Drept procesual civil. Hotărârea .Amânarea pronunţării hotărârii .Lipsa încheierii de consemnare a dezbaterilor.

Drept procesual civil. Hotărârea .Amânarea pronunţării hotărârii .Lipsa încheierii  de consemnare a dezbaterilor.

Neîntocmirea încheierii  de dezbateri  constituie o nulitate ce rezultă din încălcarea dispoziţiilor art.147 Cod procedură civilă şi face imposibilă exercitarea  controlului judiciar, cu privire la respectarea regulilor de procedură referitoare la legala compunere a instanţei, la prezenţa părţilor, ordinea dezbaterilor, conţinutul concluziilor şi cererile  formulate, astfel  că hotărârea  pronunţată în lipsa acestei încheierii este nulă, nulitate ce nu poate  fi înlăturată.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 180/A/07 noiembrie 2008

Prin acţiunea civilă formulată de reclamantul M.Z.V.I., înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 3105/107/2007, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Instituţia Primarului Municipiului Alba – Iulia prin hotărâre judecătorească:

- să se anuleze Dispoziţia nr. 720/17.08.2007 de propunere privind acordarea de despăgubiri emisă de Primarul Municipiului Alba Iulia;

- restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 2464 mp, situat în Alba Iulia, str. Crinului, nr. 62, înscris în CF 4575 Alba Iulia nr. top 4968;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 831/2008 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 3105/107/2007 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC „E.E.” SA.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M.Z.V.I. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Alba Iulia, SC „E.E.” SA Alba Iulia şi SC „R.” SA Alba Iulia şi în consecinţă:

S-a anulat parţial Dispoziţia nr. 720 emisă de la data de 17.08.2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia şi dispune obligarea pârâtelor SC „E.E.” SA Alba şi SC „R.” SA Alba la emiterea unor dispoziţii de restituire în natură a următoarelor suprafeţe din CF 4575 Alba Iulia, nr. top 4968:

- SC „E.E.” SA pentru 372 mp;

- SC „R.” SA pentru 376 mp;

S-a respins în rest acţiunea reclamantului.

Au fost obligaţi pârâţii SC „E.E.” SA şi SC „R” SA să plătească reclamantului suma de 42561,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În esenţă, pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut şi motivat următoarele:

Reclamantul, împreună cu mama sa, au formulat notificare (fila 7 dosar fond), prin intermediul executorului judecătoresc, solicitând restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 2464 mp situat în Alba Iulia, str. Crinului, nr. 62, înscris în CF 4575 Alba Iulia, nr. top 4968.

Prin Dispoziţia nr. 720 emisă la data de 17.08.2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia – a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului înscris în CF 4575 nr. top 4968/1 – arător de 892 mp, întrucât aparţine domeniului public de interes local (fiind ocupat de str. Crinului şi o alee) şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru aceste teren, în cote părţi, în favoarea lui M.A. – în cota de ? părţi şi M.Z.V.I. în cota de ? părţi.

În prezent imobilul este evidenţiat astfel în cartea funciară: nr. top 4968/1 de 1472 mp a fost transferat după dezmembrare în CF 28.608 în proprietatea pârâtei SC „E.E.” SA, nr. top 4968/2 – dezmembrat la 17.07.1997 – în două topografice: nr. top 4968/2/1, rămas pe vechiul proprietar şi 4968/2/2, transcris în CF 28.979 în favoarea pârâtei SC „R”  SA.

Aplicabilitatea art. 29 din Legea nr. 10/2001 este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul existenţei în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea condiţiilor legale.

În situaţia în care se constată că doar una dintre aceste condiţii a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispoziţiile art. 20 din lege, respectiv art. 21, după modificările aduse de Legea nr. 247/2005, deoarece art. 27 este de strictă aplicabilitate.

În cauza de faţă, prima condiţie nu este îndeplinită, imobilul fiind preluat în proprietatea statului fără titlu valabil şi, ca atare, s-a dispus restituirea în natură, în parte, conform art. 21 din lege.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, restituirea în natură se poate face asupra următoarelor porţiuni din imobil: suprafaţa de 1844 mp marcată pe schiţă prin punctele 11-4-1-12 aparţinând SC „E.E.” SA, suprafaţa de 122 mp marcată pe schiţă prin punctele 8-7-6-9 şi porţiunea marcată de punctele 9-6-5-10 parte din platforma betonată aparţinând SC „R” SA.

