Infracţiunea de înşelăciune. Caracterul comercial al acţiunii inculpatului.

Decizie 170 din 30.04.2009


Prin sentinta penala nr. 230 din 08.09.2008, a Judecatoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost condamnat inculpatul MC pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, prev.de art.215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit. a Cod penal (prin schimbarea încadrarii juridice din art. 37 lit. b Cod penal), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 864 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendarii sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1948/08.11.2002 a Judecatoriei Buftea ramasa definitiva prin decizia penala nr. 1075/10 iunie 2003 a Curtii de Apel Bucuresti si s-a dispus executarea acesteia separat de pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestarii preventive, de la 22.02.2002 si pâna la 08.11.2002.

Potrivit art.71 Cod penal pe durata executarii pedepsei inculpatul a fost lipsit de drepturile prev.de art.64 lit.a teza a-II-a si b Cod penal.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC”J”SRL Moldovita sa plateasca, partii civile SC”A”SA C-lung Moldovenesc, suma de 26.500 lei cu titlu de despagubiri civile.

Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut în principal urmatoarele:

La data de 30.11.2006 S.C. „A” S.A. Câmpulung Moldovenesc - prin administrator AI, a cumparat de la S.C. „J” S.R.L. Moldovita - prin administrator MC, conform contractului autentificat sub nr. 2660 de catre B.N.P. SC, o cantitate de 15.000 m.c. balast de râu nesortat, exploatat din albia râului Moldova si depozitat pe o suprafata de teren concesionata de la Primaria comunei Capu Câmpului, pretul acestei vânzari fiind de 90.000 lei.

Potrivit clauzelor contractuale, MC a declarat pe propria raspundere ca balastul exploatat este proprietatea societatii vânzatoare, nu este grevat de sarcini sau obligatii, nefiind înstrainat unor terte persoane, garantând astfel societatea cumparatoare de evictiune.

La data de 12 ianuarie 2007, AI a constatat ca de la locul unde se afla depozitat balastul, lipsesc aproximativ 1.000 m.c, iar doua autocamioane, încarcau material, sens în care a luat legatura cu GC - administratorul S.C. „C” S.R.L. Marginea care transporta balast si care i-a comunicat ca pentru recuperarea unor sume de bani de la S.C.„J” S.R.L. a întocmit dosar de executare.

Inculpatul a sustinut ca nu avea cunostinta de aceasta situatie, care însa este infirmata de probatoriul administrat în cauza, întrucât acesta în urma unor relatii comerciale desfasurate cu S.C.„C” S.R.L. Marginea a eliberat bilete la ordin care au fost refuzate la plata, motiv pentru care a stabilit cu reprezentantul societatii ca în compensare sa îi livreze o cantitate de balast, sens în care a si efectuat câteva transporturi.

De asemenea la data de 18 noiembrie 2006, inculpatul a si emis catre S.C. „C” S.R.L. Marginea o factura proforma pentru cantitatea de 1000 m.c. balast brut.

Potrivit declaratiilor martorilor GC si GCI, dupa sistarea transporturilor, acestia au luat legatura cu inculpatul caruia i-au spus ca s-au adresat executorului judecatoresc, apelând initial la un executor din Câmpulung Moldovenesc,  în  raport  de  sediul societatii si apoi la  Gura Humorului, iar MC le-a solicitat sa ajunga la o întelegere pentru a nu suporta cheltuielile de executare.

Prima instanta a apreciat ca nu sunt reale sustinerile inculpatului, în sensul ca acesta ar fi transportat catre S.C.„C” S.R.L. Marginea balast din râu si nu din cantitatea depozitata, întrucât atât martorul CG care a dispus initial la solicitarea lui MC efectuarea de transporturi catre S.C.„C” S.R.L. Marginea cu autobasculanta Primariei, cât si GC si GCI au aratat ca au efectuat transporturi din cantitatea de balast depozitata, care le-a fost indicata de catre inculpat si nu balastul din râu.

S-a concluzionat ca, la data încheierii contractului de vânzare - cumparare cu S.C.„A” S.A. Câmpulung Moldovenesc, inculpatul facuse o alta întelegere cu reprezentantii lui S.C.„C” S.R.L. Marginea privind o parte din cantitatea de balast depozitat pe albia Moldovei, la Capul Codrului, având si cunostinta de punerea în executare a biletelor la ordin refuzate la plata, astfel încât 1-a indus în eroare pe cumparator, garantând ca balastul exploatat nu este grevat de sarcini sau obligatii si nu este înstrainat unor terte persoane, situatie în care acesta nu ar fi încheiat contractul în conditiile stipulate.

Sentinta a fost confirmata de Tribunalul Suceava care prin decizia penala nr. 61 din 18.02.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva celor doua hotarâri a formulat recurs inculpatul MC criticându-le ca nelegale si netemeinicie si prin intermediul aparatorului a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a sau lit. d Cod procedura penala motivând ca fapta nu exista, iar raporturile dintre parti sunt de drept civil si nu pot fi solutionate de instanta penala.

Examinând recursul se constata ca în parte este întemeiat fiind dat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedura penala – eroare grava.

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca la data de 30.11.2006, între SC J SRL Moldovita – prin administrator MC, inculpatul din prezenta cauza si SC A SA Câmpulung Moldovenesc, prin administrator AI s-a încheiat un contract vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2660 de catre BNP S C.

Obiectul contractului l-a constituit cantitatea de „15.000 mc balast de râu nesortat exploatat din albia râului Moldova si depozitat pe terenul în suprafata de circa 5000 mp…” pe care SC J SRL Moldovita l-a vândut lui SC A SA Câmpulung Moldovenesc, pentru suma de 90.000 lei.

Declara inculpatul în acest înscris pe propria raspundere, ca „balastul exploatat din albia râului Moldova este al vânzatoarei si nu este grevat de sarcini sau obligatii, nu este înstrainat unor terte persoane fizice sau juridice”.

În acelasi înscris, arata cumparatorul ca balastul cumparat „l-am vizionat la fata locului”.

Pâna la data de 12.01.2006, societatea cumparatoare nu a exploatat în vreun fel balastul cumparat.

La data de mai sus, partea vatamata a constatat, la fata locului, ca lipsesc cca 1.000 mc balast si 2 camioane transportau acest material din movila.

Dupa efectuarea de investigatii, a constat ca cea care transporta balast era SC C SRL si aceasta în baza unor bilete la ordin puse în executare silita, debitoare fiind societatea inculpatului.

Din analiza formelor de executare emise în baza biletelor la ordin din 28.08.2006, 04.09.2006 si 13.09.2006, de catre societatea administrata de catre inculpat, reiese ca aceasta din urma a fost somata la data de 01.12.2006 sa plateasca pretul neachitat inclus în cele 3 titluri executorii. La data de 12.12.2006, se încheie, în dosarul de executare, un proces verbal prin care se constata efectuarea unei deplasari „la Capu Câmpului în vederea verificarii existentei punctului de lucru al societatii debitoare”, mentionându-se ca „s-a gasit doar o masina de balastru”.

Nici un act de executare silita, ulterior acestuia, nu exista depus la dosar.

Prin urmare, nu se poate cronologic retine ca, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare, inculpatul ar fi indus-o în eroare pe partea vatamata cu privire la existenta vreunei dispozitii de sechestrare privind bunul înstrainat.

Se mai retine în hotarârile atacate ca, în vederea compensarii unei obligatii de plata între SC J SRL Moldovita si SC C SRL Marginea, inculpatul în calitate de debitor, a emis în favoarea acestei din urma societati, la data de 18.11.2006, o factura proforma pentru cantitatea de 1.000 mc balastru brut, astfel ca bunul înstrainat partii vatamate ar fi fost anterior transferat în proprietatea celei de a doua societati.

Or, din nicio proba administrata în cauza nu rezulta, pe de o parte, ca la data de 18.11.2006, movila de balast, continea aceeasi cantitate de material cu cea de la data vânzarii, iar pe de alta parte, ca este vorba despre balast aici depozitat.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform declaratiilor martorilor în lunile august – noiembrie se mai transportase material, din aceasta movila, la SC C SRL.

Or, existenta si întinderea bunului vândut se apreciaza la data transferarii dreptului de proprietate, nerezultând din actele dosarului existenta vreunei dovezi care ar conduce la concluzia ca la data încheierii contractului de vânzare-cumparare cu partea vatamata, cantitatea aflata la fata locului (si înstrainata fara cântarire) ar mai fi fost vânduta anterior si altei persoane fizice sau juridice.

Este real ca, pe parcursul derularii contractului, au aparut incidentele pe larg expuse mai sus, însa ele sunt ulterioare încheierii acestuia, prin hotarârile atacate retinându-se exclusiv ca activitatea de inducere în eroare a partii vatamate s-ar fi produs la momentul încheierii contractului.

Asadar, orice aspect legat de neîntelegeri relativ la pretinse drepturi de proprietate asupra bunului vândut la momentul înstrainarii acestuia, în lipsa unei actiuni intentionate a inculpatului de a induce în eroare partea vatamata la acest moment, se circumscrie sferei procesuale comerciale, cu referire la raspunderea contractuala.

Asa fiind, cum raporturile dintre parti sunt de natura comerciala, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala va fi admis recursul inculpatului, casate în totalitate atât decizia cât si sentinta iar în rejudecare în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala inculpatul va fi achitat.