Drept de uzufruct. Atributele dreptului de uzufruct. Evacuarea nudului proprietar. Admisibilitate.

Decizie 281 din 19.09.2008


Drept de uzufruct. Atributele dreptului de uzufruct. Evacuarea nudului proprietar. Admisibilitate.

Corespunzător atributelor de posesie şi folosinţă din conţinutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obţine posesia bunului, de a o exercita paşnic şi nestingherit şi dreptul de a folosi exclusiv bunul,  de a-i culege fructele în deplină proprietate în conformitate cu dispoziţiile art. 521-538 Cod civil.

Este  dreptul titularului dreptului de uzufruct  de a folosi bunul în mod exclusiv şi de a solicita instanţei obligarea nuzilor proprietari să-i respecte acest  drept, chiar prin evacuarea acestora din imobil.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 281/19 septembrie 2008

Prin acţiunea civilă formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Blaj sub dosar nr. 294/191/2007, reclamanta F.A. a chemat în judecată pârâţii S.M.şi S.E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat administrativ în Blaj, str. Clujului, nr. 132, jud. Alba.

Prin cererea reconvenţională formulată în cadrul aceluiaşi dosar, reclamanţii reconvenţionali S.M. şi S.E. solicitat, în contradictoriu cu pârâta reconvenţională F.A., instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului în litigiu până la restituirea sumei de 150.000 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 728/2007 a fost admisă acţiunea principală dispunându-se evacuarea pârâţilor din imobilul în litigiu, iar cu privire la acţiunea reconvenţională formulată, acestora le-a fost respinsă ca inadmisibilă, sub aspectul constatării investiţiilor pe care pârâţii reclamanţi au pretins că le-au efectuat la imobil; s-a luat act de renunţarea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali la judecarea capătului de cerere privind instituirea unui drept de retenţie, dispunându-se obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei principale în sumă de 1358,65 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de întreţinere în baza căruia reclamanta a transmis pârâţilor dreptul de nudă proprietate asupra imobilului situat în Blaj, str. Clujului, nr. 132, în schimbul prestării întreţinerii pe durata vieţii, rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.

S-a reţinut că părţile s-au mutat împreună în imobil, relaţia lor degradându-se treptat, în prezent existând o permanentă stare de tensiune, nocivă pentru starea de sănătate precară a reclamantei.

Apreciind că pârâţii nu justifică un titlu locativ asupra imobilului pe timpul vieţii reclamantei şi că aceştia nu au dreptul de a folosi imobilul asupra căruia au un drept de nudă proprietate, pentru evitarea degradării relaţiilor dintre părţi într-o aşa măsură încât contractul de întreţinere să nu mai poată fi salvat, judecătoria a dispus admiterea acţiunii cu evacuarea pârâţilor din imobil.

Sub aspectul acţiunii reconvenţionale, s-a apreciat că cererea vizând constatarea investiţiilor aduse de pârâţi imobilului în litigiu este inadmisibilă raportat la art. 111 Cod procedură civilă, scopul urmărit de reclamanţii reconvenţionali putând fi eventual realizat prin procedura asigurării dovezilor reglementată de dispoziţiile art. 253-241 Cod procedură civilă şi nicidecum prin promovarea unei cereri ce vizează constatarea unei situaţii de fapt de către instanţă.

Admiţându-se excepţia inadmisibilităţii acţiunii reconvenţionale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta reconvenţională prin întâmpinare nu a mai fost analizată.

În baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunţarea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali la judecarea cererii vizând instituirea unui drept de retenţie, făcându-se aplicare disp. art. 274 Cod procedură civilă sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel pârâţii, aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, schimbarea în parte a acestuia, sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii principale in sensul respingerii acesteia.

Prin decizia civilă nr. 49/A/2008, Tribunalul Alba a respins apelul declarat de pârâţii S.M. şi S.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 728/2007 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 294/191/2007.

Au fost obligaţi apelanţii la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei reclamante în sumă de 1300 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut şi motivat următoarele:

În mod greşit susţin apelanţii că instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.

Instanţa a fost investită cu soluţionarea unei cereri în evacuare pe lipsa titlului locativ, astfel că cercetarea aspectelor vizând culpa părţilor în deteriorarea relaţiilor dintre aceştia, modalitatea în care s-a prestat întreţinerea, etc. sunt chestiuni care exced temeiului legal invocat în motivarea acţiunii, acesta fiind raţionamentul pentru care s-a apreciat că nu se impune a  se analiza şi a se reţine căreia din părţi îi aparţine crearea climatului tensionat, câtă vreme în cauză se discută o anumită problemă de drept şi nu respectarea clauzelor contractuale.

Apelanţii au calitatea de nuzi proprietari asupra imobilului în litigiu, aspect ce nu le conferă neapărat un drept locativ, aceştia având doar un drept de dispoziţie asupra bunului şi care îi obligă de a nu-l stânjeni pe uzufructuar (în speţă pe reclamanta intimată) în exercitarea dreptului acesteia de uzufruct, respectiv în exercitarea atributelor posesiei şi folosinţei.

Astfel, în mod corect prima instanţă a apreciat că pentru salvarea contractului se impune măsura evacuări apelanţilor din imobil.

De altfel, locuirea în comun nu este de esenţa, ci cel mult de natura contractului de întreţinere, iar obligaţia de întreţinere a intimatei poate fi executată de apelanţi nu doar prin locuirea acestora împreună cu întreţinuta, cu atât mai mult  cu cât apelanţii mai deţin în proprietate un apartament în aceeaşi localitate, apartament compus din două camere, înscris în CF 1259 Blaj sat, astfel cum rezultă din contractul de credit bancar nr. 248/2005 depus la fila 50-52 din dosarul instanţei de fond.

