Procedura insolventei. Anularea unor acte frauduloase încheiate de debitorul aflat în dificultate economico-financiara – operatiune comerciala în care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii p...

Cod civil, art. 948, art.969 alin.2, art. 1294-1295, art.1303

Legea nr.85/2006, art.25 lit.c, art.79, art.80 alin.1 lit.b,  art.83 al.2 si art.85 alin.3

În procedura falimentului reglementata de Codul comercial român, un text similar cu cel din art.80 al.1 lit. „b” din Legea nr.85/2006 se poate regasi în al.2 al art.726: „Actele si contractele comutative în cari valorile date sau obligatiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis”, astfel ca, simplul fapt al disproportiei justifica ideea fraudei în dauna creditorilor.

Intra în aceasta categorie orice acte comerciale patrimoniale oneroase si comutative – contractul este comutativ în cazul în care partile cunosc sau pot sti, din momentul încheierii actului, întinderea si existenta obligatiilor -, iar nu si aleatorii, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolventei, în care debitorul executa o prestatie de o valoare disproportionat de mare fata de valoarea primita.

Dimensiunile disproportiei sunt lasate la întelepciunea instantei, iar momentul în care se plaseaza aprecierea este acela al încheierii contractului, si nu acela al executarii sale, actele vizate de acest text de lege – art.80 alin.1 lit.”b” – trebuind sa fie acte cu caracter comutativ si lezionare, iar nu orice acte în care disproportia de valoare între contraprestatii este lipsita de echivalenta.

De aceea, tertul cu care a contractat debitorul, nu poate face dovada altei justificari a disproportiei, decât frauda, stiut fiind ca, dezechilibrul prestatiilor survenite pe parcursul executarii contractului nu poate justifica exercitarea actiunii în anulare.

Pentru a fi anulate în temeiul normei legale analizate, operatiunile trebuie sa îndeplineasca în mod cumulativ urmatoarele conditii:

-contractul sa fie comutativ si nu aleatoriu;

-dezechilibrul vadit sa fie în detrimentul debitorului;

-acest dezechilibru sa se exprime în vadita disproportie între prestatia debitorului si contraprestatia celeilalte parti.

In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumtia de frauda îsi produce efectele, frauda constând în însasi disproportia vadita de valoare dintre cele doua prestatii.

Aceasta dispozitie legala instituie si o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor, în situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.78 si 80 din lege.

Având caracter relativ, aceasta prezumtie va putea fi rasturnata de catre debitor.

Frauda este una din conditiile de promovabilitate a actiunilor la care fac referire dispozitiile Legii nr.85/2006 (art.79 si 80) si, spre deosebire de dreptul comun unde frauda trebuie dovedita, prin exceptie, în aceasta procedura speciala, legiuitorul prezuma frauda savârsita de debitorul insolvent.

Prin cererea formulata la data de 18.05.2006 si înregistrata sub nr.4307/118/2006 la Tribunalul Constanta, reclamantul I.C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, a chemat în judecata pe pârâtii SC E.P.I. SRL si  SC E.A.SRL prin asociatii R.E. si A.E. solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna anularea contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.5427/27.08.2004 la BNP C.B. în temeiul art. 61 lit.b din Legea nr.64/1995 modificata, coroborat cu disp. art.948 Cod civil, precum si repunerea partilor în situatia anterioara încheierii acestui contract.

