Procedura insolvenţei. Plan de distribuire. Contestaţie. Admisibilitate

Procedura insolvenţei. Plan de distribuire. Contestaţie. Admisibilitate

Art.72 şi 74, art.123  din Legea nr. 85/2006

Creditorul G. I. nu a contestat Planul de distribuire nr.251/19.09.2011, prin care creanţa sa totală de 133.652 lei (din care 96.900 lei sume aportate înainte de intrarea în procedura insolvenţei şi 37.562 lei sume aportate după intrarea în procedura insolvenţei) a fost cuprinsă la poziţia art.123 pct.9, creanţe subordonate şi nici nu atacat sentinţa nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de distribuţie nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei sale la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate.

Or, după intrarea în autoritate de lucru judecat a sentinţei nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de distribuţie nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei creditorului G.I. la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate, acesta a contestat Planul de distribuire refăcut, nr.251/11.11.2011, întocmite tocmai ca urmare a acestei sentinţe irevocabile.

(Decizia nr. 991/R-com/18 Aprilie 2012)

Prin sentinţa nr.1840/21 decembrie 2009 pronunţată în dosarul nr.4068/90/2009, Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. D. S.R.L., iar prin sentinţa nr.140/25 ianuarie 2011 s-a dispus trecerea la procedura falimentului şi dizolvarea societăţii debitoare.

În urma valorificării parţiale a bunurilor din averea debitoarei la data de 14 noiembrie 2011 lichidatorul N. NS SPRL a depus la dosar planul de distribuţie a fondurilor obţinute în etapa a doua de valorificare.

Împotriva acestui plan a formulat contestaţie creditorul G. I.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că reclamantul creditor a fost înscris în tabelul preliminar al creanţelor cu suma de 96.090 lei reprezentând credite acordate debitoarei anterior deschiderii procedurii. După trecerea la faliment creditorul a fost trecut în tabelul suplimentar cu suma de 37.562 lei reprezentând împrumuturi către debitoare după deschiderea procedurii.

Prin planul de distribuţie ce face obiectul prezentului litigiu lichidatorul a apreciat că în ce priveşte creanţa contestatorului aceasta se încadrează în totalitate la punctul 9 al art.123 din Legea nr.85/2006 deşi creditele acordate după deschiderea procedurii se încadrează la punctul 3 al art. 123 indiferent de calitatea creditorului.

Creditorii B. M., S.C. T. IFN S.R.L. şi B.R.D.- Sucursala Vâlcea precum şi lichidatorul au solicitat respingerea contestaţiei  arătând că încadrarea efectuată de către lichidator a fost corectă.

Tribunalul Vâlcea, Secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr.307/6 februarie 2012, a admis contestaţia şi a dispus anularea planului de distribuţie din 14 noiembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Contestatorul figurează în tabelul preliminar cu suma de 96.090 lei contravaloare aport propriu iar în tabelul suplimentar cu suma de 133.652 lei , sumă cu care figurează şi în tabelul definitiv consolidat.

Deşi potrivit art.72 şi 74 din Legea nr. 85/2006 tabelul creditorilor trebuie să cuprindă printre altele şi prioritatea, adică rangul de preferinţă prevăzut de art.123, lichidatorul a menţionat în tabelele creditorilor numai calitatea creanţei (garantată, chirografară, bugetară etc.) fără a preciza şi rangul de preferinţă.

Prin planul de distribuţie atacat lichidatorul precizează ordinea de prioritate, creanţa contestatorului fiind încadrată în totalitate la punctul 9 al art.123 cu motivarea că creditorul este unic asociat al debitoarei.

Or, a arătat tribunalul, suma pretinsă de către creditor este compusă din două creanţe cu regim distinct, suma de 96.090 lei creditări anterioare deschiderii procedurii şi suma de 37.562 lei creditări ulterioare deschiderii procedurii, aspect recunoscut de ceilalţi creditori şi de către lichidator aşa după cum rezultă din preambulul hotărârii.

Potrivit art.123 din Legea nr.85/2006, creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii se înscriu la punctul 3 din ordinea de prioritate a plăţilor prevăzută de acest articol de lege. Punctul 3 al art.123 nu distinge după natura creanţei şi calitatea titularului ei ci după momentul naşterii dreptului de creanţă şi anume ulterior deschiderii procedurii; în consecinţă orice creanţă născută din creditări ulterioare deschiderii procedurii se înscrie la punctul 3 al art.123 fără distincţie dacă împrumutul este acordat de un terţ sau de un asociat al debitoarei.

În consecinţă, cum distribuţia nu respectă ordinea de prioritate prevăzută de art.123 din Legea nr.85/2006, în temeiul art.122 din aceeaşi lege tribunalul a admis contestaţia şi a anulat planul de distribuţie.

S-a apreciat de către judecătorul sindic că, deşi acest plan a fost întocmit în urma anulării altei distribuţii prin sentinţa nr.1789/3 octombrie 2011 pronunţată în dosarul de insolvenţă, hotărârea anterioară nu a statuat şi asupra creanţei contestatorului din prezenta cauză, instanţa nefiind învestită în acest sens.

Împotriva sentinţei nr.307/6.02.2012 a formulat recurs lichidatorul judiciar Nicom NS SPRL Rm.Vâlcea, criticând-o în sensul ca fiind dată cu aplicarea eronată a prevederilor art.123 din Legea nr.85/2006, privind distribuirea creanţelor, care la punctul 9 „creanţe subordonate” nominalizează creanţele asociaţilor debitoarei, aceştia putându-se îndestula numai după satisfacerea celorlalţi creditori.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată că lichidatorul judiciar a susţinut netemeinicia contestaţiei formulate de G. I., invocând prevederile art.123 pct.9 „creanţe subordonate”, în care se încadrează „creanţele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social (...)”, solicitând respingerea contestaţiei, însă instanţa de judecată a reţinut că suma de 37.562 lei, aportată debitoarei D. S.R.L., după intrarea în insolvenţă de către asociatul unic G. I. se încadrează în prevederile art.123 pct.3, dispunând anularea Planului de distribuire nr.251/11.11.2011, întocmit în baza sentinţei nr.1789/3.10.2011.

Recurentul susţine că G. I. nu a contestat Planul de distribuire etapa II-a faliment, nr.251/19.09.2011, prin care creanţa sa totală de 133.652 lei (din care 96.900 lei sume aportate înainte de intrarea în procedura insolvenţei şi 37.562 lei sume aportate după intrarea în procedura insolvenţei) a fost cuprinsă la poziţia art.123 pct.9, creanţe subordonate, ci a contestat Planul de distribuire refăcut, nr.251/11.11.2011, care a avut la bază sentinţa nr.1789/3.10.2011, rămasă definitivă şi irevocabilă, care a validat Planul de distribuire prin care creanţa contestatarului a fost evidenţiată la art.123 pct.9 din Legea nr.85/2006.

Prin decizia nr.991/R-Com din 18 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul formulat de lichidatorul judiciar N. NS SPRL RM.VÂLCEA, lichidator judiciar al debitoarei S.C. D. S.R.L., împotriva sentinţei nr.307/6.02.2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr.4068/90/2009/a3, intimată fiind debitoarea S.C. D. S.R.L. şi contestatorul G.I. A fost modificată sentinţa în sensul respingerii contestaţia la planul de distribuire.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, obiectul prezentei cauze îl formează contestaţia la planul de distribuire fonduri etapa II depus la dosarul cauzei la data de 14.11.2011 de către lichidator, plan întocmit ca urmare a anulării, prin sentinţa nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, a planului de distribuţie nr.251/19.11.2011.

Prin această sentinţă, judecătorul sindic a statuat cu privire la creanţa creditorului G. I., contestator în prezenta cauză, că aceasta „provine dintr-un împrumut acordat debitoarei prin contractul de împrumut din 8.08.2009. Cum creditorul G. I. era la momentul împrumutului asociatul unic al debitoarei (aşa cum este de altfel şi în prezent) creanţa acestuia se plasează în ordinea de repartiţie la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate.”

Judecătorul sindic a mai reţinut: „creanţele creditorilor B. M. şi SC P. SRL trebuiau plasate la punctul 8 şi plătite numai după achitarea integrală a creanţelor de la punctul 7, iar creanţa creditorului G. I. trebuie plasată la punctul 9 al art.123”.

Creditorul G. I. nu a contestat Planul de distribuire nr.251/19.09.2011, prin care creanţa sa totală de 133.652 lei (din care 96.900 lei sume aportate înainte de intrarea în procedura insolvenţei şi 37.562 lei sume aportate după intrarea în procedura insolvenţei) a fost cuprinsă la poziţia art.123 pct.9, creanţe subordonate şi nici nu atacat sentinţa nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de distribuţie nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei sale la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs creditorii B. M. şi B.R.D. Groupe Societe Generale S.A., iar prin decizia nr.239/R-COM/30.01.2012 recursul a fost respins, cu substituirea motivării judecătorului sindic, însă sub alte aspecte decât cele vizând înscrierea creanţei creditorului G. I. la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate, aspect necontestat şi care astfel a intrat în puterea lucrului judecat.

Or, după intrarea în autoritate de lucru judecat a sentinţei nr.1789/3.10.2011 a Tribunalului Vâlcea, Secţia a II-a civilă, pronunţată de către judecătorul sindic, de anulare a planului de distribuţie nr.251/19.11.2011, prin care s-a statuat asupra înscrierii creanţei creditorului G.I. la punctul 9 al art.123, respectiv în categoria creanţelor subordonate, acesta a contestat Planul de distribuire refăcut, nr.251/11.11.2011, întocmite tocmai ca urmare a acestei sentinţe irevocabile.

Prin urmare, în mod netemeinic s-a apreciat de către judecătorul sindic că sentinţa nr.1789/3.10.2011 nu a statuat şi asupra creanţei contestatorului din prezenta cauză, instanţa nefiind învestită în acest sens.

Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.2 C.proc.civ., a fost admis recursul şi a fost modificată sentinţa, în sensul că a fost admis recursul şi modificată sentinţa în sensul respingerii contestaţia la planul de distribuire.

Domenii speta

Spete similare