Art. 2812 alin. 1 Cod procedură civilă. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere al acţiunii. Cale de atac. Soluţie.

Reclamanta A.D.S  a investit instanta cu o cerere de obligare a pârâtului O.G. la plata sumei de 1.431.459.707 lei reprezentând: 1.193.492.209 lei redeventa neachitata, 2.036.570 lei cheltuieli pentru conditionarea grâului, 65.126.219 lei  TVA si 320.494.570 lei penalitati de întârziere calculate pâna la data de 14 februarie 2003, în baza contractului de concesiune nr.81 din 8 ianuarie 2001 si sa se constate rezilierea contractului de concesiune, conform pactului comisoriu de gradul III prevazut în contract.

Prin sentinta civila nr. 837 din 4 mai 2005, Tribunalul Botosani - Sectia civila a admis actiunea, obligând pârâtul O.G. sa plateasca reclamantei suma de 1.431.459.707 lei pretentii banesti derivând din nerespectarea contractului de concesiune teren  nr.81 din 8 ianuarie 2001 a constatat reziliat contractul sus mentionat si a respins cererea de chemare în garantie în calitate de pârât facuta de O.G. pentru S.C. „A” S.A. Havârna, judetul Botosani, prin lichidator S.C. „ A.S.” SRL Dorohoi, judetul Botosani.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, reclamanta a formulat apel, precum si cerere de completare a hotarârii ( filele 3-4 dosar apel ), întemeiata pe dispozitiile art.2812 din  Codul de  procedura civila, în motivarea careia a aratat ca desi prin actiune a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.920.195.765 lei din care 576.990.910 lei penalitati de întârziere calculate pâna la 10 decembrie 2003, precum si în continuare pâna la data stingerii debitului, prima instanta a omis sa se pronunte asupra cererii de majorare a debitului si de obligare a pârâtului la plata penalitatilor pâna la achitarea integrala a acestuia.

Fata de aceasta împrejurare prin încheierea de sedinta din 4 octombrie 2005, instanta de apel a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Botosani spre competenta solutionare a cererii de completare a sentintei civile nr.837 din 4 mai 2005 si suspendarea judecarii apelului declarat împotriva aceleiasi sentinte pâna la solutionarea celei dintâi.

Ca urmare, hotarârea a fost completata în temeiul dispozitiilor art.2812  din Codul de  procedura civila, prin sentinta civila nr.1508 din 16 noiembrie 2005 a aceleiasi instante, în sensul ca atât în considerente, cât si în dispozitivul sentintei sus mentionate s-a  inserat urmatoarea dispozitie: „ obliga pe pârâtul O.G. sa plateasca reclamantei ADS suma de 1.920.195.7858 lei vechi pretentii banesti în loc de 1.431.459.707 lei, cum gresit s-a trecut ”, mentinându-se totodata celelalte dispozitii ale sentintei ca fiind corecte.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, în motivarea caruia a aratat ca desi prima instanta a procedat la completarea sentintei pronuntate initial, aceasta este deficitara, în sensul ca cererea de acordare a penalitatilor de întârziere, în continuare, pâna la data stingerii debitului, a ramas nesolutionata.

Prin decizia civila nr. 60 din 6 aprilie 2006 Curtea de Apel Suceava – Sectia civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta ADS Bucuresti, mentinând dispozitia de suspendare, în temeiul prevederilor art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, a judecarii apelului formulat  împotriva sentintei civile nr. 837 din 4 mai 2005  a Tribunalului Botosani.

Solutia a fost  mentinuta  de Înalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti care,  prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Agentia Domeniilor Statului Bucuresti, împotriva sus-mentionatei decizii, cu aceeasi motivare.

Dosarul a fost trimis Curtii de Apel Suceava fiind reînregistrat sub nr. 6911/39/2005, cu repunerea pe rol din oficiu în vederea solutionarii pe fond a apelului declarat împotriva sentintei civile nr. 837 din 4 mai 2005 a Tribunalului Botosani – Sectia Civila.

În  dezvoltarea  motivelor  de apel  comunicate prin fax la dosarul cauzei ( filele 57-59 ), reclamanta a aratat, în esenta, ca prima instanta a omis sa analizeze si sa se pronunte asupra  cuantumului integral al penalitatilor de  întârziere calculate de la data  de 10 decembrie 2003 în continuare, pâna la  achitarea  integrala a  debitului,  lasând, practic, nesolutionat acest capat de cerere.