Motivând actiunea, reclamantul a aratat ca a intervenit între pârâti  antecontractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.3943/07.07.2004  privind un teren viran în suprafata de 920,70 mp ce formeaza un lot distinct care face parte din imobilul situat în mun. Constanta,  având numarul cadastral si fiind înscris în cartea funciara. Pretul integral stipulat era de 28.000 euro, suma din care promitentul cumparator a achitat suma de 2.800 euro, adica suma de 11.455,64 lei, iar restul de pret urma sa fie achitat pâna la data de 07.08.2004. În data de 10.08.2004 s-a încheiat actul aditional autentificat sub nr.4849 prin care partile convin la prelungirea termenului pentru încheierea contractului da vânzare cumparare pâna la data de 10.09.2004, iar la data de 27.08.2004 s-a încheiat acest contract autentificat sub nr.5427 la BNP C.B. pentru pretul de 57.397,20 lei inclusiv TVA, adica echivalentul a 14.000 euro si este achitat societatii vânzatoare integral înaintea autentificarii contractului prin factura seria CT ACC nr.6875121/23.08.2004. Prin aceasta vânzare a fost, însa, diminuat pretul stabilit prin antecontractul de vânzare cumparare de la 28.000 euro la 14.000 euro ajungând valoarea terenului acoperit cu o platforma betonata cu mult sub pretul pietei pentru zona respectiva astfel încât au fost prejudiciati creditorii societatii.

Prin sentinta civila nr.3170/COM/2007, judecatorul sindic a respins actiunea ca nefondata retinând ca la interogatoriul luat pârâtei SC E.A. SRL, aceasta a declarat ca pretul stabilit de parti în antecontract a fost modificat prin acordul comun al partilor, ca nu avea cunostinta de dificultatile financiare ale vânzatoarei si ca termenul de încheiere în forma definitiva a fost prelungit prin acordul partilor.

La dosar a fost depus de catre pârâta contractul de schimb fara sulta autentificat sub nr.3897/06.07.2004, prin care pârâta SC E.P.I. SRL a efectuat un schimb de terenuri cu SC T. SRL evaluate fiecare la 66.000.000 lei si în care se arata ca SC T. se obliga sa nu desfiinteze gardul ce împrejmuieste terenul pe care îl da în schimb SC E.P.I. SRL.

De asemenea, la dosar a fost depus o lista cu preturile informative minime si maxime de cumparare pentru locuinte si terenuri în care pentru terenuri situate în zona CET sau CFR Palas valorile sunt între 10- 55 USD/mp.

Din raportul de expertiza imobiliara efectuat în cauza de expert ing. B.D. rezulta ca la data de 27.08.2004 valoarea de circulatie  a terenului era de 15.284 euro, a împrejmuirii era de 1.819 Euro si a platformei de beton era de 9.097 Euro, în total 26.200 Euro, respectiv 28,5 Euro/mp.

S-a mai retinut ca în temeiul art. 61 lit. b din Legea nr. 64/1995 modificata, în vigoare la data formularii actiunii, lichidatorul judiciar al debitoarei aflata în procedura insolventei a invocat nulitatea vânzarii cumpararii motivata de încalcare art. 948 si 1294-1295 Cod civil. Din motivarea actiunii rezulta, însa, ca motiv de nulitate diminuarea valorii transferului cu 50% fata de întelegerea partilor din antecontract si, astfel, vânzarea bunului la un pret derizoriu.

În ce priveste întelegerea partilor, a motivat judecatorul sindic, promisiunea bilaterala de vânzare cumparare reprezinta un acord de vointa prin care ambele parti se obliga sa încheie în viitor contractul de vânzare cumparare. Fiind un acord de vointa, ca si în cazul contractului, sunt aplicabile dispozitiile art. 969 Cod civil, potrivit caruia  prin consimtamântul  ambelor parti se pot încheia, modifica, desface si desfiinta acte juridice.

Astfel, principiul autonomiei de vointa este aplicabil nu numai la încheierea contractelor dar si la modificarea acestora sau chiar desfiintarea lor. Atâta timp cât, potrivit art.969 alin.2 Cod civil, conventia partilor se poate revoca prin consimtamântul mutual, este evident ca prin consimtamântul partilor se pot aduce modificari ale contractului si, cu atât mai mult, ale antecontractelor încheiate între parti. Prevederea din antecontractul partilor din cauza de fata privind nemodificarea pretului de refera la modificari unilaterale iar nu bilaterale ale clauzelor din contract. Prin urmare, modificarea ulterioara a pretului vânzarii prin acordul ambelor parti asa cum rezulta din probele administrate (prezenta în fata notarului public, emiterea facturii fiscale cu pretul prevazut în contract) nu reprezinta un motiv de nulitate a actului juridic respectiv ci, dimpotriva, un drept prevazut de lege.

