Contencios administrativ. obligaţii fiscale constând în plata taxei pentru cultură şi sport. nelegalitatea hotărârii în ceea ce-i priveşte pe avocaţi.

Decizie 810/R-C din 26.09.2008


CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGAŢII FISCALE

CONSTÂND ÎN PLATA TAXEI PENTRU CULTURĂ ŞI

SPORT. NELEGALITATEA HOTĂRÂRII ÎN CEEA CE-I

PRIVEŞTE PE AVOCAŢI.

-art. 282 alin. 3 Cod fiscal;

-art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice

locale.

Avocaţii, care nu sunt beneficiarii direcţi ai unui

serviciu public local care nu vizează un interes general, nu

pot fi obligaţi la plata taxei speciale pentru susţinerea

financiară a culturii şi sportului, pentru că s-ar crea o

discriminare în raport de celelalte categorii de cetăţeni.

(Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 810/R-

C/26 septembrie 2008)

Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios

administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.195/5.02.2008 a admis acţiunea

reclamanţilor, a dispus anularea în parte a HCL nr.148/35/2005, a HCL

nr.251/2006 şi HCL nr.64/29.03.2007, în ceea ce-i priveşte pe avocaţi şi

anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Rm.Vâlcea

nr.2677/19.03.2007 şi a celei de impunere cu nr.108723/2007.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a

reţinut că temeiul stabilirii acestor obligaţii fiscale  îl constituie

dispoziţiile  H.C.L. nr. 148/35/2004 privind instituirea  taxei speciale 

pentru susţinerea  financiară a culturii şi sportului vâlcean pentru

persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi  producătoare de venit 

şi agenţii economici  persoane juridice care îşi  desfăşoară activitatea  pe

raza municipiului Rm. Vâlcea.

Prin H.C.L. nr. 251/2006,  taxa a fost majorată.

Taxa instituită în sarcina reclamanţilor  este nelegală prin

raportare  la  calificarea  acestei  taxe  ca fiind o taxă specială  stabilită de

pârât în temeiul Codului  fiscal. Astfel, o asemenea taxă se încasează

potrivit dispoziţiilor  art. 282 alin.3  Cod fiscal  numai de la persoanele 

fizice şi juridice  care  beneficiază de serviciile oferite de instituţia  sau

serviciul  public de interes local, potrivit  Regulamentului de organizare şi

funcţionare  sau de la  cele care  sunt obligate, potrivit legii, să  efectueze

prestaţii  ce intră  în sfera  de activitate  a acestui  tip de serviciu.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal,

de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe

dispoziţiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul

invocat, dar şi sub toate aspectele, conform art.3041 Cod pr.civilă, curtea

susţine că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în

continuare.

Problema supusă dezlegării instanţei de fond constă în aceea,

dacă intimaţii-reclamanţi fac parte din categoria persoanelor fizice şi

juridice ce se folosesc de serviciile locale pentru care s-au instituit taxele

respective, aşa cum se menţionează expres la art.30 din Legea

nr.273/2006, care reglementează taxele speciale pentru funcţionarea

serviciilor publice locale .

Or, taxele speciale impuse prin actele administrative în

discuţie, privesc, fără dubii, susţinerea financiară a culturii şi sportului

vâlcean, taxă majorată în 2006 (f.14-17) aspect ce infirmă susţinerea

recurentului-pârât în legătură cu aprecierea acestei taxe de interes general,

vizând acţiuni umanitare, sărbători ale oraşului, daruri pentru copiii,

festivaluri, decernări de premii, diplome, etc..

Sub acest aspect, susţinerile recurentului-pârât vin chiar în

sprijinul solicitării reclamanţilor prin aceea că, dacă ar fi avut un

asemenea scop, această taxă ar fi trebuit suportată de toţi locuitorii

municipiului şi nu numai de anumite categorii, creând, într-adevăr,

discriminarea despre care au vorbit aceştia.

Prin urmare, nefiind beneficiarii direcţi ai  unui asemenea

serviciu public local, în mod corect, instanţa de fond a apreciat asupra

temeiniciei acţiunii avocaţilor.

Faţă de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă,

coroborat cu dispoziţiile art.273/2006, urmează să respingă recursul ca

nefondat.