Astfel, s-a înlăturat apărarea pârâtei de ordin 2, societatea având calitate procesuală pasivă deoarece este unitate deţinătoare, având în patrimoniul său o parte din bunul care face obiectul Legii 10/2001.

Referitor la repararea prejudiciului suferit de reclamant în sensul art. 1 al Protocolului 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi raportat la principiile legilor speciale în materia restituirii proprietăţilor confiscate abuziv, instanţa a aplicat regula generală instituită de Legea nr. 10/2001 potrivit căreia imobilele se restituie în principal în natură, însă numai pentru acelea solicitate de reclamant prin concluziile scrise, respectiv suprafeţele de 372 mp deţinută de SC „E.E.” SA şi 376 mp aflat în proprietatea SC „R” SA, obligând cele două societăţi să emită dispoziţie în acest sens, în funcţie şi de persoanele care au depus notificare.

A fost respins capătul de cerere privind restituirea suprafeţei de 122 mp reprezentând aleea betonată continuare la Strada Crinului, deoarece în mod legal s-a făcut aplicabilitatea art. 10 alin 2 din legea cadru, terenul fiind afectat de servituţi legale şi altor amenajări de utilitate publică ale oraşului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul M.Z., cât şi pârâţii SC „E.E.” SA şi SC „R” SA, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În expunerea criticilor, reclamantul arată în esenţă că pentru suprafaţa de 122 mp instanţa trebuia să facă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 20 alin 3 din Legea 10/2001 întrucât pentru aleea betonată nu există autorizaţie de construcţie.

În expunerea criticilor, pârâta SC „E.E” SA arată în esenţă că hotărârea s-a pronunţat pe baza unei expertize nule absolut; că în cauză operează autoritatea de lucru judecat; instanţa se pronunţă asupra unor aspecte cu care nu a fost învestită şi pe care nu le-a pus în discuţia părţilor; există contradicţie între considerente şi dispozitiv, suprafaţa aflată în incinta societăţii este de 25 mp şi nu 372 mp, cât a solicitat reclamantul, iar instanţa a acordat 1472 mp.

În expunerea criticilor, SC „R” SA arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra a două excepţii invocate, respectiv lipsa calităţii procesual active a reclamantului şi inadmisibilitatea acţiunii.

Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Alba Iulia solicită respingerea apelului declarat de către reclamant.

Apelanta SC „E.E.” SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului declarat de către pârâta SC „R” SA.

Reclamantul a depus la dosar în copie, înscrisuri.

Prin decizia  civilă nr. 180/A din 07 noiembrie 2008, Curtea a constat apelurile fondate pentru motivul de ordine publică invocat, respectiv nulitatea hotărârii atacate, reţinând următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţei de fond, se constată că dezbaterile au avut loc la data de 21.05.2008 şi instanţa a amânat pronunţarea la data de 28.05.2008, când a fost dată sentinţa ce face obiectul prezentului apel.

Această încheiere de amânare a pronunţării, din data de 21.05.2008, când s-a dezbătut acţiunea reclamantului, nu a fost întocmită, semnată şi lipseşte de la dosarul instanţei de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 Cod procedură civilă, dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier.

Încheierea de şedinţă reprezintă actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor din cadrul unei şedinţe de judecată, constituind o sinteză fidelă a activităţii desfăşurate în instanţă de toţi participanţii procesuali.

Textul citat impune în mod expres obligaţia întocmirii unei încheieri de şedinţă pentru fiecare termen de judecată, astfel încât sancţiunea nulităţii operează cu atât mai mult cu cât în ipoteza în care instanţa a omis să întocmească încheierea, situaţia fiind de natură a vătăma interesele părţilor.

Neîntocmirea încheierii de dezbateri constituie o nulitate absolută ce rezultă din încălcarea dispoziţiilor art. 147 Cod procedură civilă şi face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Neîntocmirea încheierii de dezbateri face de neverificat aspectul privind respectarea regulilor de procedură referitoare la legala compunere a instanţei, la prezenţa părţilor, ordinea dezbaterilor, conţinutul concluziilor şi al cererilor formulate, precum şi la alte împrejurări esenţiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile, astfel că sentinţa este nulă.

Această nulitate nu poate fi acoperită în nici un mod, astfel că întocmirea ulterioară a încheierii de amânare a pronunţării şi depunerea ei în dosarul de apel de către reclamant nu înlătură sancţiunea nulităţii.

Domenii speta

Spete similare