Cu privire la pretul derizoriu invocat de reclamant, s-a constatat ca acesta este reglementat în art.1303 Cod civil care arata ca, pretul vânzarii trebuie sa fie serios, respectiv sa fie proportional cu valoarea lucrului vândut. Prin urmare, pretul este derizoriu ori de câte ori este atât de disproportionat în raport de valoarea lucrului vândut încât sa nu existe pret, sa nu poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a obligatiei asumate de vânzator de a transmite dreptul de  proprietate. Din probele administrate a rezultat, însa, ca pretul la care a fost vândut nu a fost derizoriu si anume: în urma cu numai o luna vânzatoarea a evaluat în cadrul unui schimb de teren acelasi imobil la suma de 66.000.000 lei vechi si l-a vândut apoi cu 573.972.000 lei; din lista depusa de notarul public din acea perioada preturile minime erau între 10- 55 euro/mp, respectiv 333 000 – 1 831 000 lei/mp pe când între parti a fost vândut cu 623 408,27 lei/mp.

Instanta a apreciat ca pretul de vânzare a imobilului nu a fost derizoriu astfel încât, nefiind nicio alta cauza de nulitate a contractului invocata de reclamant.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat partea cazuta în pretentii la plata cheltuielilor de judecata efectuate în suma de 2380 lei.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamantul lichidator judiciar I.C. care a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala si netemeinica.

A sustinut recurentul ca hotarârea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, respectiv cu ignorarea reglementarilor speciale în materia insolventei – Legea nr.85/2006, în favoarea unor reglementari cu caracter general – prevederile art.969 alin.2 si ale art.1303 Cod civil.

A aratat recurentul, în esenta, ca din succesiunea conventiilor încheiate între parti a rezultat o diminuare cu 50% a pretului stabilit initial prin antecontractul de vânzare-cumparare, respectiv de la 28.000 euro la 14.000 euro, în pofida stipulatiei din antecontractul de vânzare-cumparare conform careia nu putea interveni nicio modificare de pret. În pofida tuturor dovezilor administrate în cauza, instanta s-a limitat la invocarea disp. art.969 si 1303 Cod civil, nefiind luate în considerare premisele stabilite de Legea nr.85/2006 cu privire la conditiile speciale în care a avut loc acordul de vointa, respectiv în perioada suspecta de 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei si prejudiciul provocat creditorilor prin înstrainarea averii imobile a societatii contra unei prestatii vadit disproportionate.

În ceea ce priveste caracterul fraudulos al actului, a motivat recurentul ca intentia frauduloasa a debitoarei poate fi dedusa si din renuntarea la pretul solicitat initial prin antecontractul de vânzare-cumparare în favoarea unui pret diminuat cu 50% în conditiile în care, la data perfectarii actului, societatea se confrunta cu dificultati financiare.

A mai sustinut recurentul ca prin art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 se instituie o prezumtie relativa de frauda a debitorului insolvent care realizeaza operatiuni comerciale în care prestatia debitorului o depaseste vadit pe cea primita, în cauza disproportia vadita dintre prestatii fiind atestata de raportul de expertiza imobiliara efectuat din care rezulta ca valoarea de circulatie a imobilului înstrainat era de 26.200 euro, deci cu 87,14% mai mare decât pretul primit de debitoare. În cauza, prezumtia de frauda nu a fost rasturnata de niciuna din probele administrate în cauza.

Prin decizia civila nr.7/COM/23.01.2008, Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de recurentul reclamant I.C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, împotriva sentintei civile nr. 3170/COM/04.06.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 4307/118/2006, în contradictoriu cu intimata SC E.P.I. SRL prin administrator special P.E. si intimata pârâta SC E.A. SRL; a modificat în tot hotarârea în sensul ca a admis actiunea si a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 5427/27.08.2004 de BNP C.B. încheiat între SC E.P.I. SRL, în calitate de vânzator si SC E.A. SRL, în calitate de cumparator, privind terenul în suprafata de 920,70 mp situat în Constanta,  si a dispus restituirea imobilului averii debitoarei de catre pârâta SC E.A. SRL.

Prin decizia civila nr.434/COM/19.05.2008 a Curtii de Apel Constanta, a fost admisa contestatia în anulare formulata de contestatoarea SC E.A. SRL, a anulat decizia nr.7/COM/23.01.2008 pronuntata de aceeasi instanta si a fixat termen pentru solutionarea recursului.

Instanta a retinut ca au fost încalcate disp.art.317 al.1 pct.1 Cod procedura civila, în sensul ca nu a fost legal citata contestatoarea pentru termenul de judecata din 23.01.2008, când s-a judecat recursul.

Curtea, în acest ciclu procesual, fiind legal sesizata cu cererea de recurs formulata de catre I.C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, retine urmatoarele:

Alaturi de motivele de recurs, I.C. a formulat o serie de precizari, aratând ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, invocându-se ca temei juridic disp.art.304 pct.7 si 8, art.3041 Cod procedura civila, art.25 lit.c, art.79, art.80 al.1 lit.b, art.83 al.2 si art.85 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.

De asemenea, au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri: registrul de casa pentru luna august 2004, ordinul de plata nr.484/18.08.2004, extrase de cont nr.14/23.08.2004, nr.16/1.09.2004.

Intimata SC E.A.SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, pentru urmatoarele considerente:

1. Recurentul nu a prezentat în mod clar succesiunea actelor juridice încheiate între cele doua societati comerciale, atât în fata instantei de fond cât si în cuprinsul motivelor de recurs.

Astfel, obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare l-a format terenul viran în suprafata de 920,70 m.p., iar pretul vânzarii a fost convenit la suma de 28.000 euro.

Prin acte aditionale, partile au convenit prelungirea termenului stabilit initial pentru perfectarea actului autentic de vânzare-cumparare ce a avut loc la 27.08.2004, ce poarta asupra unui alt imobil ce a format obiectul antecontractului.

In acest imobil s-a achitat societatii vânzatoare integral, în avans, înainte de autentificarea actului pretul vânzarii în cuantum de 14.000 euro.

2. Fata de aceasta situatie, nu pot fi retinute sustinerile recurentului în sensul ca, în frauda creditorilor societatii, pretul vânzarii convenit initial, la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumparare, ar fi fost diminuat la momentul perfectarii actului autentic de la suma de 28.000 euro la suma de 14.000 euro, deoarece cele doua acte juridice nu au purtat asupra aceluiasi imobil.

3. Nu se poate retine ca pretul de înstrainare al imobilul ar fi fost vadit inferior bunului imobil vândut, deoarece suma de 14.000 euro se încadreaza între limitele limite si maxime ale preturilor practicate pe piata imobiliara pentru imobile similare.

4. In ceea ce priveste prezumtia de frauda, reglementata de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006, nu se poate aplica acestei societati, ca tert dobânditor al bunului, deoarece sarcina probei revine recurentului, iar acesta nu a probat-o.