Examinând legalitatea si temeinicia  sentintei atacate prin  prisma  actelor si lucrarilor  dosarului si a motivelor de apel invocate, Curtea  apreciaza ca apelul nu este întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Este cunoscut  faptul ca procesul  civil este guvernat  de principiul  disponibilitatii partilor asupra  cadrului juridic al actiunii. Astfel,  potrivit art. 129 alin. final din Codul de procedura civila, instanta este tinuta de limitele  învestirii sale determinate prin  cererea de chemare  în judecata,  ea neputând hotarî decât  asupra a ceea ce formeaza obiectul  cererii deduse judecatii. Altfel spus, instanta nu poate depasi limitele  investirii sale, dar,  totodata, acesta este obligata sa solutioneze toate  capetele de cerere cu judecata carora a fost investita, respectiv fata de toate partile implicate  în conflictul judiciar.

Neîndeplinirea de catre instanta de judecata a acestei obligatii legale nu este sanctionata cu nulitatea  absoluta a  hotarârii astfel pronuntate, fiind rezolvata procedural de legiuitor  prin punerea la dispozitia partilor a prevederilor art. 2812  alin. 1 din Codul de procedura civila, potrivit carora, „ daca prin hotarârea  data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de  cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri  conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotarârii în  acelasi termen în care se poate declara, dupa caz, apel sau  recurs împotriva acelei hotarâri [… ]”, precum  si a  celor ale art. 322 pct. 2  din Codul de procedura civila, care reglementeaza cazul de revizuire întemeiat pe „ minus petita ”.

Astfel, institutia „ completarii hotarârii ” este o transpunere  si o consecinta a împrejurarii ca,  apelul are caracter devolutiv exclusiv sub aspectele  cercetate si transate de  instanta de judecata prin hotarârea pronuntata,  în aplicarea si respectarea  principiilor contradictorialitatii si al  dreptului la aparare, neputând constitui, prin urmare, obiect de analiza  pentru instanta de apel, cererile asupra  carora prima instanta a omis sa se  pronunte. În caz contrar,  partea interesata ar fi  prejudiciata prin  privarea de o cale de atac, ceea ce este ilegal si, prin urmare, inadmisibil.

În speta, reclamanta a uzat  de institutia „ completarii hotarârii ”, demers motivat de nepronuntarea primei instante asupra capatului de  cerere privind obligarea pârâtului la plata  penalitatilor de întârziere pâna la achitarea  integrala a debitului si finalizat prin pronuntarea sentintei civile nr. 1508 din 16 noiembrie  2005 a Tribunalului Botosani – Sectia  civila, care a completat sentinta, în sensul obligarii pârâtului  O.G. la plata catre reclamanta a sumei de 1.920.195.785 lei vechi pretentii banesti, în loc de 1.431.459.707 lei, mentinând celelalte dispozitii ca fiind corecte.

Desi deficitara la rândul sau, în sensul ca prin dispozitivul  sentintei de completare, instanta nu s-a pronuntat si cu privire  la cererea de acordare a penalitatilor de  întârziere pâna la achitarea  integrala a debitului, aceasta a ramas definitiva, prin decizia  nr. 60 din 6 aprilie 2006 a Curtii  de Apel  Suceava – Sectia civila si irevocabila,  prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006  a Înaltei Curti de Casatie  si Justitie – Sectia civila si de proprietate  intelectuala, în ale caror  considerente s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, împrejurarea ca si hotarârile pronuntate în judecarea cererilor  de completare sunt susceptibile, la rândul  lor, de completare, în cazul  omisiunii instantei de a se pronunta asupra  unui capat din cererea  de completare, textul  art. 2812  din Codul de procedura civila nefacând  vreo distinctie în acest sens.

Cum, pe de alta parte, reclamanta nu a dat eficienta interpretarii data de instante prevederilor art.  2812  din Codul de procedura civila aplicabile în speta, iar pe de alta parte, în prezenta faza procesuala  aceeasi reclamanta a înteles sa aduca  sentintei civile nr. 837 din 4  mai 2005 a Tribunalului Botosani – Sectia civila, aceleasi critici care, fiind transate  deja irevocabil, nu mai pot  constitui obiect de analiza în acest cadru procesual, solutionarea apelului fiind, mai mult, suspendata în temeiul  art. 244 pct. 1  din Codul de procedura civila, pâna la solutionarea irevocabila a cererii de  completare, apreciata ca o chestiune prejudiciala prin raportare la temeiurile de fapt invocate, Curtea, constatând ca hotarârea  primei instante este legala  si temeinica, fata de  motivele de apel invocate, vazând ca nici din oficiu nu  sunt date  motive de nulitate, în temeiul  art. 296 din Codul de procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare