Pensie pentru limită de vârstă. Vârsta standard de pensionare.

Decizie 992 din 18.04.2011


Pensie pentru limită de vârstă.  Vârsta standard de pensionare.

Legea nr.19/2000: art. 41; Anexa nr. 3

Decizia nr.4/04.04.2011 pronunţată de Î.C.C.J. – Secţiile Unite

 Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 992/18 aprilie 2011.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului  Alba, sub dosar nr.6454/107/2010, reclamantul S. R. a chemat în judecată  pârâta C.J.P. Alba solicitând ca prin  hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

- să se dispună anularea Deciziei nr. 12321/30.06.2010.

În motivarea în fapt a  acţiunii  s-a  arătat, de  către  reclamant, faptul că este  beneficiarul  prevederilor  Legii nr.341/2004 şi că din decizia emisă de  către  pârâtă  rezultă  faptul că nu au fost  valorificate  actele  depuse  la  dosarul de  pensie,  fiind  respinsă  cererea de  pensionare  pentru limită de  vârstă.

Reclamantul a susţinut că întruneşte condiţiile pentru a beneficia de  pensie pentru limită de vârstă, considerent faţă de care se impune admiterea acţiunii.

Pârâta, prin întâmpinarea a solicitat respingerea acţiunii ca  nelegală şi netemeinică,  arătând că decizia  de  respingere  privind  stabilirea  pensiei pentru limită de  vârstă este  corectă, fiind  emisă  ca  urmare  a  faptului că reclamantul  nu  îndeplineşte  condiţiile  art. 41  alin. 1 din Legea nr.19/2000, în sensul că  vârsta  la  data  înscrierii  la  pensie  este  mai mică decât  vârsta  standard  de  pensionare.

Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr.2073/16.09.2010 pronunţată în dosar, a admis acţiunea formulată de  reclamantul  S.R. împotriva pârâtei C.J.P. Alba şi în  consecinţă :

- a dispus anularea deciziei nr. 12321/30.06.2010 emisă de  pârâtă;

- a fost obligată pârâta să emită şi să comunice reclamantului o nouă  decizie  de  pensionare  pentru limită de  vârstă, împreună cu  buletinul  de calcul, precum şi  plata  drepturilor de  pensie  cuvenite  acestuia, începând cu data de 23.05.2010.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că stabilirea şi determinarea drepturilor băneşti  datorate  titularului dreptului material la acţiune, cu  titlu  pensie  lunară, trebuie  să se  facă în condiţiile corectei şi justei interpretări şi aplicări a  normelor de  drept incidente  şi aplicabile în materie , în acest  context,  fiind  avute  în vedere  prevederile art. 41, art. 78 şi  urm din  L. 19/200  modificată, respectiv  dispoziţiile  cuprinse  în cap. I  lit.  B  pct.  1 - 7  şi cap. VIII  din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001  actualizat.

Instanţa de  judecată faţă de poziţia exprimată de către reclamant, prin precizarea de  acţiune,  unde  arată că  solicită punerea  în plată efectivă a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de  23.05.2010,  fiind făcută  dovada  depunerii scriptelor  doveditoare  şi necesare  la  dosarul administrativ de  pensie, aflat  în posesiunea entităţii juridice pârâte, în condiţiile în care s-a  anexat  precizării de acţiune  dovada  de  înregistrare  la  pârâtă a  actelor  necesare a apreciat că susţinerile reclamantului sunt întemeiate.

Astfel, prin cererea formulată  reclamantul, în mod  expres  şi  fără echivoc, a solicitat  acordarea pensiei pentru limită de  vârstă, cu reţinerea datei naşterii reclamantului , respectiv 23.07.1951, a vârstei avută de acesta la data cererii,  de 58 de  ani şi 11 luni,  precum şi  a dispoziţiilor aplicabile şi  evidenţiate, în anexa 3 din Legea nr.19/200 modificată, aceasta în ce priveşte  vârstei  standard  necesară de  pensionare, de 63  de  ani  10  luni,  stagiul de  cotizare necesare de  32  de ani şi 8 luni. Faţă de toate aceste aspecte, s-a reţinut că decizia  atacată prin acţiunea  introductivă este lipsită de temei  juridic, impunându-se să fie desfiinţată, cu  primirea  şi  valorificarea  criticilor  şi susţinerilor  reclamantului în acest sens.

Susţinerile pârâtei, evidenţiate  în întâmpinare depusă, în sensul că în prezenta cauză  civilă nu ar  fi îndeplinite cerinţele imperative  cuprinse  în art.41  al 1  din Lege nr.19/2000, au fost înlăturate ca nefondate.

Conform art. 5 alin. 1  lit. n  din Legea nr.341/2004  actualizată, persoanele  evidenţiate  la  art. 3  alin. 1  lit. b  şi  art. 4  alin. 1  din acest  act  normativ pot  beneficia pe  lângă indemnizaţia  calculată şi cuvenită, inclusiv de  dreptul  de  a  beneficia  de  pensie  lunară,  prin pensionarea  acestora cu  5  ani  înainte de  împlinirea  vârstei  standard  de  pensionare, sub cerinţa  şi  necesitatea  îndeplinirii  condiţiile  necesare  cuprinse  în Lege nr.19/2000  modificată .

