Furt de folosinţă. Infracţiunea prevăzută de art. 86 al. 1 din oug 195/2002. Despăgubiri civile reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului avariat.

Furt de folosinţă. Infracţiunea prevăzută  de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002. Despăgubiri civile reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului avariat.

Conform deciziei nr. 29/2.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa investită cu judecarea acţiunii penale în cazul comiterii unei infracţiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană, fără a poseda permis de conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere, doar dacă nu a fost investită şi cu infracţiunea cauzatoare de prejudiciu, ceea ce în speţă s-a realizat, infracţiunea de furt fiind aptă de a fi considerată astfel, nu doar infracţiunea de distrugere.

 Secţia penală - Sentinţa penală nr. 513/10  septembrie  2009

Prin sentinţa penală nr. 127/04.05.2009 Judecătoria Mediaş în baza art. 208 al. 1, 4, art. 209 al. 1 lit. g, i, e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, art. 39 alin. 1, 2, 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de folosinţă în formă calificată.

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a, b, art. 39 alin. 1,2,4 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis.

În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal, art. 39 alin. 1, 2,4 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpatul s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a teza II-a lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile O.V. suma de 8.468 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria a reţinut în esenţă că în noaptea de 24/25 februarie 2009, prin efracţie, inculpatul a sustras microbuzul marca VW Transporter aparţinând părţii vătămate O.V., în scopul de a-l conduce pe drumurile publice, deşi nu poseda permis de conducere, iar în contextul arătat, a provocat un accident de circulaţie şi a părăsit locul accidentului fără să fi avut încuviinţarea organelor de poliţie.

Referitor la latura civilă, prejudiciul cauzat părţii vătămate O.V., determinat de avarierea autovehiculului sustras şi folosit de inculpat, a fost apreciat de instanţa de fond la suma de 8.468 lei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C.p.p. raportat la art. 998 Cod civil inculpatul a fost obligat la contravaloarea reparaţiilor pe care le necesită autovehiculul avariat, inculpatul fiind autorul faptei prejudiciale.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate, inculpatul C.I. a declarat în termenul legal, apel, iar prin decizia penală nr. 130/17 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 866/257/2009 a fost admis apelul declarat, hotărârea instanţei de fond a fost desfiinţată în parte cu consecinţa înlăturării dispoziţiei privind obligarea acesteia la plata către partea civilă O.V. a sumei de 8468 lei despăgubiri civile.

Acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.

S-a făcut aplicarea art. 350 Cod procedură penală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

În considerentele deciziei Tribunalul a reţinut următoarele că potrivit dispoziţiilor obligatorii ale deciziei nr. 29/2.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursului în interesul legii, instanţa investită cu judecarea acţiunii penale în cazul comiterii unei infracţiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană, fără a poseda permis de conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere, în ipoteza în care inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea cauzatoare de prejudiciu.

Drept consecinţă, având în vedere că în prezenta cauză, instanţa a fost investită doar cu judecarea infracţiunii de pericol a conducerii pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracţiune care prin natura ei nu este generatoare de prejudiciu, persoana vătămată prin efectele altor acte ale inculpatului, nu este îndreptăţită să se constituie parte civilă în cauză şi să alăture acţiunea civilă celei penale, în cadrul prezentului proces.

Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul C.I. şi partea civilă O.V.

Recursul Parchetului şi cel al părţii civile au fost apreciate fondate.

S-a apreciat că soluţia instanţei de apel se fundamentează, în mod eronat, pe o interpretare strictă şi limitativă a dispoziţiilor obligatorii a deciziei nr. 29/2.06.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată într-un recurs în interesul legii, având în vedere că dispoziţiile acestei decizii nu sunt aplicabile în speţa de faţă, iar Tribunalul nu a observat că în cauză circumstanţele cauzei diferă substanţial de aspectele de fapt şi de drept asupra cărora decizia nr. 29/2.06.2008 poartă.

 Este cât se poate de corectă interpretarea potrivit căreia reţinerea unor infracţiuni de pericol la legea circulaţiei nu pot genera obligaţii civile şi despăgubiri, neexistând o legătură puternică şi indubitabilă de cauzalitate între infracţiune şi rezultat.

Curtea a reţinut însă că în cazul de faţă acuzaţiile aduse inculpatului vizau, pe lângă cele ce se constituie în infracţiuni specifice la legea circulaţiei şi infracţiunea de furt, infracţiune de rezultat.

Curtea a constatat că în urma săvârşirii acestei infracţiuni, probată de altfel prin mijloacele de probă şi actele de la dosar, inculpatul a produs prin acţiunile sale rezultatul vătămător, astfel încât există o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, ca element esenţial al angrenării răspunderii civile delictuale.

 Faţă de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis recursurile Parchetului şi al părţii civile, a casat decizia penală atacată cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare