Greşita condamnare a inculpatului pentru aceeaşi infracţiune de două ori. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac.

Decizie 254 din 09.02.2008


Trimiterea în judecată a inculpatului pentru două infracţiuni la regimul circulaţiei şi condamnarea lui cu reţinerea e două ori a aceluiaşi text legislativ nu constituie eroare materială, iar condamnarea inculpatului pentru a doua infracţiune în căile de atac ar încălca principiul înscris în disp. art. 3858 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev.  de art. 86 alin. 1 şi art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.

Prin sentinţa penală nr. 120 din 14.02.2008, Judecătoria Rădăuţi l-a condamnat pe inculpatul  P. A. D., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 al.1  din OUG 195/2002 cu aplicarea  art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea  încadrării juridice din art. 86 al.  1 din OUG 195/2002.

Acelaşi  inculpat a fost  condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 al.  1  din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37  lit.  a  Cod penal,  la pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se ca, în baza art.  33-34  Cod penal, acesta să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a menţinut liberarea  provizorie cu privire la restul de 595  zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5  ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 673/2003 a Judecătoriei Rădăuţi.

Pe  durata executării  pedepsei s-a dispus lipsirea inculpatului de drepturile prev. de art. 64  lit. a  teza a  II-a şi lit. b Cod penal, în  condiţiile  prev. de art. 71 Cod penal.

Pentru  a hotărî  astfel, instanţa de fond a reţinut  că  în ziua de 10.03.2007,  în jurul orei 800, inculpatul  s-a urcat la volanul  autoturismului marca Dacia  1310, proprietate personală, fără a poseda permis de conducere şi s-a deplasat pe DJ 209  din or. Siret, pentru rezolvarea  unor probleme  personale. La întoarcere,  i s-au făcut  semne de oprire de către un echipaj de poliţie rutieră Siret, dar acesta nu s-a oprit,  continuându-şi drumul.  Pe raza com.  Bălcăuţi, datorită vitezei neadaptate la condiţiile de drum, în curbă,  a pierdut controlul  volanului şi  a intrat cu autoturismul în şanţul de pe partea  stângă  a drumului, în dreptul locuinţei  numitei  C. F.. După accident,  acesta a luat cheile din contact şi  împreună cu fratele său P. M. S.,  care se afla şi el în autoturism, au fugit, părăsind maşina la locul accidentului.

Împotriva acestei sentinţe,  în termen legal,  a declarat apel inculpatul,  solicitând reindividualizarea  pedepsei aplicate,  prin reţinerea circumstanţelor personale.

Prin decizia penală nr. 105 din data de 07.04.2008  pronunţată de Tribunalul Suceava  s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel,  tribunalul  a reţinut că  respectând criteriile generale  prev. de art. 72 Cod penal, prima instanţă a făcut o individualizare şi proporţionalizare corectă a pedepselor  aplicate, care pot să  asigure reeducarea inculpatului şi  prevenirea săvârşirii  unor noi  infracţiuni, scop  prev. de art. 52 Cod penal.

Deşi inculpatul apelant  este recidivist, având un cazier încărcat , judecătoria a dat dovadă de clemenţă sporită şi, cu toate că  nu a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante, l-a  condamnat la pedeapsa minimă în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 86 al.  1  din OUG 195/2002 şi la o  pedeapsă orientată sub minimul special  prevăzut de lege, referitor  la  fapta prev. de art. 89 al.1 din acelaşi  act normativ (în condiţiile în care minimul  era  de 2 ani închisoare).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.

În motivarea recursului arată că  regretă faptele  săvârşite,  solicitând redozarea pedepsei  sau transformarea  pedepsei  închisorii  în amendă.

Examinând recursul prin prisma  motivelor invocate şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 al.  1  pct. 14 Cod pr.penală,  precum şi  în conformitate cu disp. art.  3859 al.  3  Cod pr.penală,  Curtea  constată  că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor, însă a condamnat inculpatul de două ori  pentru aceeaşi infracţiune,  respectiv cea  prev. de art. 86 al.  1 din OUG  nr. 195/2002,  cu aplic. art. 37 lit.  a Cod penal.

Având  în vedere că  împotriva sentinţei  a  declarat  apel exclusiv inculpatul, nu se poate proceda la  o  schimbare de încadrare juridică, în acest caz  aducându-se atingere principiului  neagravării situaţiei în propria cale de atac reglementat de disp. art. 372,  2858 Cod pr.penală. Cum nici o  persoană  nu poate fi condamnată  de două ori pentru aceeaşi faptă,  se  impune înlăturarea celei de-a  doua condamnări a inculpatului pentru  infracţiunea  mai  sus reţinută.

Referitor la  cuantumul pedepsei  aplicate inculpatului pentru infracţiunea prev. de art.  86 al.  1 din OUG  nr.  195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la  individualizarea judiciară  a acesteia s-au avut în vedere criteriile generale  prev. de art. 72  Cod penal,  apreciindu-se  că reeducarea inculpatului se  poate realiza prin aplicarea unei pedepse  egale  cu minimul  special prevăzut de lege.

Având în vedere antecedentele penale  ale inculpatului, care anterior  a fost condamnat pentru infracţiuni de aceeaşi natură,  aspect ce dovedeşte o perseverenţă  infracţională, Curtea  apreciază că o redozare a pedepsei,  în sensul solicitat de inculpat,  nu ar fi de natură  să realizeze scopul  prev. de art. 52  Cod penal.

Aplicarea unei pedepse  cu amenda,  astfel cum  a solicitat, nu poate fi dispusă în cauză, date  fiind limitele speciale  de pedeapsă prevăzute  de lege pentru infracţiunea  reţinută în sarcina  sa. Chiar în ipoteza în care s-ar fi reţinut  în favoarea  sa circumstanţe  atenuante (nejustificate însă  în speţă), aplicarea disp. art. 76 Cod penal nu ar fi  putut genera un astfel de efect.

Faţă de considerentele mai sus reţinute, Curtea  în temeiul art.  38515 pct.  2 lit.  d rap. la art. 3859 al.  1  pct. 18 Cod pr.penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în tot decizia penală şi în parte sentinţa penală  şi în rejudecare va proceda în sensul celor sus arătate.