Dispoziţiile Legii nr.341/2004 modificată,  creează şi determină posibilitatea  reducerii vârstei standard necesare de pensionare această reducere fiind  circumscrisă normei  speciale  derogatorii  urmând a-i  profita  şi  reclamantului, sens în care urmează a  se  dispune  de  către  instanţa de  judecată, cu  valorificarea  justă şi  în integrum  a  evoluţiei  profesionale  a  reclamantului sub toate  aspectele şi elementele  necesare, inclusiv în privinţa veniturilor şi sporurilor salariale  procentuale  sau  în sumă fixă,  dar şi a condiţiilor de  muncă avute  pe  perioada raporturilor  juridice  de muncă .

În prezenta cauză dedusă judecăţii, nu se  reţine  incidenţa  prevederilor art. 50  şi  urm. din Legea nr.19/2000, în speţă, neregăsindu-ne  în situaţia  unei  reduceri cumulative  a vârstei  standard de  pensionare,  astfel că reclamantul urmează a beneficia de  pensie pentru limită de  vârstă,  în condiţiile aplicării acestei  reduceri  cu 5 ani  înainte de  împlinirea vârstei  standard  de  pensionare,  aceasta  conform şi normelor de  drept  mai sus  reţinute .

Pentru aceste  considerente şi motive de  fapt şi de  drept  instanţa a admis  acţiunea,  cu consecinţa  anulării deciziei  criticate, respectiv a Deciziei  nr. 12321/2010,  cu obligarea  pârâtei  la  emiterea şi comunicarea  unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu obligativitatea comunicării reclamantului inclusiv a  buletinului de  calcul, plata  drepturilor de  pensie lunare  cuvenite şi datorate  reclamantului cu acest titlu, urmând  a se  face începând  cu data de  23.05.2010, acest  conform şi art. 77, art. 80, art. 82,  art. 83  alin 1  din L. 19/2000 modificată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut  art.301 Cod procedură civilă, pârâta C.J.P. Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii. 

În expunerea motivelor de recurs, a susţinut că soluţia primei instanţe este greşită deoarece  reclamantul nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv vârsta standard de pensionare de 65 de ani şi stagiul complet de cotizare de 35 de ani.

În al doilea rând, a susţinut că în speţă nu se aplică anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 deoarece această anexă se referă numai la cei care au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, aşa cum prevede art.167/1 din Legea nr.19/2000, în toate celelalte cazuri, reducerile de vârstă, operând din vârsta standard de 65 de ani. 

 În drept, a invocat art.304/1 Cod procedură civilă.

 Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.

 Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma acestor critici şi sub toate aspectele conform art.304/1 Cod procedură civilă, precum şi din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este fondat.

 Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare, respectiv vârsta la care se putea solicita înscrierea la pensie, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr.19/2000, era de 60 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi.

           De asemenea, legea statua că atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării sale în vigoare, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.(art.41 alin.2)

Totodată, se prevedea că stagiul minim de cotizare, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi era de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare, de la 10 ani, la 15 ani urma să se realizeze în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3 [art. 41 alin. (3)]. 

Stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi [art. 41 alin. (4)].

Pentru asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare şi la stagiul de cotizare.  

Prin urmare, susţinerile recurentei potrivit cărora, în speţă, nu este incidentă  anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 sunt nefondate deoarece dispoziţiile art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000 se aplică doar persoanelor care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, legiuitorul  instituind pentru aceştia norme speciale, referitoare la vârsta de pensionare şi la stagiul de cotizare.  

În plus, prin Decizia nr.4/04.04.2011 pronunţată de Î.C.C.J. – Secţiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  în sensul că:

„Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare.”

În cauză, reclamantul S.R. s-a născut la data de 23.07.1951 astfel că, la data depunerii cererii - 26.04.2010 - avea vârsta de 58 ani, 9 luni şi 3 zile.

Conform anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, raportat la data formulării cererii de pensionare (26.04.2010), vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului este de 63 ani şi 10 luni  iar stagiul complet de cotizare este de 32 ani şi 8 luni (reclamantul are 37 ani 8 luni şi 28 zile, din care conform Legii nr.19/2000, are  35  de ani).

Aplicând reducerea de 5 ani, prevăzută de Legea nr.341/2004, la vârsta standard de pensionare de 63 ani şi 10 luni cât prevede anexa nr.3, rezultă că la data depunerii cererii de pensionare, acesta trebuia să aibă împlinită vârsta de 58 ani şi 10 luni (63 ani şi 10 luni - 5 ani),  ori reclamantul avea  58 ani, 9 luni şi 3 zile.

Prin urmare, la acel moment pârâta a apreciat în mod corect că reclamantul nu îndeplineşte cerinţele impuse de art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, decizia de respingere a cererii de pensionare fiind legală şi temeinică.

În raport de cele ce preced, şi văzând prevederile art.312 alin.2 Cod proc.civ., Curtea a admis recursului formulat de pârâta C.J.P. Alba  şi a modificat sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.