Funcţionar public în cadrul Primăriei şi Consiliului Local. Spor de loialitate şi fidelitate stabilit prin acordul colectiv de muncă . Inadmisibilitate.

Funcţionar public în cadrul  Primăriei şi Consiliului Local. Spor  de loialitate  şi fidelitate stabilit prin  acordul  colectiv de  muncă . Inadmisibilitate.

Acordurile  încheiate  anual  în baza prevederilor art.72  din Legea  nr.188/1999- republicată şi  completată - între  autorităţile  publice şi  sindicatele reprezentative  ale funcţionarilor  publici  nu pot cuprinde clauze referitoare  la stabilirea şi acordarea  sporurilor  de loialitate şi fidelitate  neavând  această  competenţă legală.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1331/CA/17  decembrie 2008

Prin sentinţa  civilă  nr.403/CA/25  iunie 2008 pronunţată  de Tribunalul Sibiu- Secţia Comercială  şi Contencios Administrativ în  dosarul nr. 1593/85/2008 a fost  respinsă acţiunea  formulată  şi  precizată  de sindicatul  salariaţilor din cadrul  Primăriei Mediaş în contradictoriu cu primarul Municipiului  Mediaş, Direcţia Fiscală Locală, Direcţia Asistenţă Socială, Direcţia Poliţia  Comunitară şi Serviciul Public Comunitar de  Evidenţă a Persoanelor - pentru  obligarea la plata sporului de loialitate  şi  fidelitate  stabilit prin  actul  adiţional  la Acordul  colectiv de  muncă.

În considerentele  acestei  sentinţe prima instanţă a reţinut  că  cererea reclamantului  nu este întemeiată întrucât  sporurile  de loialitate  şi fidelitate  acordate funcţionarilor  publici  din cadrul  autorităţilor  şi instituţiilor  pârâte  prin  actul adiţional nr. 3/01.08.2007 la Acordul  colectiv  de muncă – excede  cadrului  legal – funcţionarii publici având statul  legal  şi nu  contractual.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe – solicitând modificarea hotărârii atacate în  sensul admiterii acţiunii aşa  cum  a fost formulată  şi  precizată.

În dezvoltarea  motivelor de recurs  se arată  că sentinţa  primei  instanţe  este nelegală şi netemeinică întrucât măsurile cuprinse în Acordul  colectiv  de muncă  nu  vizează drepturile salariale ale funcţionarilor publici drepturi a  căror reglementare se face  prin  actele  normative  menţionate în  considerentele  sentinţei, ci drepturi de  natură  specială reglementate de  art.61  actual 72  din Legea nr. 188/1999 privind  Statutul  funcţionarilor publici prevedere  legală în baza  căreia  părţile au  negociat şi încheiat Acordul colectiv de  muncă  înregistrat  sub nr.168/2005 la D.M.P.D. Sibiu  acord  prelungit  şi modificat  prin  acte adiţionale succesive ultimul fiind cel înregistrat  sub nr.3159/21.08.2007 act prin care  au fost  redefinite măsurile luate iniţial la  articolul 41 din Acordul  colectiv de  muncă stabilind noi criterii de acordare a drepturilor  speciale reprezentând sporul  de fidelitate  şi loialitate  în cote  procentuale sporuri  care  vizează direct îmbunătăţirea condiţiilor la  locul  de muncă  şi menţinerea stabilităţii  în  instituţie astfel  că se încadrează în prevederile  legale menţionate şi nu  pot fi  confundate cu salariile care  urmează un regim  juridic cu totul  diferit şi sunt  finanţate  din Titlu 20 al  Bugetului local - cheltuieli  materiale  şi servicii.

În drept  sau  invocat  prevederile  art.304 pct.8 şi 9  din Codul  de procedură civilă.

Instanţa  de recurs prin  decizia  nr.1331/CA/17.12.2008 a respins  ca  nefondat  recursul reclamantului pentru următoarele considerente.

În data  de 01.08.2007 primarul municipiului Mediaş  a încheiat  cu Biroul executiv al  Sindicatului salariaţilor  din  Primăria  Mediaş – Actul  adiţional  nr.3 la Acordul  contract colectiv de muncă prin care sa convent  modificarea  art. 41 alin.2  lit. b  în sensul  acordării sporului de loialitate în  cuantum de 3%  din  salariul de bază a angajaţilor şi  sporul  de fidelitate  în procent  de 5-25% tot din  salariul de bază în raport  cu  vechimea în muncă.

Întrucât pârâţii  nu au pus  în aplicare  acest  acord  consemnat  în actul  adiţional reclamantul solicită obligarea pârâţilor  prin hotărâre  judecătorească  să îndeplinească obligaţia asumată  conform prevederilor art. 969 Cod civil şi art. 61  în prezent  art. 72 din  Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor  publici.

Potrivit dispoziţiilor  art.969 Cod civil  convenţiile  legal  făcute  au putere  de lege între părţile  contractante iar  potrivit  dispoziţiilor  art. 72 din  Legea nr. 188/1999 – republicată şi completată - autorităţile publice pot  să încheie  anual în condiţiile  legii acorduri cu  sindicatele  reprezentative  ale funcţionarilor publici, acorduri  care  să  cuprindă numai  măsuri referitoare  al : constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii  condiţiilor la locul  de muncă, sănătate şi securitatea în muncă, programul  zilnic  de lucru, perfecţionarea profesională şi alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.

Din prevederile  art.72 ale Legii nr.188/1999- republicată şi completată - nu rezultă  dreptul  de a negocia şi  cuprinde în contractul colectiv  de muncă sau acte adiţionale  la acest  contract clauze  cu privire  la  acordarea de către autoritatea angajatoare  a  sporului de loialitate şi fidelitate.

Atât  legea nr. 188/1999 privind Statutul  funcţionarilor publici cât şi Ordonanţele Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007 şi nr. 9/30 ianuarie 2008- privind  unele  măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi altor  drepturi  ale funcţionarilor publici nu  prevăd acordarea  în favoarea funcţionarilor  publici a sporului  de loialitate şi de fidelitate.

Prin urmare  cuprinderea  în  actul adiţional nr. 3 /2007 la Contractul  colectiv de  muncă a sporurilor de loialitate  şi  fidelitate nu este legală nefiind prevăzut de lege acest spor şi totodată pârâţii  neavând nici  competenţa legală  să  negocieze  şi să  includă aceste drepturi în acte  adiţionale la  contractul  colectiv de muncă  conform  art.72  din Legea  nr.188/1999.

Aşa  fiind, întrucât  convenţia  consemnată în actul adiţional  nr.3/01.08.2007 nu este legală, nu  are  nici  putere între părţile contractante conform prevederilor  art.969 Cod  civil  astfel  că  refuzul pârâţilor de a plăti sporul  de  loialitate şi  fidelitate este întemeiat şi ca urmare în mod corect  prima instanţă  a respins acţiunea.

În consecinţă, nefiind îndeplinit nici unul  din  motivele de recurs invocate Curtea de Apel în baza  art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat  recursul reclamantului.

Domenii speta

Spete similare