – în calitate de fiică a defunctului FS, FLT şi FSD în calitate de fii - moştenitori ai defunctului FST, nepot de fiu decedat (FS) al defunctei FP, precum şi pe (B) FE şi FM,  solicitând: ieşirea din indiviziune a reclamanţilor şi a pârâţilor menţionaţi la litera A, în privinţa terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. 6433/617/1995, prin formarea a două loturi; să se constate că reclamanta şi pârâţii de la litera A a precizării sunt moştenitorii proprietarului de carte funciară FV; să se constate că pârâţii de la litera A sunt moştenitorii proprietarului de carte funciară FC;  să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului casa şi anexe înscrise în CF 71517 (număr vechi 707) O., prin atribuirea lor pârâţilor de la litera A şi obligarea lor către reclamantă la contravaloarea cotei sale de ?.

Prin decizia civilă nr. 282/A/2011, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta BZ împotriva pârâţilor FS, FD, FLT, FSD, LA, FE şi FM, a  fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţionali FS, FM, FD, FLT şi FSD împotriva  pârâtei reconvenţionale BZ.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că nu se mai află în faza judecării apelului, ci în evocarea fondului după anularea sentinţei întrucât nu au fost chemaţi în judecată moştenitorii pârâtului FST.

Reclamanta a precizat acţiunea conform celor dispuse prin Decizia Civilă nr. 40/A/08.02.2011 a Tribunalului Alba. Pentru acest considerent a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Împotriva deciziei nr. 282/A/2011 au declarat recurs reclamanţii reconvenţionali FS, LA, FD, FLT şi FSD, solicitând în principal casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenţionale şi a admiterii în parte a acţiunii principale.

În expunerea de motive, recurenţii arată că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 294 C. pr. civ., întrucât reclamanta şi-a precizat acţiunea în apel, schimbând obiectul acţiunii şi introducând în cauză alte persoane, contrar dispoziţiilor menţionate.

Recurenţii critică de asemenea modalitatea de sistare a construcţiei, susţinând că, deşi nu s-a făcut dovada care sunt construcţiile ce intră în masa succesorală, instanţa de apel a sistat indiviziunea asupra construcţiilor de titlu de proprietate, cu toate că nu a fost investită în acest sens, şi nu s-a pronunţat asupra ieşirii din indiviziune pentru imobilul din CF 71517 O. şi nici asupra cererii reclamanţilor reconvenţionali de a sista indiviziunea asupra terenurilor în natură, pentru a nu fi obligaţi la plata sultei.

În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, reţinând următoarele:

Apelul este o cale de atac devolutivă, ceea ce îi conferă un caracter deplin, în sensul că poartă asupra tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept ale judecăţii. Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului se devoluează în faţa judecătorului ierarhic superior întreaga cauză, acesta examinând hotărârea atacată atât sub aspectul legalităţii cât şi al temeiniciei.

Efectul devolutiv al apelului nu are însă un caracter absolut, el fiind supus unor limitări prevăzute de dispoziţiile procedurale. Una din aceste restricţii este impusă de regula potrivit căreia efectele apelului nu se pot răsfrânge decât asupra a ceea ce s-a judecat de către prima instanţă. Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual, pentru că instanţa de apel realizează numai un control asupra hotărârii atacate şi nu poate avea în vedere decât elementele ce au format obiectul primei judecăţi.

Această regulă este enunţată de dispoziţiile art. 294 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Această regulă este valabilă pe toată durata soluţionării apelului, neavând relevanţă că instanţa de apel evocă sau nu fondul. Ea rămâne instanţă de control judiciar şi cenzurează hotărârea primei instanţe numai în limitele în care aceasta din urmă a fost investită.

În cauză, reclamanta a depus o precizare de acţiune după pronunţarea de către tribunal a deciziei civile nr. 40/A/2011, prin care, contrar prevederilor art. 294 alin. 1 C. pr. civ.,  a introdus în cauză părţi care nu au figurat la fond şi a formulat petite noi.

Astfel, prin acţiunea principală a înţeles să se judece cu pârâţii FS, FST şi LA şi, deşi s-a depus la dosar, înainte de prima zi de înfăţişare, certificatul de deces al pârâtului FST, decedat din noiembrie 2004, reclamanta nu şi-a modificat acţiunea sub aspectul părţilor. A înţeles să facă acest lucru doar în apel şi a modificat acţiunea, chemând în judecată pe pârâţii FLT şi FSD, dar nu în calitate de moştenitori ai unei părţi, respectiv a pârâtului FST, care era decedat la data introducerii acţiunii la fond, ci în nume propriu, ceea ce este inadmisibil faţă de prevederile art. 294 alin. 1 C pr. civ ., nefiind incidentă ipoteza din art. 285 C pr. civ.

Mai mult, alături de aceşti pârâţi, prin precizarea din apel reclamanta a chemat în judecată şi alte persoane, care nu au nicio legătură cu pârâţii iniţiali, ci sunt descendenţi ai unor proprietari tabulari asupra unui imobil care de asemenea nu a făcut obiectul acţiunii principale.

Ca urmare, prin cererea depusă în apel, reclamanta a modificat cadrul procesual sub aspectul părţilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 alin. 1 C pr. civ.

Prin aceeaşi cerere s-a modificat acţiunea şi sub aspectul obiectului. Astfel, reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune în sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor din titlu de proprietate nr. 6433/617/1995. În considerente aceasta arată că va preciza acţiunea până la primul termen de judecată în ce priveşte construcţia casă de locuit, dar nu a făcut o astfel de precizare.

La dezbaterea fondului, reclamanta a solicitat sistarea stării de indiviziune numai asupra terenurilor din titlu. După repunerea pe rol a cauzei pentru depunerea unor acte de stare civilă, fără a se mai administra nicio altă probă cu excepţia înscrisurilor depuse la solicitarea instanţei şi fără a se preciza acţiunea, reclamanta a solicitat şi sistarea indiviziunii asupra construcţiei, fără a identifica în niciun fel, pe parcursul procesului, această construcţie.

Prin precizarea acţiunii depusă în apel, reclamanta a solicitat ca instanţa să constate calitatea de moştenitori a părţilor nou-introduse după defuncţii FV şi FC şi să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF 71517 O.  (nr. vechi 707). În motivarea acestei precizări, reclamanta arată că cei doi defuncţi sunt proprietari tabulari asupra imobilului identificat prin precizare, iar pârâţii introduşi în apel sunt moştenitorii acestor proprietari.

Faţă de petitul şi de considerentele precizării depuse în apel este evident că prin aceasta s-a modificat acţiunea principală, încălcându-se limitele efectului devolutiv al apelului.

Greşit a reţinut tribunalul că, anulând hotărârea primei instanţe, nu se mai află în judecarea apelului, ci în evocarea fondului. Legea permite soluţionarea cererii de apel în două etape, prima în care se anulează sentinţa atacată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 297 alin. 1 C. pr. civ., iar a doua etapă, în care instanţa de apel evocă fondul. Evocarea fondului nu transformă instanţa de apel în primă instanţă, ci presupune rejudecarea acţiunii prin prisma tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept. Tribunalul rămâne instanţă de apel şi atunci când rejudecă fondul, fiind constituit în complet de apel conform prevederilor legale şi  pronunţând o hotărâre supusă căilor de atac specifice deciziilor din apel. Evocând fondul, instanţa de apel soluţionează cererea de apel cu care a fost investită, răspunzând criticilor formulate de apelanţi.

Rejudecarea după evocarea fondului nu poate avea loc decât în limitele efectului devolutiv, limite care interzic modificarea acţiunii cu care a fost investită prima instanţă ori formularea de cereri noi. Prin precizarea din apel, reclamanta a lărgit cadrul procesual cu care investise prima instanţă atât sub aspectul părţilor cât şi al obiectului. Analizând apelul reclamantei raportat la această precizare, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând prevederile art. 297 C. pr. civ. şi provocând recurenţilor vătămarea dreptului lor la un dublu grad de jurisdicţie. Această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că aceste critici ale recurenţilor se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ.

Constatând fondat acest motiv de recurs, apare ca inutilă cercetarea celelalte critici referitoare la greşita aplicare a legii în ce priveşte modalitatea de sistare a stării de indiviziune.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamanţii reconvenţionali FS, L, FD, FLT şi FSD, a casat decizia instanţei de apel şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere la evocarea fondului doar acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată în faţa primei instanţe şi numai în aceste limite va soluţiona  apelurile.

Domenii speta

Spete similare