Prin sentinţa civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecătoria
Câmpulung a respins cererea formulată de petentul I.C. împotriva încheierii
nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere a
dreptului de proprietate pentru construcţiile C100/3, C100/5 şi C88,
amplasate pe un teren din Municipiul Câmpulung, judeţul Argeş.
În motivare, judecătoria a reţinut în fapt că petentul a
dobândit, într-adevăr, printr-o cesiune de creanţă, proprietatea celor trei
imobile, însă, plângerea sa este nefondată, pe de o parte, întrucât nu a
achitat întregul tarif, raportat la valoarea stabilită prin expertiză, prin Camera
Notarilor Publici, respectiv suma de 9.282 lei, acesta achitând numai 180
lei.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că cele trei construcţii
sunt aşezate pe un teren care este proprietatea unei alte persoane, din
partea acestui terţ, neexistând un acord manifestat în cadrul unui contract
de închiriere, comodat sau orice altă formă, în baza căruia în sarcina
terenului să fie înscrisă sarcina reală, care ar putea consta într-o superficie
sau închiriere asupra proprietăţii sale.
În aceste condiţii, nu poate fi deschisă carte funciară numai
pentru construcţii, ele fiind strâns legate de terenul pe care se află.
Înstrăinătorul către petent, la rândul său, nu avea vreun
drept asupra aceluiaşi teren spre a se putea constata vreo eventuală
continuitate a acestuia ca urmare a încheierii contractului de cesiune, motiv
pentru care, în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, a fost adoptată soluţia de
respingere.
Prin apelul declarat de către petent împotriva sentinţei,
acesta a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, prin
ordonanţa de adjudecare imobiliară dată de Tribunalul Argeş, Secţia civilă
în dosarul nr.1155/1998 la 15 mai 1998, autorul titlului său, S.C.Runicom
S.A. a dobândit toate drepturile asupra celor trei construcţii, dreptul de
proprietate pe clădiri şi desmembrămintele referitoare la terenul aferent,
respectiv cel de superficie şi servitute, transmise către sine, în urma cesiunii
de creanţe.
În aceste condiţii, arată apelantul, nu era necesar să mai
prezinte vreun acord al proprietarului terenului privitor la înscrierea dreptului
său asupra imobilelor aflate pe el.
Că este aşa, rezultă şi din faptul înscrierii, în partea a III-a a
cărţii funciare, a ordonanţei prin care autorul titlului său a dobândit toate
aceste bunuri, înscrierea făcând opozabilă subdobânditorului de la S.C.
Grulen S.A.Câmpulung, respectiv către S.C. Intertrade Group S.R.L. Galaţi,
calitatea de proprietar asupra celor trei construcţii şi respectiv de superficiar
asupra terenului pe care el se află, dobândită prin ordonanţa de adjudecare.
Cum din înscrisurile depuse rezulta succesiunea în drepturi
a reclamantului asupra tuturor bunurilor înstrăinate prin ordonanţă, în mod
greşit instanţa a considerat că ar mai fi necesar consimţământul
proprietarului terenului.
Astfel, dispoziţiile art.558 Cod procedură civilă, aşa cum
erau ele în vigoare la data pronunţării ordonanţei, transferau adjudecatarului
întregul drept ce avea şi urmăritul asupra bunului vândut, între aceste
drepturi înscriindu-se şi cel de folosinţă asupra terenului, potrivit art.20 alin.3
din Legea nr.7/1996, hotărârea judecătorească de adjudecare înlocuind
acordul cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile
titularului, înscrierea în cartea funciară nefiind necesară spre opozabilitate
terţilor, în cazul vânzării silite, aşa cum exceptează în mod expres art.26
alin.1 din Legea nr.7/1996.
De aceea, B.C.P.I.Câmpulung ar fi trebuit să înscrie, în
cartea funciară a terenului, sarcina reală a dreptului de folosinţă în favoarea
proprietăţii sale, precum şi să deschidă o carte funciară separată, pentru
construcţii, cu număr cadastral unic.
În ceea ce priveşte taxa de timbru, soluţia se critică
susţinându-se că, aplicând corect dispoziţiile legale ale Ordinului nr.371/27
decembrie 2007, aplică procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei,
pentru care, însă, nu există însă bază de calcul, valoarea din act fiind cea
de 20.000 dolari SUA care, la data depunerii cererii de înscriere în cartea
funciară, respectiv 17 iulie 2008, dădeau o valoare a construcţiilor de
44.958 lei, tariful rezultat putând fi de 67,437 lei.
Prin decizia civilă nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Argeş
a respins apelul ca nefondat, reţinând în fapt că, pe de o parte, în ceea ce
priveşte tariful datorat pentru serviciul solicitat, acesta avea la îndemână
dispoziţiile art.2 pct.6 din Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea
modului de stabilire a acestuia. Neurmând calea de atac prevăzută de lege,
acesta datora tariful calculat de către B.C.P.I.Câmpulung.
În ceea ce priveşte fondul dreptului, s-a constatat că, în
cartea funciară a terenului având nr.944, proprietar era evidenţiat societatea
GRETON GRANIT VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARET
S.A. Filiala România.
Existenţa unui drept de superficie în favoarea proprietăţii
apelantului petiţionar s-a constatat a fi incontestabilă, ea putând fi opusă
chiar şi celui care şi-a înregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispoziţiile
art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate şi
celelalte drepturi sunt opozabile terţilor, fără înscrierea în cartea funciară,
atunci când ele provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi
uzucapiune.
Totuşi, impedimentul la înscrierea dreptului de proprietate al
petentului asupra construcţiilor în aceeaşi carte funciară nr.994, s-a
constatat a rezida în lipsa unei cereri de deschidere a unei cărţi funciare de
superficie, ulterior deschiderii celei a terenului, aşa cum prevăd dispoziţiile
art.94 din Ordinul nr.633/2006, chiar apelantul susţinând acelaşi lucru prin
motivele sale.
Ca atare, aşa cum în mod corect încheierea nr.8499/17 iulie
2008 s-a reţinut, titularul dreptului de proprietate asupra construcţiilor
trebuia să formuleze o cerere de deschidere a unei noi cărţi funciare şi
intabularea dreptului de superficie, iar nu direct intabularea, aşa cum a
solicitat biroului şi cum a susţinut şi prin cererea adresată instanţei.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs petentul,
criticând-o pentru motive indicate a se încadra în cele prevăzute de art.304
pct.6 şi 9 Cod procedură civilă, în esenţă după cum urmează:
Cu greşita interpretare a legii, instanţa a apreciat că
petentul trebuia să formuleze o cerere nouă de deschidere a unei noi cărţi
funciare şi apoi de intabulare a dreptului de superficie, întrucât cererea a
fost adresată biroului competent care era instituţia obligată să dea calificare
legală acestei cereri, în sensul procedurilor tehnice de urmat pentru
realizarea dreptului, aşa cum rezultă din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 şi
art.20 alin.3 şi art.23, art.26 alin.1 şi 2 ale Regulamentului de organizare şi
funcţionare a B.C.F.
În realitate, temeiul respingerii cererii sale de către
B.C.F.Câmpulung, fără a conţine calificarea în drept, a indicat numai lipsa
acordului proprietarului terenului manifestat printr-un contract de închiriere
comodat, superficie sau altele.
Or, deşi a constatat ca existând, în patrimoniul său,
desmembrământul dreptului de superficie asupra pământului, în calitate de
proprietar al construcţiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, că era
necesară formularea unei cereri în vederea deschiderii cărţii funciare pentru
acest desmembrământ, invocând alte motive decât cele avute în vedere
decât biroul, care a considerat că se impune exprimarea acordului
proprietarului, acord suplinit de hotărârea judecătorească în baza căreia a
fost transmis dreptul de proprietate, însoţit de toate desmembrămintele şi
drepturile reale ce-l însoţesc.
De asemenea, cu greşita interpretare a legii, s-a considerat
că tariful trebuia calculat la o valoare arbitrar stabilită, iar nu potrivit sumei
indicată în contractul autentic de 20.000 dolari SUA.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, a
respins ca nefondat recursul, reţinând următoarele:
Tribunalul, examinând apelul, a constatat atât faptul că
cerinţa administrativă a achitării tarifului prevăzut de lege, aşa cum a fost el
calculat şi apoi nu a fost contestat pe căile prevăzute de lege, nu a fost
îndeplinită. Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului
stabilit şi necontestat de către cel ce formulează cererea către birou, atrage
respingerea cererii, fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei acesteia.
Lipsa contestării tarifului aşa cum a fost el stabilit, pe calea
reexaminării prevăzută de alin.6 al aceluiaşi articol, face imposibilă
examinarea, într-o eventuală cale jurisdicţională, a eventualelor greşeli ce
se pretinde a se fi făcut în momentul calculării acestui tarif.
Or, contestatorul nu a utilizat calea legală de examinare a
modalităţii în care i-a fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, aşa
încât, soluţia de respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fără a
mai fi necesară cercetarea celorlalte cerinţe privind existenţa dreptului a
cărui înscriere a cerut-o şi urmare a procedurilor în vederea realizării acestui
drept.
În aceste condiţii, instanţa nu trebuia să se mai preocupe şi
de celelalte chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitării tarifului.
Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuală încălcare a
dreptului la o instanţă independentă prin necercetarea corectitudinii stabilirii
tarifului, întrucât legiuitorul nu îngrădeşte dreptul de acces la instanţă, însă
impune valorificarea dreptului de a contesta mai întâi în faţa autorităţii
superioare celei care la stabilit, eventual împotriva acestei modalităţi de
soluţionare, putându-se formula căi de atac adresate instanţelor de
judecată.
De altfel, tribunalul a constatat că nu se poate face o
asemenea cercetare direct în faţa instanţei, fără a verifica legalitatea şi
temeinicia stabilirii tarifului, or, recurentul nu critică soluţia tribunalului, ci
direct încheierea biroului de carte funciară, privitor la modalitatea de calcul,
o astfel de critică vizând modalitatea de stabilire a stării de fapt, iar nu
legalitatea soluţiei tribunalului care face obiectul cercetării în calea de atac a
recursului, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art.304 Cod procedură
civilă.
Faţă de neîndeplinirea obligaţiei de achitare a tarifului
stabilit de către prestatorul de servicii, s-a constatat că nici acesta, după
cum nici instanţele, nu mai puteau intra în cercetarea celorlalte cerinţe ale
cererii adresată biroului, neputând face verificări şi statuări asupra
necesităţii acordului proprietarului sau a procedurilor de urmat sub aspectul
necesităţii mai întâi a înscrierii, în partea a treia a cărţii funciare a terenului a
servituţii de superficie ca sarcină reală impusă acestui teren, cu cerinţa
efectuării acestei înscrieri în contradictoriu cu eventualul titular al dreptului
de proprietate, urmată de deschiderea unei cărţi funciare diferite pentru
construcţii.
Ca atare, cu această modificare a motivelor pentru care
soluţia trebuia pronunţată, şi fără a mai intra în cercetarea celorlalte critici
privitoare la fondul cererii adresată de către petentul-recurent şi respinsă
prin încheierea atacată, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul a
fost respins ca nefondat.
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
3. Aplicarea disp. art.129 alin.5 Cod procedură civilă din dreptul intern,
raportat la dreptul comunitar
Art.129 alin.5 Cod procedură civilă
Intrarea României în Uniunea Europeană are deja implicaţii şi
asupra sistemului judiciar român care va trebui să facă eforturi pentru a se
integra la rândul său. În acest context, pentru judecătorul naţional, devenit
primă instanţă de aplicare a dreptului comunitar, este foarte importantă
cunoaşterea şi înţelegerea rolului său de interpret şi de autoritate de
aplicare a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern şi, prin urmare, a
principiilor care guvernează procesul complex de interacţionare a dreptului
comunitar cu dreptul naţional al statului român.
Prin urmare, tribunalul în baza dispoziţiilor art.129 alin.5 Cod
procedură civilă trebuia să facă demersuri pentru a clarifica valoarea
probatorie ori jurisprudenţială a înscrisurilor în limba franceză invocate de
contestatoarea recurentă, din perspectiva principiilor care guvernează
raportul juridic de drept internaţional privat în care este parte aceasta,
precum şi să stabilească, în speţă, dreptul aplicabil.
(Decizia civilă nr.1876/R-CA din 07 decembrie 2009)
Tribunalul Argeș
Pentru a consulta jurisprudenţa instanţei, accesaţi site-ul http://www.justitie-ag.ro/tr_ag/practica_instanta.asp
Tribunalul București
Rezolutiune antecontract vanzare-cumparare
Judecătoria Piatra-Neamț
Anulare act - constatare nulitate absoluta contract întretinere
Curtea de Apel București
Coproprietate. Încheierea de catre unul dintre coindivizari a unei chitante sub semnatura privata prin care se "vinde" o suprafata de teren, aflata în coproprietate. Calificarea chitantei sub semnatura privata, ca fiind antecontract de vânzare-cumpar...
Curtea de Apel Constanța
Actiune având ca obiect anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti. Conditii.