Aşa fiind, împrejurarea că intimata nu-i mai tolerează pe apelanţi în imobil, nu înseamnă că aceasta urmăreşte a-i împiedica pe viitor la îndeplinirea obligaţiei de întreţinere pe care şi-au asumat-o prin contract, mai cu seamă că nici un moment intimata nu a contestat buna întreţinere de care beneficiază din partea apelanţilor.

Sigur că în viitor, după evacuarea întreţinătorilor, dacă intimata va iniţia o acţiune în rezoluţiunea contractului de întreţinere, se va analiza în cadrul acelui proces modul cum apelanţii au înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale ulterior evacuării acestora din imobil.

Evident că o conduită de refuz a intimatei de a primi întreţinerea va fi sancţionată de instanţă şi va certifica motivul promovării acţiunii în evacuare de faţă, dar, cel puţin la acest moment, nuda proprietate de care beneficiază apelanţii nu le conferă un drept locativ asupra imobilului în litigiu, motiv pentru care cererea în evacuare cu care a fost investită instanţa de fond se apreciază că a fost corect soluţionată în sensul admiterii acesteia, urmând ca hotărârea astfel pronunţată să fie menţinută ca efect a respingerii ca nefondat a apelului civil de faţă conform art. 296 Cod procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei în sumă de 1300 lei reprezentând onorariu de avocat dovedite prin chitanţă depusă la dosar.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâţii invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.

În expunerea criticilor recurenţii arată următoarele:

- instanţa de apel a respins probaţiunea testimonială, deşi apelul este devolutiv. A refuzat să acorde termen pentru studiul întâmpinării, încălcând grav dreptul la apărare.

Prin simpla repetare a motivării anterioare şi refuzul de a respecta dreptul la apărare, instanţa de apel nu a judecat în fond apelul, astfel că se impune casarea deciziei cu trimitere la instanţa de apel pentru completarea probaţiunii.

- cele două hotărâri sunt greşite, nelegale şi netemeinice întrucât instanţele de fond şi apel nu privesc legea în finalitatea ei, obiectul acţiunii reclamantei este o acţiune de evacuare în cazul special al contractului de întreţinere în care întreţinutul, care are uzufructul imobilului şi nu se plânge că întreţinerea nu este conform convenţiei, formulează cerere de evacuare a întreţinătorilor care sunt nuzi proprietari ai imobilului.

În contractul de întreţinere uzufructul este prevăzut ca măsură de siguranţă pentru intimată, dar dacă voinţa părţilor a fost de coabitare, schimbarea voinţei reclamantei fără nici un motiv şi fără nici o culpă din partea întreţinătorilor nu poate fi primită decât ca o acţiune exercitată de rea credinţă. Instanţele de fond trebuiau să afle care este cauza acestei cereri a reclamantei.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Prin decizia civilă nr.281 din 19 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul  reţinând următoarele:

E de necontestat că recurenţii sunt nuzi proprietari, iar reclamanta intimată este uzufructuara imobilului din care s-a dispus evacuarea de către instanţele de fond.

Uzufructul s-a constituit indirect pentru reclamanta intimată, pe cale de retenţiune, prin contractul de întreţinere încheiat cu recurenţii, prin înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu din conţinutul căruia au fost desprinse şi reţinute pentru înstrăinător atributele de posesie şi folosinţă a bunului.

Corespunzător atributelor de posesie şi folosinţă din conţinutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obţine posesia bunului, de a o exercita paşnic şi nestingherit şi dreptul de a folosi exclusiv bunul şi de a-i culege fructele în deplină proprietate în conformitate cu dispoziţiile art. 521-538 Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 539 Cod civil, proprietarul nu poate prin faptul său  nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului.

Nudul proprietar are asupra bunului doar dreptul de dispoziţie, fiind obligat să respecte dreptul de uzufruct până la stingerea lui.

Prin urmare, în speţă, nu prezintă relevanţă nici un aspect invocat de recurenţi.

Uzufructuara, intimata reclamantă, îşi poate apăra dreptul exclusiv de posesie şi folosinţă asupra imobilului inclusiv pe calea acţiunii în evacuare a recurenţilor – nuzi proprietari fără să justifice acest fapt. Prin urmare, instanţele de fond nu aveau obligaţia de a cerceta care este motivul pentru care solicită reclamanta evacuarea.

Nu prezintă relevanţă în speţă dacă există sau nu culpă din partea nuzilor proprietari, întrucât aceştia din urmă sunt obligaţi să respecte dreptul de uzufruct al reclamantei.

Nuzii proprietari au fost toleraţi în imobilul asupra căruia reclamanta are un drept de uzufruct.

Este dreptul uzufructuarei de a folosi bunul în mod exclusiv şi de a solicita instanţei obligarea nuzilor proprietari să-i respecte acest drept, chiar prin evacuarea acestora din imobil.

Astfel susţinerea recurenţilor că instanţa de apel nu a soluţionat fondul nu poate fi primită. Probaţiunea testimonială nu era utilă şi pertinentă soluţionării cauzei şi în mod corect nu a fost încuviinţată de către instanţă.

În faţa instanţei de apel intimata reclamantă a formulat întâmpinare şi pe care a depus-o la dosar în termenul procedural statuat de dispoziţiile art. 289 alin 2 Cod procedură civilă teza ultimă, astfel că nu pot fi primite susţinerile recurenţilor referitoare de dreptul de apărare cu atât mai mult cu cât prin întâmpinare nu s-au invocat excepţii şi nici cereri noi.

Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt întrunite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat  recursul, decizia atacată fiind legală.