Fara titlu

Prin sentinţa nr.1608/2009, Tribunalul Vâlcea – Secţia de contencios

administrativ a admis acţiunea reclamantului L.C., a anulat adresa nr.3066/02.12.2008 a

pârâtului  S. A.J. Vâlcea şi a obligat pe intimatul-pârât la 754,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, asupra excepţiei, că procedura

prealabilă a fost îndeplinită, aşa cum rezultă din cererile nr.2935/22.10.2008 şi

nr.2750/03.11.2008, iar sub aspectul fondului, pe de o parte, că ASP Vâlcea nu are atribuţii în

stabilirea persoanelor ce beneficiază de salarii de merit, iar pe de altă parte, că sancţiunea

aplicată reclamantului a fost anulată prin sentinţa nr.1513/2009.

În ceea ce priveşte opoziţia formulată de reprezentantul sindicatului,

aceasta nu l-a privit în mod concret pe reclamant, iar restul persoanelor din comitetul director a

fost de acord cu modalitatea propusă pentru acordarea salariilor de merit.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru

motive încadrabile în dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, în dezvoltarea

cărora a susţinut următoarele:

- în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei plângerii prealabile, întrucât

nici una din adresele la care se face referire nu poate avea o astfel de valoare. Adresa nr.2750

este anterioară comunicării, iar adresa nr.2935 este ulterioară introducerii acţiunii;

- acţiunea era inadmisibilă întrucât actul atacat nu îndeplineşte condiţiile

art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004;

- singurul care are atribuţii în acordarea salariului de merit este ordonatorul

de credite, aşa încât este lipsită de relevanţă poziţia comitetului director, iar propunerile

discutate în şedinţa din 9 septembrie 2008 nu pot avea o altă valoare decât aceea de simple

propuneri;

- faptul de a solicita un punct de vedere al ASP Vâlcea nu afectează

legalitatea actului emis de managerul general, iar acesta a ţinut seama de toate aspectele

evidenţiate, inclusiv poziţia organizaţiei sindicale.

Examinând criticile formulate s-a constatat că ele sunt fondate pentru cele

ce se vor arăta mai jos.

În condiţiile art.137 din Codul de procedură civilă urmează a se verifica cu

prioritate excepţiile a căror eventuală incidenţă în cauză poate face inutilă cercetarea fondului

sau chiar a unor alte excepţii.

Prima dintre acestea este cea la care se referă art.109 alin.2 Cod procedură

civilă şi care ţine de învestirea instanţei care, atunci când legea o prevede expres, nu poate fi

făcută decât după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

O astfel de cerinţă este impusă de OUG nr.115/2004 care, în art.407

prevede că „(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale,

sporurilor, premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de

urgenţă este de competenţa ordonatorilor de credite.(2) Contestaţia poate fi depusă în termen

de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor

salariale.(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.(4) Împotriva

măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1), persoana nemulţumită se poate adresa instanţei

de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în

termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”.

Textul impune mai multe aprecieri. O primă apreciere ar fi aceea că revine

instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a unei astfel de pricini, datorită

prevederii exprese. O a doua este aceea că persoana nemulţumită de modul de stabilire a

sporurilor şi primelor poate face contestaţie la ordonatorul de credite în 5 zile de când a luat

cunoştinţă de măsura ce înţelege să o conteste, iar soluţia pronunţată de ordonator poate fi

atacată într-un termen de 10 zile de la data când ea a fost comunicată.

Textul are în vedere, aşadar, două momente de curgere a termenelor. Un

prim moment este cel de la luarea la cunoştinţă, când începe să curgă termenul de 5 zile, şi cel

de-al doilea, de la comunicare, când începe să curgă termenul de 30 de zile.

Plângerea prealabilă pe care o prevede legea specială aplicabilă în cauză

trebuie făcută în 5 zile de la data când persoana ce se consideră vătămată a luat cunoştinţă de

măsură.

Această cerinţă nu este îndeplinită de actele la care se referă instanţa de

fond. Adresa nr.2935 (fila 20) nu este înregistrată la pârâtă la 22 octombrie 2009, ci la 22

octombrie 2008, aşa cum rezultă chiar din conţinutul înscrisului şi din copia registrului de intrări-

ieşiri a corespondenţei.

Nici această plângere şi nici cea din 3 noiembrie 2008, la care s-a răspuns

prin adresa nr.3066/02.12.2008, adresă de care contestatorul a luat cunoştinţă în aceeaşi dată

(fila 23) nu se situează în termenul de 5  zile în care reclamantul era dator să formuleze

contestaţie la ordonatorul de credite.

Această apreciere se impune întrucât potrivit contractului colectiv de muncă

la nivel de ramură, în sistemul sanitar drepturile salariale se achită într-o singură tranşă, în data

de 15 ale fiecărei luni (art.94 alin.5), prevedere ce trebuie coroborată cu chiar susţinerea

reclamantului din contestaţia formulată la 3 noiembrie 2008 (fila 44), în care acesta solicita să

cunoască motivele pentru care „pe luna septembrie 2008 nu am beneficiat de salariul de merit”.

Din aceste elemente rezultă că la 15 septembrie 2008, când s-au achitat

drepturile salariale, reclamantul a luat cunoştinţă de poziţia ordonatorului de credite, respectiv

managerul general, de neacordare a salariului de merit, reţinând că această persoană este

singura care decide asupra acordării sau nu a acestui beneficiu.

În raport de această dată, formularea contestaţiei la 22 octombrie 2008 şi

ulterior, la 3 noiembrie 2008, apare ca fiind situată în afara termenului de 5 zile la care se referă

legea specială, aşa încât se apreciază că excepţia privind lipsa procedurii prealabile este

incidentă în cauză. Chiar dacă această plângere prealabilă sub forma contestaţiei a fost

realizată, efectuarea ei în afara termenului echivalează cu absenţa acestei condiţii imperative

pentru învestirea legală a instanţei.

Pentru aceste considerente, reţinând temeinicia primei critici aduse hotărârii

şi deci că acţiunea este inadmisibilă, Curtea, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, a

admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul respingerii acţiunii, apreciind şi că a devenit

inutilă analiza celorlalte critici.

9. Certificat de atestare fiscală. Conţinutul  rubricii „Alte menţiuni”.

Art. 1 şi 7 din OMF nr. 752/2007

Dispoziţiile OMF nr.752/2006, în ansamblul lor au în vedere doar modul de

îndeplinire a obligaţiilor de plată la buget a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor

venituri ( art.1 coroborat cu art.7), de unde se desprinde concluzia că organul fiscal nu

este abilitat să menţioneze în acest certificat alte sarcini.  Faţă de redarea strictă a

conţinutului certificatului potrivit disp.art.7 din OMF.752/2006, rubrica de la lit.f) „alte

menţiuni” are în vedere tot acelaşi conţinut fiscal precizat la lit. a-g) din textul indicat, în

strânsă corelaţie cu scopul pentru care se eliberează certificatul de atestare fiscală.

(Decizia nr. 277/R-CONT din 3 martie 2010)

Domenii speta

Spete similare