Înşelăciune în convenţii. Lipsa motivelor de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia de condamnare

Înşelăciune în convenţii. Lipsa motivelor de fapt şi de drept  pe care se sprijină  soluţia  de condamnare. Nelegalitate.

Condamnarea, în apel a inculpatului  pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fără a  administra probe şi fără a arăta temeiurile  de fapt şi  de drept de natură  a convinge asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei adoptate supune decizia cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală.

Secţia penală – Decizia penală nr. 226/24 aprilie 2008

Prin sentinţa penală nr. 1413/2003 d Judecătoriei Deva s-a dispus  condamnarea inculpatului J.E.  la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru  săvârşirea infracţiunii prevăzută  de art. 215 alin. 2,3 Cod penal; art. 290 alin. 1 cu art.41 alin.2 Cod penal; art.291 Cod penal şi art. 25 raportat la art. 292 Cod penal  cu art. 41 alin. 2  Cod penal.

În  baza  art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b Cod procedură  penală,  inculpatul J.E.  fost achitat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215  alin. 1,2,3 Cod  penal ( partea vătămată T.V. şi T.Y.)

Acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.

În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune  de sub învinuirea căreia inculpatul a fost achitat,  s-a motivat că acţiunile inculpatului nu pot  angaja răspunderea penală, întrucât vânzarea autoturismului  către partea vătămată se circumscrie sferei raporturilor juridice de natură civilă.

Împotriva sentinţei  a declarat apel Parchetul şi părţile  civile T.V. şi T.Y.

Prin decizia penală nr. 573/A/2004 a Tribunalului Hunedoara au  fost admise apelurile Parchetului şi al părţilor civile  T. V. şi T.Y. desfiinţându-se hotărârea penală atacată  cu consecinţa condamnării inculpatului  şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de  art.215 alin. 1,2,3  Cod penal în dauna părţii vătămate sus arătate.

Decizia  adoptată în apel  a fost atacată cu recurs  de către inculpatul J.E. ,  pe motivul lipsei  considerentelor de fapt şi de drept  ce au condus la stabilirea vinovăţiei.

Recursul este fondat.

Instanţa de apel  nu a motivat hotărârea  de  condamnarea inculpatului de fapta de înşelăciune  în dauna  părţilor vătămate T.V. şi T.Y.,  sub aspectul expunerii temeiurilor de fapt şi de drept,  de natură a convinge  despre legalitatea şi temeinicia  soluţiei adoptate.

Nemotivarea şi motivarea insuficientă reprezintă motiv de casare, deoarece statul de drept nu acceptă pronunţarea unei hotărâri discreţionare, iar  din perspectiva jurisprudenţei  CEDO, existând  două hotărâri  contrare, de  condamnare în primă instanţă  şi  de achitare în apel, nu se poate accepta o motivare neexplicită, prin simpla enunţare  a vinovăţiei.

Recursul a  fot admis, iar decizia  penală casată conform  art.385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală cu  consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare  aceleaşi instanţe de apel, Tribunalul Hunedoara.

Domenii speta

Spete similare