Ca situatie de fapt, Curtea retine ca, prin antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.3943/07.07.2004 la BNP C.B., pârâta debitoare SC E.P.I. SRL s-a obligat sa vânda, iar pârâta SC E.A. SRL  s-a obligat sa cumpere pâna la data de 07.08.2004 terenul viran în suprafata de 920,70 mp ce formeaza un lot distinct, care face parte din imobilul situat în Constanta, compus în totalitate din teren în suprafata de 46.071,80 mp, si constructiile existente pe acest teren pentru pretul de 28.000 euro, suma din care promitentul cumparator a achitat suma de 2800 euro, echivalentul a 114.556.400 lei, la data semnarii contractului definitiv de vânzare cumparare urmând a se achita restul de pret, respectiv echivalentul în lei a sumei de 25.200 euro, fara sa mai poata interveni nici o majorare de pret, nici o modificare a acestuia.

La data de 10.08.2004 s-a încheiat între parti un act aditional autentificat sub nr.4849/2004 la BNP C.B. prin care partile au hotarât de comun acord prelungirea termenului pentru încheierea contractului de vânzare cumparare în forma autentica.

La data de 27.04.2004, partile au încheiat contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.5427/27.08.2004 la BNP C.B. stabilind ca pret de vânzare suma de 573.972.000 lei, inclusiv TVA, respectiv echivalentul a 14.000 euro, achitat integral înaintea autentificarii actului. Conform facturii fiscale seria CT ACC nr.6875121 depusa la dosarul cauzei rezulta ca pretul terenului cumparat de SC E.A. SRL este de 573.972.000 lei.

De asemenea, astfel cum rezulta din concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat în cauza, valoarea de circulatie a bunului ce face obiectul vânzarii, la data încheierii contractului de vânzare-cumparare, era de 1.076.102.400 lei vechi, echivalentul a 26.240 euro.

Potrivit art.80 din Legea nr. 85/2006, „Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin (…) operatiuni comerciale în care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”.

Textul legal se refera la diferenta vadita între prestatii în defavoarea debitorului.

In acest caz, frauda debitorului este prezumata de legiuitor, iar prin încheierea actului, debitorul urmareste sau cel putin accepta posibilitatea vatamarii creditorilor în beneficiul celui cu care a contractat si caruia îi transfera o valoare patrimoniala disproportionat de mare în raport cu prestatia efectiv primita de catre el.

In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumtia de frauda îsi produce efectele, frauda constând în însasi disproportia vadita de valoare dintre cele doua prestatii.

Aceasta dispozitie legala instituie si o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor, în situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.78 si 80 din lege.

Având caracter relativ, aceasta prezumtie va putea fi rasturnata de catre debitor.

Frauda este una din conditiile de promovabilitate a actiunilor la care fac referire dispozitiile Legii nr.85/2006 (art.79 si 80) si, spre deosebire de dreptul comun unde frauda trebuie dovedita, prin exceptie, în aceasta procedura speciala, legiuitorul prezuma frauda savârsita de debitorul insolvent.

Intimatele nu au justificat reducerea la jumatate a pretului stabilit initial prin antecontractul de vânzare-cumparare, în conditiile în care societatea vânzatoare se afla în dificultate financiara.

Instanta de fond a facut în cauza o aplicare a principiului autonomiei de vointa a partilor care, potrivit dispozitiilor cuprinse în Codul civil le permite sa modifice clauzele contractuale prin consimtamântul mutual.

In cauza de fata, însa, sunt aplicabile normele derogatorii de la dreptul comun, respectiv legea speciala a insolventei nr.85/2006.

Prezentarea în recurs antecontractului de vânzare cumparare si a altor acte aditionale urmatoare nu afecteaza valabilitatea si conditiile analizarii contractului autentic de vânzare-cumparare încheiat de parti si care priveste terenul în suprafata de 920,70 m.p. situat în Constanta, având numarul cadastral si fiind înscris în Cartea funciara.

Fata de cele expuse rezulta ca instanta de fond a pronuntat o solutie nelegala si netemeinica, motiv pentru care, în conf.cu art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea admite recursul dispunând modificarea în tot a hotarârii, cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.

Domenii speta

Spete similare