Exercitarea drepturilor părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de Comisia pentru protecţia copilului.

Referitor la exercitarea drepturilor părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de Comisia pentru protecţia copilului vor fi avute în vedere  dispoziţiile art. 43. care reglementând o situaţie similară în materia divorţului arată că atunci când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului.

În consecinţă se reţine că această reglementare este aplicabilă prin analogie şi  în situaţia copilului aflat în plasament, deoarece porneşte de la o premisă similară.

Este raţional ca numai drepturile privind persoana minorului să fie încredinţate persoanei carte are în permanentă supraveghere copilul, deoarece acesta trebuie să fie în măsură să ia hotărâri urgente în ceea ce priveşte îngrijirea copilului, care uneori neluate în aceste condiţii pot pune în primejdie creşterea şi educarea ulterioară a acestuia, însă nu există nici o raţiune ca drepturile privind bunurile minorului să fie delegate spre exercitare. Preşedintele Consiliului Judeţean deoarece copilul nu se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 56 lit. a din Legea 272/2004 în care să se impună o astfel de măsură, aceste dispoziţii legale de excepţie neputând fi extinse prin analogie.

Prin cererea înregistrată reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii R. I., V. I. S. şi P. T., să dispună stabilirea măsurii de protecţie specială pentru minorul V. D. M., în sensul înlocuirii măsurii de plasament în regim de urgenţă, cu măsura plasamentului cu plata alocaţiei la P. T., asistent maternal profesionist.

Prin sentinţa civilă nr. 195 din 6 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt . s-a admis cererea  aşa cum a fost formulată. S-a dispus delegarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului către asistent maternal, iar cele privitoare la bunurile copilului către Preşedintele Consiliului Judeţean Olt.

Pentru a se pronunţa astfel,  prima instanţă pornind de la principiului respectării interesului superior al copilului reglementat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a constat că minorul V. D. M., este lipsit de ocrotire părintească deoarece mama V. I. în prezent R. a părăsit domiciliul conjugal conform anchetei sociale întocmită de Primăria comunei Fălcoiu, iar tatăl V. I. S. a solicitat plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist.

Faţă de dispoziţiile art. 38 lit. a, b şi art. 62 alin. 4. din Legea 272/2004 s-a apreciat că este în interesul minorului ca drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului să fie exercitate de către asistentul maternal, iar cele privitoare la bunurile copilului de către Preşedintele Consiliului Judeţean Olt.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul V. I. S. în termen şi motivat în sensul că, în mod greşit drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la bunuri au fost delegate pe perioada plasamentului minorului V. D. M. către Preşedintele Consiliului Judeţean Olt.

În acest sens s-a arătat că în interesul minorului este ca pe perioada plasamentului să se păstreze drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la bunuri faţă de recurent, în calitate de părinte.

Recursul este fondat .

Astfel, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti se reţine că potrivit art. 62 alin. 1 din Legea 272/2004 drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului.

Pe de altă parte dispoziţiile Legii 272/2004 nu prevăd persoana care exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de instanţă, însă se remarcă faptul că dispoziţiile aceleiaşi legi nu prevăd nici decăderea părinţilor fireşti ai copilului din drepturile părinteşti în situaţia în care se instituie măsura plasamentului.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 56 lit. a din Legea 272/2004 rezultă dimpotrivă că măsura de protecţie a minorului este, în unele situaţii, o consecinţă a decăderii din drepturile părinteşti iar nu invers, în sensul că măsura de protecţie ar atrage decăderea părinţilor fireşti ai copilului din drepturile părinteşti.

În consecinţă, deşi legea este lacunară în această materie, din cele mai sus prezentate rezultă că nu există nici o raţiune pentru care drepturile părinteşti pe durata plasamentului copilului să fie exercitate de alte persoane decât părinţii fireşti ai acestuia, bineînţeles cu excepţia copilului aflat în situaţia prevăzută de art. 56 lit. a din Legea 272/2004, care prin ipoteză este lipsit de ocrotirea părintească şi potrivit delimitărilor ce se vor face în continuare.

Astfel, în situaţia existenţei unei legislaţii lacunare sub acest aspect trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 43 codul familiei  care,  reglementând o situaţie similară în materia divorţului arată că atunci când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului.

În consecinţă se reţine că această reglementare este aplicabilă prin analogie şi situaţiei existente în speţă, deoarece porneşte de la o premisă similară.

De asemenea este raţional ca numai drepturile privind persoana minorului să fie încredinţate persoanei carte are în permanentă supraveghere copilul, deoarece acesta trebuie să fie în măsură să ia hotărâri urgente în ceea ce priveşte îngrijirea copilului, care uneori neluate în aceste condiţii pot pune în primejdie creşterea şi educarea ulterioară a acestuia, însă nu există nici o raţiune ca drepturile privind bunurile minorului să fie delegate spre exercitare preşedintelui Consiliului Judeţean deoarece copilul nu se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 56 lit. a din Legea 272/2004 în care să se impună o astfel de măsură, aceste dispoziţii legale de excepţie neputând fi extinse prin analogie.

În consecinţă văzându-se şi dispoziţiile art. 3041 coroborat cu disp. art. 312 alin. 1 – 3 C.proc.civ. urmează a se admite recursul formulat în cauză de intimat .

Domenii speta

Spete similare