Anulare autorizaţie de construcţie. Nechemarea în judecată a beneficiarilor cererii de intervenţie în interesul recurentei. Consecinţe.

Decizie 329 din 28.02.2008


Prin anularea autorizaţiei de construcţie beneficiarilor acesteia care nu au fost chemaţi în judecată li s-au încălcat principii de drept fundamental.

 În consecinţă, s-a apreciat întemeiată cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtei recurente în temeiul art. 49 alin. 3 Cod proc. civilă

Prin acţiunea  înregistrată la Tribunalul Suceava – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal sub nr. 5390/86 din 30 august 2007, reclamanta C.C. Marginea  a chemat în judecată  pe pârâta Primăria comunei Marginea, solicitând anularea autorizaţiei de construire nr. 89 din 29 mai 2007 eliberată în favoarea  numiţilor  G.M. şi G.O., precum şi suspendarea efectelor  autorizaţiei, până la pronunţarea sentinţei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat nelegalitatea eliberării autorizaţiei  de construire, întrucât numiţii G.M. şi G.O. intenţionează  să construiască un spaţiu comercial în faţa sediului reclamantei, în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 1541/2006 a Judecătoriei Rădăuţi au fost obligaţi să-i asigure reclamantei  accesul la drumul public.

A mai arătat reclamanta că autorizaţia de construire  menţionată a fost eliberată în condiţiile  în care  numiţii G.M. şi G.O. nu au depus toate avizele cerute de lege.

Prin întâmpinare, pârâta  a solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât,  deşi documentaţia depusă în vederea  autorizării de către numiţii G.M. şi G.O. a fost  necompletă, ulterior s-a depus autorizaţia nr. 582/23.08.2007 eliberată de D.R.D.P Iaşi, prin care se  aprobă amplasarea şi execuţia lucrărilor  de „Construire  spaţiu comercial cu acces rutier indirect prin drumul  de servitute existent” în zona DN 17A km 61+830 stânga, fiind astfel îndeplinită  ultima  condiţie imperativă prevăzută de certificatul de urbanism nr. 82/14 mai 2007.

Prin încheierea de şedinţă nr. 2926 din 12 octombrie 2007, a fost admisă cererea de suspendare a executării autorizaţiei de construire nr. 89 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă, până la soluţionarea  definitivă  şi irevocabilă a  cauzei.

Prin sentinţa nr. 3048 din 31 octombrie 2007, instanţa de fond a admis  contestaţia reclamantei, dispunând anularea autorizaţiei de construire menţionată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima  instanţă a reţinut în esenţă  că autorizaţia  de construire  în litigiu  a fost emisă nelegal, în sensul încălcării  dispoziţiilor art. 6 alin. 9 din Legea nr. 50/1991, întrucât  la data emiterii, nu erau îndeplinite  cumulativ toate  condiţiile  prevăzut de textul legal menţionat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen  legal a declarat recurs pârâta.

În motivare, recurenta a invocat  nelegalitatea sentinţei, arătând  că în mod eronat instanţa de fond a admis atât cererea de suspendare a executării autorizaţiei de construire, cât şi acţiunea.

A precizat recurenta că este  adevărat că la data redactării  autorizaţiei de construire nu erau îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute de Legea nr. 50/2001, însă până la data comunicării autorizaţiei  şi a începerii efective a  lucrărilor de construire, au fost obţinute toate avizele necesare.

În cauză, numiţii G.M. şi G.O. au declarat recurs  împotriva încheierii de şedinţă nr. 2916 din 12 octombrie 2007 şi au  formulat cerere de intervenţie  în interesul pârâtei, solicitând admiterea recursului şi în rejudecare respingerea  cererii de suspendare a acţiunii ca nefondată, arătând că autorizaţia de construire  din litigiu le-a fost emisă cu respectarea  atât a prevederilor legale, precum şi a dreptului lor de proprietate.

Au precizat intervenienţii că executarea lucrărilor de construire nu afectează cu nimic  funcţionarea  reclamantei, în cauză fiind vorba doar de  nişte  ambiţii personale ale preşedintelui  C. C. Marginea.

În dovedirea cererii de intervenţie  accesorie, intervenienţii au depus acte la dosar şi au solicitat efectuarea unei cercetări la faţa locului.

Examinând ambele recursuri şi cererea de intervenţie în interesul recurentei Primăria comunei Marginea – prin primar, Curtea a  constatat următoarele:

Obiectul litigiului de faţă îl constituie anularea  autorizaţiei de construire nr. 89 din 20 mai 2007, emisă de către Primăria comunei Marginea, beneficiarilor G.M. şi G.O.

Ori în cauză, reclamanţii nu i-au chemat în judecată şi pe aceştia, astfel încât acestora li s-a anulat autorizaţia de construcţie emisă în favoarea  lor, încălcându-li-se prin aceasta principiul dreptului la apărare, cel al contradictorialităţii, posibilitatea de a formula probe, hotărârea pronunţată nefiindu-le opozabilă.

Având în vedere cele menţionate, beneficiarii  autorizaţiei de construire în litigiu  au formulat  cerere de intervenţie  în favoarea recurentei Primăria comunei Marginea, solicitând probe în apărare, cerere de intervenţie ce urmează  a fi admisă  conform art. 49 alin. 3 şi 51 Cod proc. civilă.

Cum însă în recurs nu pot fi administrate alte probe cu excepţia înscrisurilor, potrivit art. 305 Cod proc. civilă, se impune  admiterea recursului declarat de Primăria comunei Marginea, prin primar, precum şi a  cererii de intervenţie  accesorie  formulată de G.M. şi G.O, sentinţa atacată casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Referitor la recursul declarat  de către G.M. şi G.O., având în vedere  faptul că  aceştia nu au avut calitatea de părţi procesuale la instanţa de fond,  curtea urmează a-l respinge  ca inadmisibil, fiind formulat de persoane  lipsite de calitate procesuală.

Totodată, referitor la recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii de şedinţă nr. 2916 din 12 octombrie 2007, prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării autorizaţiei de construire în litigiu, Curtea a constatat că în speţă,  în mod corect a reţinut instanţa de fond îndeplinirea cerinţelor art. 14 alin. 1 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că pe parcursul soluţionării  cauzei de faţă executarea lucrărilor de construcţie ar afecta activitatea comercială a  reclamantei care beneficiază de altfel  şi de un drept de servitute statuat pe cale  judecătorească.

Ca urmare, recursul pârâtei împotriva încheierii de suspendare  a executării  autorizaţiei de construcţie menţionată, a fost  respins ca nefondat.