Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2009, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea a chemat în judecată pe pârâţii Organizaţia ,,sos Satul Copiilor Cisnădie”, b.c. şi b.f., solicitând ca prin hot...

Prin cererea înregistrata la data de 16 iunie 2009, reclamanta Directia

Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vâlcea a chemat în

judecata pe pârâtii Organizatia ,,SOS Satul Copiilor Cisnadie”, B.C. si B.F.,

solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna pentru minorii

B.C.A. si B.I., înlocuirea masurii de plasament de la Centrul pentru copilul

abuzat, neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea cu

masura de plasament la Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie din cadrul

Organizatiei SOS Satele Copiilor România, începând cu data de 15 iunie 2009,

precum si delegarea exercitiului drepturilor parintesti în favoarea organizatiei,

pe toata durata plasamentului.

În motivarea  cererii s-a sustinut în esenta de catre reclamanta, ca fata de

situatia de abuz si neglijenta în care se aflau cei doi minori, s-a instituit de catre

directie plasamentul în regim de urgenta la Centrul pentru copilul abuzat,

neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea, masura de protectie fiind mentinuta,

întrucât, parintii desi  monitorizati de catre reprezentantii autoritatilor locale si

reprezentantii directiei,  au manifestat în continuare dezinteres fata de minori,

iar situatia lor materiala nu le permite asigurarea unor conditii minime de

crestere si educare pentru minori.

Din raportul întocmit de catre reprezentantii serviciului protectie de tip

rezidential, pentru cei doi minori a fost identificata alternativa unui serviciu

rezidential de tip familial - module familiale din cadrul Organizatiei SOS Satele

Copiilor Cisnadie, iar cu ocazia vizitarii de catre copii a centrului, acestia au

fost încântati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la aceasta

organizatie. S-a aratat ca în cadrul acestei organizatii copiii vor beneficia de un

climat adecvat unei cresteri si îngrijiri armonioase în raport cu nevoile lor, de o

educatie si supraveghere permanenta si de asistenta de tip familial.

Fiind audiat în Camera de Consiliu, minorul B.C.A. a mentionat ca este bine

îngrijit în centrul de plasament pentru minori, însa si-ar dori un climat mai

familial, respectiv întoarcerea la casa parinteasca si în localitatea sa, unde are

rude care s-ar putea ocupa si de îngrijirea sa si a fratelui sau.

Prin sentinta civila nr.703/MIF din 13 iulie 2009, Tribunalul Vâlcea a admis

cererea, a înlocuit masura plasamentului minorilor B.C.A., nascut la data de 08

iulie 1999, în Râmnicu Vâlcea, CNP 1990708385642 si B.I., nascut la data de

11 mai 2004 în Râmnicu Vâlcea, CNP 5040511385595, din parintii B.C., CNP

1670918384023 si B.F., CNP 2760528381272, de la Centrul pentru copilul

abuzat, neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea, cu

masura plasamentului celor doi minori la Organizatia SOS Satul Copiilor

Cisnadie, judetul Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele Copiilor România,

începând cu data de 20 iulie 2009,  exercitiul drepturilor parintesti privind pe cei

doi minori fiind  delegat catre Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie, judetul

Sibiu, începând cu data de 20 iulie 2009, pe toata durata plasamentului.

În adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut, în esenta, ca minorul care si-a

putut exprima vointa potrivit legii, are nevoie de un cadru familial mai dezvoltat

pentru crestere, educare si integrarea sa în societate, iar din raportul întocmit

de catre reprezentantii serviciului protectie de tip rezidential s-a retinut ca,

acestia au fost încântati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la

aceasta organizatie, iar cu ocazia vizitarii  centrului.  În cadrul acestei

organizatii copiii pot beneficia de un climat adecvat unei cresteri si îngrijiri

armonioase în raport cu nevoile lor, de o educatie si supraveghere permanenta

si de asistenta de tip familial.

Asupra dispozitiilor legale relevante, tribunalul a constatat ca potrivit

dispozitiilor din  Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, privind protectia si

promovarea drepturilor copilului, este  în interesul celor doi minori sa

beneficieze de conditiile mai bune oferite de organizatia de tip privat.

Art. 113 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 statueaza ca „organismele private

care pot desfasura activitati în domeniul protectiei drepturilor copilului si al

protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara scop

patrimonial, constituite si acreditate în conditiile legii”, iar Organizatia SOS

Satul Copiilor Cisnadie, judetul Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele

Copiilor România a obtinut licenta de functionare pentru serviciul respectiv,

eliberata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului,

conform art. 115 din aceasta lege.

În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectarea

termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta B.F., pe care a

criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând urmatoarele:

Masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai impune,

situatia prevazuta de art. 56 lit. c) neregasindu-se în cauza, conditia nefiind

îndeplinita nici la momentul luarii masurii si cu atât mai mult la acest moment.

