Legea nr. 146/1997. Acţiune în constarea nulităţii unui contract de întreţinere. Domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 15 lit.c din Legea nr. 146/1997.

Decizie 707 din 07.10.2011


Legea nr. 146/1997. Acţiune în constarea nulităţii unui contract de întreţinere. Domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 15 lit.c din Legea nr. 146/1997.

Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru numai acele acţiuni prin care s-a urmărit valorificarea obligaţiei de întreţinere, în sensul executării obligaţiei de întreţinere, nu şi acele acţiuni prin care se tinde la redobândirea în patrimoniul unei persoane a unui imobil ce a făcut obiectul unui contract de întreţinere.

 

Secţia I civilă – decizia civilă nr. 707/07 octombrie 2011

Prin sentinţa civilă nr. 6204/2010 pronunţată de  Judecătoria Petroşani în dosar nr. 1386/278/2010 s-a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantului SG formulată împotriva pârâţilor  CD şi SV, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de întreţinere încheiat între ST şi CD şi CV, autentificat în 15.11.1993 de Notariatul de Stat Local Petroşani.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă  a reţinut că :

Potrivit art.1 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

La termenul de judecată din data de 7.10.2010 instanţa i-a pus în vedere reclamantului să timbreze acţiunea cu 4388,76 lei  taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei.

Reclamantul nu a achitat taxa de timbru până la termenul stabilit.

Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr.146 din 24 iulie 1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal reclamantul.

În motivarea apelului s-a arătat că prin sentinţa atacată  se încalcă dispoziţiile art. 15 lit. c din Legea nr.146/1997, iar actul a cărui anulare se solicită este un contract de întreţinere.

Prin decizia civilă nr. 90/A/2011 Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondat apelul civil formulat de  reclamantul SG.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere încheiat între ST şi pârâţii CD şi SV (fostă C).

Raportat la dispoziţiile art. 2 alin.1 indice 1 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, s-a reţinut că acţiunea în anulare/constatare a unui act juridic patrimonial este taxabilă raportat la valoarea imobilului ce face obiectul contractului, conform dispoziţiilor art. 2 alin.1 din aceeaşi lege.

În speţă, obiectul contractului de întreţinere l-a făcut imobilul casă şi anexe gospodăreşti  situate în Aninoasa, str. C, nr. 298, imobil ce a fost evaluat prin expertiza tehnică cu ocazia partajului dintre foştii soţi CD şi CV la suma de 138.888 RON. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a stabilit în sarcina reclamantului o taxă de timbru de 4388,76 lei, confirmată şi prin încheierea din 20.09.2010, când s-a respins cererea de reexaminare formulată de reclamant.

Reclamantul, deşi avea posibilitatea  de a solicita pe calea cererii de acordare a ajutorului public judiciar reducerea sau scutirea de la plata taxei de timbru, nu a înţeles  să uzeze de  această posibilitate conferită de lege şi nu a achitat taxa de timbru, motiv pentru care instanţa de fond a făcut o legală aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, anulând cererea reclamantului ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul SG solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare „în condiţii de taxare” conform art. 15 lit.c din Legea nr.146/1997.

În motivarea recursului se arată că problema care se pune este aceea dacă acţiunea este supusă plăţii taxei sau nu.

Recurentul consideră că acţiunea este scutită de taxă de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 15 lit.c din Legea nr. 146/1997, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile de drept comun de la art. 1 combinat cu art. 2 alin.12 din Legea nr. 146/1997.

Intimatul CD a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Se susţine că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii unui contract de întreţinere în care nu a fost parte, astfel că nu beneficiază de excepţiile prevăzute de art. 15 lit.c din Legea nr. 146/1997. Chiar şi dacă ar fi fost parte în contract reclamantul tot nu ar fi fost scutit de plata taxei, deoarece obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea nulităţii unui act şi nu stabilirea sau ştergerea unei obligaţii de întreţinere.

Curtea, verificând legalitatea deciziei atacate, prin raportare la criticile aduse,  reţine următoarele:

Recurentul susţine că acţiunea formulată de el trebuia scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit.c din Legea nr. 146/1997 care prevede că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

    c) obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare al acestui text de lege, practica şi doctrina judiciară au fost constante în a aprecia că beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru numai acele acţiuni prin care s-a urmărit valorificarea obligaţiei de întreţinere, în sensul executării obligaţiei de întreţinere, nu şi acele acţiuni prin care se tinde la redobândirea în patrimoniul unei persoane a unui imobil ce a făcut obiectul unui contract de întreţinere.

În acest din urmă caz, s-a considerat că sunt incidente dispoziţiile de la art. 2 alin.11 din Legea nr. 146/1997 care prevăd că sunt taxabile la valoare acţiunile patrimoniale („dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial”).

Faţă de cele menţionate s-a constatat că instanţele de fond au făcut o corectă aplicare a legii atunci când au apreciat că reclamantul datorează taxă de timbru la valoare şi nu este scutit de plata acestei taxe, astfel că soluţia de anulare ca netimbrată a acţiunii pentru neplata taxei este corectă şi legală, soluţia de menţinere a acestei sentinţe de către instanţa de apel fiind la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.