Plata indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă. Obligaţia salariatului de a depune certificatul medical la angajator, în original sau copie legalizată

Plata indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă. Obligaţia salariatului de a depune certificatul medical la angajator, în original sau copie legalizată.

Potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 plata indemnizaţiei pentru concediu medical se face de angajator pe baza certificatului medical depus în original. Indemnizaţiile de asigurări sociale cuvenite asiguraţilor care se regăsesc în doua sau mai multe situaţii prevăzute la art. 5 din Legea nr. 19/2000 şi care desfăşoară activitate în mai multe unităţi, fiind asiguraţi în fiecare conform legii, se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator sau de casa teritorială de pensii, dacă se vor depune certificatul medical în original şi celelalte acte necesare în vederea calculării şi achitării dreptului de asigurări sociale aferent venitului asigurat cel mai mare şi copiile legalizate, pentru restul situaţiilor.

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 153/05 februarie 2009

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. 1738/85/2008 reclamanta M.C.A. a chemat în judecată pârâtele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SIBIU şi CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE SIBIU ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta CJP la plata indemnizaţiei pentru concediu medical aferent perioadei 1.07.2005-31.12.2005 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care l-a avut încheiat cu Fundaţia Universitară A. M. Sibiu, iar pârâta CJAS să fie obligată la plata indemnizaţiei pentru concediu medical aferent perioadei 1.01.2006 – 24.08.2006 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care l-a avut încheiat cu Fundaţia Universitară A.M. Sibiu.

În motivarea acţiunii reclamata a susţinut că a avut încheiat un contract individual de muncă cu Universitatea L.B. din Sibiu pe durată nedeterminată, iar pentru anul universitar 2004/2005 a încheiat un contract individual de muncă cu timp parţial cu Fundaţia Universitară A. M.

La data de 5 iulie 2005, în urma unor complicaţii intervenite în urma naşterii din 1 iulie 2005, reclamanta a suferit un atac cerebral, urmat de o meningo-encefalită şi endocardită, ceea ce a impus o intervenţie chirurgicală pe cord deschis în vederea protezării.

Formularele  de concediu medical reclamanta le-a depus doar la locul de muncă unde a avut funcţia de bază, această unitate calculându-i indemnizaţia de concediu medical doar aferent veniturilor obţinute de la acest angajator.

Neplata indemnizaţiei aferent asigurărilor sociale plătite potrivit celui de al doilea contract de muncă încheiat cu Fundaţia Universitară A.M., a determinat formularea acţiunii

Pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat împotriva sa.

Se arată că reclamanta a depus la sediul pârâtei cerere de acordare a indemnizaţiei de concediu medical la care a anexat certificatele medicale în copie legalizată.

Pârâta a răspuns reclamantei că potrivit art. 72 din ordinul MSP nr. 60/2006 pentru persoanele asigurate care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurat, indemnizaţiile se plătesc de fiecare angajator. În această situaţie reclamanta trebuia să prezinte la angajator copie legalizată după certificatul de concediu medical, ceea ce reclamanta nu  a înţeles să facă astfel cum rezultă din însuşi conţinutul acţiunii.

Pârâta CJP Sibiu a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 plata indemnizaţiei se face de către angajator. Casele teritoriale de pensii calculează şi plătesc aceste drepturi asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. 1, pct. IV, V şi alin. 2, respectiv acelor persoane care aveau încheiate declaraţii/contracte de asigurare.

Pe fondul cauzei se arată că deşi pârâta poate prelua în plată anumite drepturi dacă riscul asigurat s-a petrecut în timpul unui contract de muncă, din certificatele medicale depuse rezultă că dreptul de asigurări sociale s-a născut ulterior expirării termenului pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 129 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 705/2008 Tribunalul Sibiu a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii şi a admis acţiunea formulată de reclamanta MSA, pârâta CJP fiind obligată la plata indemnizaţiei pentru concediu medical aferentă perioadei 01.07.2005-31.12.2005 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care reclamanta l-a avut încheiat cu Fundaţia Universitară A. M. din Sibiu, iar pârâta CJASS Sibiu a fost obligată la plata indemnizaţiei pentru concediu medical aferentă perioadei 01.01.2006-24.08.2008 pentru suma asigurată potrivit contractului de muncă pe care reclamanta l-a avut încheiat cu Fundaţia Universitară A.M. din Sibiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că  riscul asigurat, respectiv boala de care reclamanta a suferit s-a produs la data de 5 iulie 2005, anterior încetării contractului de muncă cu Fundaţia Universitară A. M. din Sibiu. Întrucât reclamanta a plătit contribuţia de asigurări sociale de sănătate, este îndreptăţită să beneficieze de indemnizaţia pentru concediul medical de la ambele locuri de muncă.

Deşi se reţine că reclamanta nu a depus certificatele de concediu medical la al doilea angajator, se menţionează că în prezent  nu o mai poate face deoarece raportul de muncă a încetat.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că nu i se poate imputa neîndeplinirea obligaţiei de a depune la cel de-al doilea angajator copiile certificate ale concediului medical deoarece starea în care în care au adus-o afecţiunile medicale poate fi considerată o situaţie de forţă majoră.

Potrivit art. 129 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la momentul producerii riscului asigurat, în cazul încetării raportului de muncă, plata drepturilor de asigurări sociale se preia în plată de casele judeţene de pensii şi asigurări sociale, plata urmând a fi efectuată din bugetul asigurărilor sociale.

Aceste dispoziţii au fost abrogate, iar potrivit OUG nr. 159/2005, art. 12, indemnizaţia pentru incapacitate de muncă se datorează până la încetarea stării de incapacitate sau până la pensionare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele CJP Sibiu şi CJAS Sibiu.

Prin recursul declarat, pârâta CJAS Sibiu a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii capătului de cerere formulat împotriva acestei instituţii.

În motivarea recursului se arată că prin obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru perioada 01.01.2006-24.08.2008, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamanta a solicitat plata indemnizaţiei numai până la 24.08.2006.

Pe de altă parte, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de concediu medical este lipsită de temei legal, deoarece prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că la al doilea angajator contestatoarea nu a mai avut contract de muncă din data de 31.07.2005.

Mai mult, Fundaţia Universitară A.M. în declaraţiile privind obligaţiile de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate nu a menţionat nominal reclamanta, pentru că aceasta nu mai avea calitatea de angajată la această instituţie din 31.07.2005.

CAS Sibiu  nu poate face plăţi în lipsa unor documente şi proceduri prevăzute de actele normative în vigoare.

Pârâta CJP Sibiu a solicitat prin recursul formulat modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate împotriva acestei instituţii.

Se susţine că sentinţa atacată este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii. Potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000 calculul şi plata indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. 1 lit.a se făcea, pe baza certificatului medical eliberat în condiţiile legii, de către angajator.

Pe luna  iulie 2005 reclamanta a beneficiat de drepturi salariale aferente contractului de muncă încheiat cu Fundaţia Universitară A.M., astfel că recurenta nu poate fi obligată pentru aceeaşi perioadă şi la plata indemnizaţiei de asigurări sociale.

Pentru perioada august – decembrie 2005 reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă obligatorie prevăzută de OMMSS nr. 340/2001, astfel încât pârâta nu poate fi obligată, pe această cale, să achite drepturile băneşti solicitate.

CURTEA, analizând sentinţa atacată, prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, reţine următoarele:

O primă critică vizează împrejurarea că la data producerii riscului asigurat reclamanta nu mai avea raporturi de muncă cu al doilea angajator – Fundaţia Universitară A.M. Această critică nu poate fi primită, deoarece potrivit contractului de muncă înregistrat la ITM Sibiu sub nr. 436336/2004 contractul individual de muncă al reclamantei cu Fundaţia Universitară A.M. a încetat la data de 31.07.2005.

Deşi data riscului asigurat nu poate fi stabilită cu certitudine din actele de la dosar, este evident că acesta s-a produs în cursul lunii iulie 2005 – deci în perioada în care reclamanta avea raporturi de muncă cu cel de-al doilea angajator – sens în care este şi biletul de trimitere nr. 167.

Este însă întemeiată critica referitoare la pronunţarea de către prima instanţă a unui plus petit, având în vedere că s-a admis capătul de cerere împotriva pârâtei CJAS Sibiu care a fost obligată la plata indemnizaţiei pentru concediu medical aferentă perioadei 01.01.2006-24.08.2008, în condiţiile în care reclamanta a solicitat aceste drepturi numai până la data de  24.08.2006.

În ceea ce priveşte susţinerea că pentru luna iulie 2005 reclamanta a primit drepturi de natură salarială, din actele de la dosar rezultă că într-adevăr în luna menţionată reclamanta a primit drepturi de natură salarială de la Fundaţia Universitară A.M. (cod de identificare 11910672, astfel cum rezultă din fişa depusă la dosarul de fond) în sumă de 700 lei pentru 21 de zile lucrate. Prin urmare, este evident că reclamanta nu a adus la cunoştinţa celui de al doilea angajator faptul că se afla în incapacitate de muncă, motiv pentru care a şi fost plătită conform contractului de muncă cu timp parţial.

Este întemeiată şi critica formulată de ambele recurente referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii reglementată de OMMSS nr. 340/2001.

Mai întâi trebuie reţinut că prin acţiunea formulată reclamanta recunoaşte că nu a depus în copie legalizată certificatul de concediu medical la al doilea angajator.

Prima  instanţa a reţinut sub acest aspect că reclamanta s-a aflat întru-un caz de formă majoră din cauza afecţiunilor medicale de care a suferit.

Potrivit Decretului Lege nr. 167/1958 forţa majoră este o cauză de suspendare a cursului prescripţiei, care face ca la încetarea sa să curgă în continuare cursul prescripţiei.

În acest sens sunt prevederile art. 13 lit.a şi art. 15 alin. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958 potrivit cărora cursul prescripţiei se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră sa facă acte de întrerupere,  după încetarea suspendării, prescripţia reluându-şi cursul, socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare.

Este evident că după ameliorarea stării de sănătate a reclamantei, aceasta se putea deplasa la angajatorul său  pentru a depune certificatele de concediu medical în copie legalizată şi a-şi reglementa situaţia plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate.  Nu se poate afirma că reclamanta este în continuare într-o situaţie de forţă majoră, mai ales că şi-a reluat activitatea profesională.

De asemenea, este greşită susţinerea primei instanţe că reclamanta nu mai putea depune certificatul de concediu medical la angajator după încetarea cauzei de suspendare, întrucât contractul de muncă încetase, deoarece conform art. 50 Codul muncii contractul individual de muncă se suspendă de drept în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă.

În acest sens trebuie reţinut şi că potrivit art. 133 din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare  la data producerii riscului asigurat, – care reprezintă sediul materiei – calculul şi plata indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. 1 lit.a, b, c şi e se fac pe baza certificatului medical eliberat în condiţiile legii.

Aceste prevederi se completează cu dispoziţiile Ordinului M.M.S.S. nr. 340/2001, capitolul D „Alte drepturi de asigurări sociale”, pct.12, 13 şi 47 potrivit cărora:

„Indemnizaţiile de asigurări sociale, cu excepţia celor acordate pentru creşterea copilului, se calculează şi se plătesc în baza certificatelor de concediu medical, care constituie ordin de plata şi care se eliberează pe durate exprimate în zile calendaristice.

Competenta emiterii certificatelor de concediu medical se stabileşte de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Pentru întocmirea corectă a evidentelor privind obligaţiile de asigurări sociale pe luna respectivă şi, după caz, a statelor de plată a salariilor ori a documentelor de plată a drepturilor băneşti ce se suportă din Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, asiguraţii au obligaţia de a înştiinţa plătitorii de drepturi asupra acordării concediilor medicale.

Indemnizaţiile de asigurări sociale cuvenite asiguraţilor care se regăsesc în doua sau mai multe situaţii prevăzute la art. 5 din lege şi care desfăşoară activitate în mai multe unităţi, fiind asiguraţi în fiecare conform legii, se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator sau de casa teritorială de pensii.

În aceste cazuri se vor depune certificatul medical în original şi celelalte acte necesare în vederea calculării şi achitării dreptului de asigurări sociale aferent venitului asigurat cel mai mare şi copiile legalizate, pentru restul situaţiilor.”

Prin urmare, condiţia de bază pentru plata  indemnizaţiei de concediu medical, indiferent de cine este cel obligat la plata acestei indemnizaţii,  este depunerea certificatului de concediu medical, în original sau în copie legalizată,  la angajator, condiţie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o.

Deşi pârâtele i-au atras atenţia reclamantei că trebuie să depună copiile certificate ale certificatelor de concediu medical la cel de-al doilea angajator pentru a putea beneficia de indemnizaţia solicitată, aceasta nu a înţeles să dea curs acestei solicitări, deşi până la împlinirea termenului de prescripţie de trei ani a mai rămas puţin timp.

Având în vedere că reclamanta intimată nu a respectat prevederile art. 133 din Legea nr. 19/2000 şi ale Ordinului M.M.S.S. nr. 340/2001 în mod greşit prima instanţă a constatat  că reclamanta este îndreptăţită să primească această indemnizaţiei de la pârâte în lipsa îndeplinirii obligaţiei corelative din partea acesteia de a depune certificatele de concediu medical în copie legalizată la angajatorul Fundaţia Universitară A.M., după încetarea cauzei de suspendare a cursului prescripţiei datorate forţei majore.

Numai după ce reclamanta va depune la cel de-al doilea angajator copiile legalizate după certificatele de concediu medical şi se va reglementa şi situaţia plăţii drepturilor salariale pe luna iulie 2005, cu respectarea termenului general de prescripţie, şi numai dacă pârâtele vor refuza să facă plata în aceste condiţii reclamanta poate solicita concursul instanţelor în obţinerea drepturilor de asigurări sociale la care ar fi îndreptăţită.

Deoarece s-a constatat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la speţa dedusă judecăţii şi a pronunţat şi un plus petit, fiind deci incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursurile declarate de pârâtele CJP Sibiu şi CJAS Sibiu şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de către reclamantă împotriva celor două pârâte.

Domenii speta

Spete similare