Art. 89 din Sectiunea III a Legii nr. 272/2004 defineste situatia de abuz asupra

copilului, dar si pe aceea de neglijare,  conditii prevazute de legiuitor ce nu

sunt îndeplinite în cauza, iar ancheta sociala nu a dovedit o stare de pericol

pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri,  conflictele

mentionate în acest înscris  vizându-i  pe cei doi parinti, care sunt divortati.

Nicaieri nu s-a mentionat faptul ca vreunul dintre ei se comporta violent cu

minorii sau ca astfel de incidente se produc în prezenta copiilor, producând

astfel traume emotionale puternice, iar consumul de alcool al tatalui, desi nu

poate fi negat, nu a dus niciodata la punerea în pericol a vietii celor doi minori,

reclamanta neafirmând niciodata ca pe fondul consumului atitudinea si

comportamentul tatalui este unul violent fata de copii.

S-a mai sustinut ca situatia materiala precara ori cea locativa modesta – cei doi

copii locuiau în mediul rural împreuna cu parintii si bunicii paterni – nu este de

natura a determina o astfel de masura, iar organele abilitate din cadrul

comunitatilor locale au obligatia de a sprijini parintii aflati în astfel de situatii, de

a le oferi posibilitatea de a beneficia de ajutoare materiale ori de a fi inclusi în

programe speciale de sprijinire a parintilor confruntati cu astfel de probleme, ori

aflati în situatii grele în care nu par sa faca fata.

Pârâta a aratat ca trebuie avuta în vedere si manifestarea minorului audiat,

care doreste sa se întoarca la parinti, relatiile dintre acestia fiind bune, este

apropiat atât de mama cât si de tata si nu exista indicii ca ar fi supus unor

abuzuri care sa-i puna în pericol sanatatea fizica sau psihica, existând doar

unele dificultati materiale.

Cu toata situatia familiara existenta si divortul intervenit, niciodata mama nu a

neglijat sau s-a dezinteresat de soarta celor doi minori, neexistând probe ale

unor eventuale parasiri de domiciliu, abandon ori astfel de acte care sa puna în

pericol sanatatea minorilor, iar potrivit  art.30 din Legea nr.272/2004, copilul

are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii

trebuie sa se îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie

sa exercite drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale

statului este una complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii

pentru a aduce la îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si

alternativ ar trebui sa aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a

plasamentului.

Potrivit art.107 din aceeasi lege, pentru a preveni separarea copilului de parinti

si pentru asigurarea protectiei speciale organele abilitate trebuie sa apeleze si

la servicii de zi pentru a asigura mentinerea ori refacerea capacitatii parintilor si

copililor de a depasi eventuale situatii particulare.

A mai sustinut recurenta-pârâta ca masura plasamentului este una alternativa

si provizorie, care în acest moment nu se mai impune, si cu toate ca nu s-a

facut o astfel de cerere potrivit legii instanta era obligata a lua în discutie si

eventual chiar a dispune reintegrarea minorilor în domiciliul parintilor si de a

renunta astfel la masura plasamentului de urgenta ori în regim rezidential.

Concluzionând, recurenta a sustinut ca instanta de fond trebuia sa aiba în

vedere dispozitiile art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004, în sensul în care

plasarea într-un centru din alt judet  împiedica parintii de a avea legaturi cu

minorii si astfel s-ar produce alte prejudicii având în vedere situatia particulara,

faptul ca între acestia sunt relatii bune, se viziteaza regulat, mentinând

legaturile firesti, parintii nefiind decazuti din drepturi asa încât aceasta masura

poate sa îi priveze în concret de aceste drepturi.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului si modificarea

sentintei atacate în sensul respingerii cererii formulate de D.G.A.S.P.C. Vâlcea.

Intimata-reclamanta, prin întimpinare, a solicitat respingerea recursului si a 

aratat ca motivele pentru care s-a luat masura plasamentului subzista  în

continuare, din ancheta sociala efectuata rezultând aceeasi situatie conflictuala

generata de consumul excesiv de alcool al tatalui, precum si  lipsa unor minime

conditii locative pentru minori. În aceste conditii, nu este posibila reintegrarea

minorilor în familia naturala, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre parinti nu si-

a manifestat dorinta de a-si asuma  responsabilitatea cresterii si îngrijirii

copiilor lor.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

O prima critica formulata de recurenta a vizat aplicarea gresita a dispozitiilor

art.56 lit.c)  din Legea nr.272/2004, situatia prevazuta neregasindu-se în

cauza, iar masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai

impune. Ca argumente în sustinerea acestui motiv de recurs, s-a aratat ca

minorii nu au fost abuzati si nici neglijati, iar ancheta sociala nu a dovedit o

stare de pericol pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri,

conflictele mentionate în acest înscris vizându-i pe cei doi parinti, care sunt

divortati. Consumul de alcool al tatalui si situatia materiala precara ori cea

locativa modesta nu este de natura a determina o astfel de masura, iar

organele abilitate din cadrul comunitatilor locale au obligatia de a sprijini parintii

aflati în astfel de situatii, de a le oferi posibilitatea de a beneficia de ajutoare

materiale ori de a fi inclusi în programe speciale de sprijinire a parintilor

confruntati cu astfel de probleme, ori aflati în situatii grele în care nu par sa

faca fata.

