Competenţa materială şi teritorială a instanţei de a soluţiona o acţiune personală, prin care se exercită un drept de creanţă născut dintr-o faptă cauzatoare de prejudicii.

Dispoziţiile art.13 alin. 1 C.p.civ., referitoare la competenţa exclusivă de soluţionare a cererilor privitoare la bunuri imobile, vizează doar acţiunile reale imobiliare nu şi acţiunile personale, prin care se exercită un drept de creanţă născut dintr-o faptă cauzatoare de prejudicii.

Toate obligaţiile comerciantului sunt prezumate a fi comerciale, potrivit art.4 cod comercial încât, cu excepţiile menţionate expres de lege, toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor ( contractual, derivând din fapte licite sau din săvârşirea unor fapte ilicite) au caracter comercial şi sunt supuse legii comerciale, conform dispoziţiilor art.56 cod comercial.

Când capătul principal al cererii este neevaluabil în bani, constând dintr-o obligaţie de a face, competenţa materială de soluţionare a acţiunii comerciale în primă instanţă revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. a C.p.civ., tribunalului.

Potrivit art.10 pct. 8 C.p.civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit mai  este competentă şi instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt, astfel încât reclamantul are, conform dispoziţiilor art.12 C.p.civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente.

Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC T.G.N. – T. SA MEDIAŞ, solicitând  să fie obligată la readucerea în starea iniţială a terenului în suprafaţă de 10.679 mp situat în sat Roşiuţa, municipiul Motru,  sub sancţiunea plăţii unor daune.

Prin încheierea din 13.12.2006 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a scos cauza de pe rolul  Secţiei Civile şi s-a înaintat spre soluţionare Secţiei Comerciale a aceleiaşi instanţe, în raport de natura comercială a pricinii, în conformitate cu dispoziţiile art.2 alin. 1 lit. a C.p.civ.

Secţia Comercială a Tribunalului Gorj, prin sentinţa nr.10 din 23.02.2007, a admis excepţia invocată de pârâta şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea  Judecătoriei Mediaş.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.

Examinând actele şi lucrările cauzei, Curtea găseşte criticile parţial  fondate, potrivit art.304 pct. 9 C.p.civ., pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art.13 alin. 1 C.p.civ., referitoare la competenţa exclusivă de soluţionare a cererilor privitoare la bunuri imobile, vizează doar acţiunile reale imobiliare, încât nu îşi găsesc aplicarea în cauză. Instanţa este investită cu o acţiune personală, prin care se exercită un drept de creanţă născut dintr-o faptă cauzatoare de prejudicii.

Întrucât pârâta este comerciant, toate obligaţiile acesteia sunt prezumate a fi comerciale, potrivit art.4 cod comercial. Astfel, cu excepţiile menţionate expres de lege, toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor  (contractual, derivând din fapte licite sau din săvârşirea unor fapte ilicite) au caracter comercial şi sunt supuse legii comerciale, conform dispoziţiilor art.56 cod comercial.

Capătul principal al cererii este neevaluabil în bani, constând dintr-o obligaţie de a face, astfel încât competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a acţiunii comerciale ce formează obiectul cauzei de faţă revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. a C.p.civ., tribunalului.

Cât priveşte competenţa teritorială, Curtea constată că potrivit art.10 pct. 8 C.p.civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit mai  este competentă şi instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt, astfel încât reclamantul are, conform dispoziţiilor art.12 C.p.civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente.

Faţă de considerentele expuse, întrucât competenţa materială de soluţionare a acţiunii ce formează obiectul cauzei de faţă revine tribunalului în primă instanţă, iar reclamantul a ales să se adreseze  instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit faptul ilicit pretins, Curtea constată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 C.p.civ., astfel  încât se impune admiterea recursului şi modificarea hotărârii  atacate, conform dispoziţiilor art.312 alin. 3 teza I c.p.civ., cu consecinţa modificării hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei privind necompetenţa Tribunalului Dolj şi trimiterii dosarului la aceeaşi instanţă în vederea  soluţionării pe fond.

Domenii speta

Spete similare