Trebuie avuta în vedere si manifestarea minorului audiat care doreste sa se

întoarca la parinti, si potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa

creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care, potrivit legii, trebuie sa se

îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite

drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este

una complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru a aduce

la îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar trebui sa

aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.

Aceasta critica, asa cum a fost argumentata, este neîntemeiata prin raportare

la materialul probator administrat la instanta de fond, din care rezulta ca nu s-

au schimbat conditiile care au dus la luarea masurii plasamentului, atât sub

aspect material cât si al comportamentului celor doi parinti, care nu si-au

manifestat intentia de a reintegra copiii în familia naturala, singura nemultumire

fiind aceea ca nu doresc ca minorii sa fie integrati în cadrul serviciului

rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, ci mentinerea în

Centrul pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul

D.G.A.S.P.C. Vâlcea, deoarece nu au conditii  de crestere si educare a

minorilor (declaratie recurenta fila 24  fond).

În calea de atac, recurenta nu a produs probe noi care sa schimbe situatia de

fapt retinuta de prima instanta, iar înscrisurile depuse în recurs de intimata

contureaza o alta atitudine a recurentei fata de masura dispusa de tribunal.

Astfel, ulterior criticarii sentintei pronuntate de prima instanta, au fost întocmite

mai multe înscrisuri, respectiv raportul privind situatia copiilor, din 14.09.2009,

minuta întâlnirii din 16.09.2009, în prezenta asistentului social, declaratia si

chestionarul recurentei din 16.09.2009, ancheta sociala din 24.09.2009, din

care rezulta acordul acesteia pentru mentinerea masurii plasamentului la

Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de cei doi minori, pâna la

îmbunatatirea situatiei materiale si familiale, precum si dorinta copilului audiat

de a ramâne în aceasta locatie.

Este adevarat ca, potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa creasca

alaturi de parintii sai, însa în cauza de fata, asa cum a retinut si instanta de

fond,  este în interesul celor doi minori sa fie mentinuti în cadrul serviciului

rezidential al  Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de situatia

familiala si recunoasterea expresa a mamei ca în prezent nu se poate îngriji de

cresterea si educatia lor.

O alta critica a vizat aplicarea gresita a dispozitiilor art.60 alin.3 din Legea

nr.272/2004, în sensul în care plasarea  într-un centru din alt judet împiedica

parintii de a avea legaturi cu minorii si astfel s-ar produce alte prejudicii având

în vedere situatia particulara, faptul ca între acestia sunt relatii bune, se

viziteaza regulat, mentinând legaturile firesti, parintii nefiind decazuti din

drepturi asa încât aceasta masura poate sa îi priveze în concret de aceste

drepturi.

Critica s-a constatat a fi nefondata, deoarece aceasta masura de plasament a

fost agreata ulterior declararii recursului de catre mama si minor, achiesând

practic la solutia pronuntata, iar problema eventualelor cheltuieli generate de

deplasarea la noul centru de plasament aflat în alt judet, este rezolvata prin

decontare de catre serviciul de asistenta sociala a cheltuielilor de transport,

asa cum rezulta din minuta întocmita la data de  16.09.2009.

Fata de considerentele mai sus expuse, potrivit dispozitiilor art.3041 si 312 Cod

procedura civila recursul a fost respins ca nefondat, fiind în interesul minorilor,

asa cum corect a retinut prima instanta, sa se mentina masura plasamentului si

sa fie integrati în cadrul serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele

Copiilor Cisnadie.

7. Motivarea superficiala a deciziei este asimilata cu nemotivarea ei, fiind

încalcate disp. art.261 alin.5 Cod procedura civila, ceea ce conduce la casarea

deciziei, pentru necercetarea fondului

Art. 312 alin.5 teza I Cod procedura civila

Din motivarea lapidara si superficiala, rezulta ca instanta de apel nu a facut o

analiza proprie a probelor administrate, neexistând o constatare directa si

proprie a acestei instante, care se rezuma doar, la a prelua câteva idei din

motivarea instantei de fond, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului

cauzei, fiind incidente în cauza dispozitiile art. 312 alin.5 teza I Cod procedura

civila, impunându-se casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Vâlcea.

(Decizia civila nr.1958/R-MF din 17 decembrie  2009)

Domenii speta

Spete similare